9,565 matches
-
a unei senzualități fruste. Ele au fost „materialul didactic” viu, cald, familiar, care i-a permis viitorului bărbat să ajungă la o mai corectă abordare a „feminității în ansamblu” și a femeii în particular. Adolescentele care își exersau aproape inconștient farmecul feminin, în forma lui cea mai simplă, i-au rămas în suflet pentru totdeauna. După „consumul energetic” propriu primei tinereți a urcat o treaptă superioară. La vârsta bărbatului matur, „chemarea sexului” trece prin filtrul unor principii și este ținută în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
O vecină, care o mai ajută în gospodărie de când are copil mic, chiar i-a sugerat că o chirie ar mai scoate-o din „nevoi”. Un sfat bun... „Și uite-așa - conchide scriitorul - Domnul R. va avea posibilitatea să redescopere farmecul lumii și al vieții prin ochii copilului său. Mai cu seamă că, luat de val, a uitat de multă vreme să mai fie copil. Alături de micuța Clara ar putea să-și mai limpezească privirea încețoșată, să vadă din nou lucrurile
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Și, pentru că oricine ținea morțiș să aducă noi argumente, cei mari, adică Ilinca, Vlad, Virgil și Tomiță, formară o echipă, iar Bărzăunul altă echipă, sau, ca să fiu mai exact, o bucățică de echipă. Și săpăturile reîncepură... Dar nu mai aveau farmecul de la început, orice s-ar spune. Marele interes pentru comoară se dusese parcă pe apa sîmbetei. Cazmalele cădeau mai rar, lespezile se ridicau mai greu, în schimb cuvîntul "ied" stăruia în fiecare clipă pe buzele tuturor. Și poate că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută le arunca în haos... Și era atîta liniște și atîta farmec, atîta bogăție de culori și lumini feerice, încît nici unul nu se mai gîndea să se miște din locul unde priveliștea îl încremenise... Ochii Bărzăunului rămaseră mai multă vreme ațintiți undeva, spre acele cîteva bolți de care am pomenit cu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zgomotul neîncetat al apei îi făcea să întoarcă mereu capul spre bulboana unde se zbenguia atîta ispită. Și parcă nici țancurile munților, nici cascadele cu multicolorele lor jocuri de ape, nici vulturii care se legănau peste culmi nu mai aveau farmecul dinainte. Nimic nu-i mai atrăgea așa de mult. Iar dintre toți, cel mai tăcut și mai posac devenise Nuțu. Mergea în urma tuturor, preocupat parcă de teama ca nu cumva vreo mînă străină să fure păstrăvii din bulboană și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
impertinentă pușlama și, pe deasupra, neobrăzat și că tot o să plătească el, odată și odată, pentru sperietura din pădure, dar se hotărîse să rămînă acasă, să citească, ori să deseneze. Mai ales să deseneze. Descoperise de curînd că și pictura are farmecul ei. Desenase cel puțin 20 de portrete ale Ilincăi, dar nici unul nu-l mulțumea pe deplin. Adică, ce mai încolo-încoace, nu semăna nici unul cu Ilinca așa cum ar fi vrut el. În cazul ăsta, cum mai puteau să-i placă? Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil poezii de dragoste... păi să nu turbezi? Și de unde știe Ilinca așa de bine că Virgil va ajunge mare poet?... Ia mai ducă-se naibii, cu toate poeziile sale, că nici măcar nu știe ce-i acela un triton! Tot farmecul de dinainte se dusese pe apa sîmbetei, lăsînd în urmă un gust amar... și un nor mic, înspre asfințit, ca o lacrimă prelinsă dintr-un ochi nevăzut... În gîndurile Bărzăunului din acele clipe își pierduse orice valoare și peștera și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
astfel de cuvinte unei fete, care nici măcar nu ți-i colegă și nici din oraș de la tine! Ce, el nu-și poate găsi o prietenă într-un oraș cu peste 300 000 de locuitori? De ce se leagă de Ilinca? Tot farmecul azurului imaculat (scria Nuțu pe ilustrata adresată Ilincăi), tot cleștarul valurilor înspumate de pe oglinda încremenită a mării repetă ca într-un cîntec de sirene chemarea stăruitoare: nu vii și tu la mare? Te așteaptă nemîngîiat, Nuțu R." Lui Tomiță aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în picioare: Nu, nu, un om de pe acest Pămănt nu poate primi un asemenea cadou chiar de nuntă. Nașule, rămănem muritori. Fiind nemuritor nu vei ști niciodată cum să-ți trăiești viața și cănd vine sfărșitul. Acestea fac parte din farmecul vieții unui om. Rămănem muritori! Evelin: Atunci vă ofer cadou de nuntă o stea căt mai strălucitoare, căreia îi voi da numele Tera II. Asistența aplaudă. O planetă pe care o explorăm de căteva milioane de ani doar cu roboți
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Dumnezeu, raza din ochii ei putând aprinde o stea ce poartă până în veșnicie, astfel că "Ai fi trăit în veci de veci"; pentru că iubirea poetului vine samsaric din cealaltă vecie, cea trecută, culminația inițierii fiind aprinderea candelei iubirii cu flacăra farmecului ei sfânt. În lirica profund amară a lui Giacomo Leopardi, poemul Infinitul ocupă un loc privilegiat, semnând o secvență de înseninare, de exorcizare a acestei vieți a suferinței și nimicniciei care l-a făcut pe poet să exclame "E funesto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
calea timpilor ce vin / O stea s-ar fi aprins"), ființa îndrăgită coboară din sfera lucrurilor perene în ținutul comunului: Căci azi le sameni tuturor / La umblet și la port". Acel cutremur mutațional ("Tu trebuia să te cuprinzi/ De acel farmec sfânt") care să preschimbe iubirea și iubita în entități nepieritoare, nu a avut loc, și cele două sfere axiologice, ritmate o vreme armonic de către poet în speranța comuniunii și osmozei, au rămas tot timpul paralele și nu coincidente, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
descrierea cosmogenezei din Scrisoarea I, la spațiile abisale din Mortua est!, Rugăciunea unui dac, Melancolie, Strigoii, episodul "Orfeu" din Memento mori: de la responsabilitatea cosmică în iubire, din finalul poeziei "Pe lângă plopii fără soț": "Tu trebuia să te cuprinzi/ De acel farmec sfânt/ Și noaptea candelă s-aprinzi/ Iubirii pe pământ." la responsabilitatea geniului pe de o parte față de lumea care l-a adoptat prin poetizarea ei, pe de altă parte, față de el însuși, prin refuzul sclavizării într-o lume care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
doi: restabilirea anteriorității absolute. Are loc mai întâi contopirea cu natura: Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri, rânduri. Mai sus are loc sacralizarea: Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt Și noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pământ. Mai înalt are loc îndumnezeirea: Două inimi când se-mbină, Când confund pe tu cu eu, E lumină din lumină Dumnezeu din Dumnezeu. Iar cel mai înalt, diada devenită monadă substituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cea a incarnării materiale. "Dar Ea nu vine." Barca rămâne goală, locul fiind ocupat de așteptare, repetăm, o așteptare virtuală. Întreg spațiul Lacului devine (cum ar spune fizica și filozofia cuantică) un "gol cuantic plin", și anume încărcat de promisiunea farmecului iubirii, magie întreținută de foșnetul vântului printre trestii și sunetul unduios al apei, două inconsistențe. Demiurgul, ducând la împlinire creația, s-a aflat între două suferințe: cea a unei așteptări din veșnicie să se vindece de singurătatea din Ajun creând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dansa. Poezia salvează pe poet și conferă demnitate vieții și universului: Că ești sărac și singur, prin beznă că ți-e mersul, Nu fi mâhnit ! Bogat ești: ai Dragostea și Versul! ...Ce-naltă-i demnitatea și cât subjugă versul Cu farmecul său liric și dulce universul! "Scrise cu nespus", negrăitul emanând din versurile poetului din Șiraz lărgește indefinit secretele noastre zariști lăuntrice. Inefabilul împlinește suprema eliberare spirituală: "Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea./ Remedii fără număr să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să fi fost mult mai versată. Din când în când, îi dădea mamei o sticluță de parfum franțuzesc, care ținea cu anii. Întotdeauna mai mult ca un parfum obișnuit, mă gândeam eu. Hoașca. Așa i-a spus David. Hoașca face farmece. Mama râdea și ne trimitea în grădina Leei, să-i aducem pătrunjel. Nu știu cum o fi avut atâta curaj. Adoram grădina aia! (Am mai spus asta, nu?) Veneam acasă cu șopârle și cu negru sub unghii. Tata mă certa crunt și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
am descoperit pe mine. Am înțeles ce-mi plăcea și ce nu. Și mai târziu, am descoperit-o pe mama, eternul cameleon, sânge din sângele Leei, care, după ce a încetat să mai fie o femeie îndrăgostită și o mamă cu farmece și minuni și povești cu fiare și mâncăruri nemaiauzite, a devenit unul din cei mai creativi oameni pe care i-am cunoscut, strălucitoare pentru toți cei din jur, în afară de mine. Pentru mine era un om atât de dăruit, că mă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
clipă și surâd reptilian până când buzele se desfac cărnos și vocalele ei se lovesc de consoane șuierate, dar precise, ca și cum l-ar fi așteptat acolo de când lumea, ca și cum ar fi știut că va veni, că va rămâne pironit nu de farmecul ei, ci de stranietatea tabloului căruia nu are cum să-i rămână indiferent... Bonjour! Je m’appelle Léa. Vocea lui. David simte lacrima arzând în colțul ochiului și clipește des, scurt. Să o sufoce, ar vrea. S-o usuce de-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ușuiască de-a binelea. Cine se credea, în fond, această domnișoară? Auzi, permis special de studiu la Archivo de Indias? Când s-a mai pomenit așa ceva? Era zveltă și plină de pistrui. Părea obosită. În ciuda cearcă nelor, avea, totuși, un farmec trist, discret, dar foarte persistent, care l-a urmărit toată ziua. În seara aceea, la cină, deja nu mai ținea minte nimic din explicația ei de jumătate de oră, într-o spaniolă fără cusur. Tot ce știa era că a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Isabel, care poartă rochii de mătase când primește oaspeți și straie de cadână abia ascunsă în vălurile ei, când se pierde în povești... ...în poveste... ...cu soțul și, mai apoi, cu fratele ei, pe înserat, Isabel, care știe să facă farmece, să amestece ierburi și să închidă răni, să-și vopsească pleoapele și să-și împletească perle puse pe fir de borangic în păr, să citească în cinci graiuri ale pământului, să se roage în arabă și în latină unui Dumnezeu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că, de fapt, nu vrea să absolutizeze propriile păreri. Îi este greu să creadă că mai poate comunica orice și oricât cu cei apropiați. Îi suspectează de ilogism și de lene intelectuală. Cei mai mulți sunt de părere că tocmai aici stă farmecul domnului avocat Lepădatu. Crede și el în secrete tendințe ale naturii spre un anume echilibru, în timp ce propriei persoane nu-i află necesara frână în avântul spre autoestimare și impunere în fața celorlalți. Hărțuiala continuă cu semenii și-o consideră adevărata natură
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
la moravurile vremurilor actuale (s.tr.). Vor fi astfel obligați, ca la calitățile cerute altădată, să adauge un simț ascuțit pentru viața modernă și inteligenta înțelegere a aspectelor economice care domină astăzi politica statelor. Multe dintre condițiile care dădeau altădată farmec vieții diplomatice au dispărut. Putem regreta acest lucru, însă ar fi o vanitate prostească să dorești a reînvia ceea ce nu mai poate fi reînviat. Nu vreau să spun că doar de aceea se va construi o nouă diplomație, care va
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
poseda într-un grad înalt, Jules Cambon asocia și alte virtuți profesionale: patriotismul, adică sentimentul atențiilor pe care le datora unei doamne atât de importante ca Franța, dar și orice altceva putea făce o figură amabilă: curtoazie, tact, à propos-uri, farmec. "Rezervat cu aparențele abandonului", conform dictonului lui Talleyrand, Jules Cambon se răspândea fără însă a se dărui, ceea ce este fără îndoială cel mai bun mijloc de a afla secretele altuia fără a lăsa să fie ghicite ale tale. El eluda
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
faci, important e să faci... Parfumul primei iubiri (sau... primelor iubiri!) te urmărește mult timp de-a lungul vieții; depinde și de cât de concentrat a fost! Amintirile (îndeosebi cele „dulci”) ca o boare binefăcătoare în miez de vară - dau farmec și culoare vieții. Fără tradiții, fără datini și credințe, un popor e ca un arbore fără rădăcini adânci a cărui tulpină se usucă dispărând fără urmă. Transmiterea tradițiilor, datinilor, obiceiurilor înspre viitor, ca semn al existenței și trecerii unui popor
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
un gest de nerăbdare pentru că îl tulbură acest Federico, mereu surâzător, dar cu un râs fals. Dumneata aici, pe câmp, Federico, dumneata? Șst! Dau ocol, pentru o vizită. În plus, îmi convine că pot să văd mai vine și aprecia farmecele unice ale orașului, unica reședință demnă de o ființă rațională, căci câmpul este al animalului uman. Apolodoro este distrat; nu poate rezista la cravata roșie a lui Federico, spongioasă și umflată, care îi strânge gâtul. Ceva melancolic, zice Apolodoro ca și cum
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]