2,317 matches
-
găsiți gazdă-n sat. Aveți tot ce vă trebuie dar contez pe discreția Dumneavostră, Stimată Colegă: dacă se află, la Sibiu, că v-am permis să dormiți În cancelarie, aș putea fi aspru pedepsit... Noapte bună. Și se duce! Cu tot cu felinar! Rămânem pe Întuneric - unul și mai Întunecos decât Înainte de venirea felinarului. Nu mai știu care-i susul, care-i josul, cred că n-aș ști nici care mi-e dreapta. O țin strâns-strâns de mână pe mama. Cu amândouă mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe discreția Dumneavostră, Stimată Colegă: dacă se află, la Sibiu, că v-am permis să dormiți În cancelarie, aș putea fi aspru pedepsit... Noapte bună. Și se duce! Cu tot cu felinar! Rămânem pe Întuneric - unul și mai Întunecos decât Înainte de venirea felinarului. Nu mai știu care-i susul, care-i josul, cred că n-aș ști nici care mi-e dreapta. O țin strâns-strâns de mână pe mama. Cu amândouă mâinile o țin. Mă ustură pleoapele, de cât mă holbez, ca să deslușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
josul, cred că n-aș ști nici care mi-e dreapta. O țin strâns-strâns de mână pe mama. Cu amândouă mâinile o țin. Mă ustură pleoapele, de cât mă holbez, ca să deslușesc ceva În jur. - De ce nu ne-a lăsat felinarul?, Întreb eu, tremurând. - Pe ulițele lor e foarte Întuneric și-i plin de balegi... Și trebuie să se Întoarcă repede acasă, unde e așteptat cu masa - de la masă l-am ridicat. - Și eu am fost În uliță, cu bagajele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și, pe urmă, o femeie îl chemă încetișor din pragul unei porți. Se apropie respectuos și rămase descumpănit văzându-i decolteul și fusta crăpată ce lăsa să se vadă un picior, dar ea fu și mai încurcată când lumina unui felinar îi îngădui să-l vadă bine. — Ce vrei? întrebă cu oarece timiditate. — Nu, nimic - se scuză prostituata. Te-am confundat cu un prieten. Noapte bună! — Noapte bună! își văzu mai departe de drum și, două străzi mai jos, îi atrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
constant pe care nu reușea să-l recunoască, dar îi amintea de zgomotul unei pietre uriașe lovite ritmic de o suprafață de pământ bătătorit. Traversă o amplă promenadă cu care părea că se sfârșește orașul și când trecu de linia felinarelor înalte ce se înălțau chiar la marginea nisipului, putu vedea la lumina lor plaja lată, la capătul căreia se spărgeau cu furie valuri enorme, ce puneau nopții albe panașuri de spumă. Se opri stupefiat. Din negură se ivea dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
târziu în spatele polițiștilor. Curând însă își dădu seama că se simțea pierdut după ce fusese obligat să se abată din drumul pe care îl memorase cu atâta efort. I se părea că toate străzile erau identice și că, în penumbra tristelor felinare, semănau unele cu altele; nu descoperi nici cea mai mică urmă a minusculelor amănunte pe care și le luase ca puncte de reper în timpul zilei. începu să se neliniștească, pentru că pe măsură ce înainta se simțea tot mai pierdut, și acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bleumarinul v-ar veni mai bine decât griul. V-ar pune În valoare ochii. Mi-am ridicat rucsacul pe umăr și-am părăsit clădirea. Era ora șapte și cerul se Întunecase de ceva timp; Înconjurate de haloul lor de lumină, felinarele Îmi păreau a fi de un portocaliu intens și mult prea strălucitoare, de parcă nu le mai văzusem niciodată cu adevărat până atunci. Am rămas o clipă locului, privind Împrejur. Singurul semn că se petreceau evenimente neobișnuite erau mașinile poliției parcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
puneau soarta În mâinile Preaînaltului, pentru ca Acesta să pună frâu exceselor hanului. Se sărbătorește, deci, la Samarkand Îndepărtara luptei. Imensa piață Ras-al-Tak e năpădită de strigăte și de fum. De fiecare zid se sprijină taraba unui negustor ambulant. Sub fiecare felinar dai peste o cântăreață sau un zdrăngănitor din lăută. Cercuri de curioși se fac și se desfac În jurul povestitorilor, cititorilor În palmă, Îmblânzitorilor de șerpi. În mijlocul pieței, pe o estradă șubredă Înjghebată În grabă, se prezintă tradiționala competiție a poeților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o Întârzia cât se putea de mult, căci, de Îndată ce sosește felul principal de mâncare, În acea seară un djavaher polow, „orez cu giuvaericale”, fiecare invitat Îl Înghite În zece minute, se spală pe mâini și pleacă. Vizitiii și purtătorii de felinare se Înghesuiau la poartă atunci când am ieșit, ca să-și culeagă fiecare stăpânul. A doua zi În zori, Fazel mă Însoți Într-o trăsură până la poarta sanctuarului de la Șah-Abdul-Azim. Intră acolo singur, ca să se Întoarcă Împreună cu un bărbat cu o Înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În fața unei porți roase de rugină. Tovarășul meu o Împinse, traversarăm o grădiniță plină de mărăcini, până la o casă de paiantă, a cărei poartă, după șapte ciocănituri scurte, se deschise scârțâind spre o Încăpere largă, luminată de un șir de felinare de vânt agățate de tavan și pe care un curent de aer le legăna fără Încetare. Persoanele prezente trebuie să fi fost obișnuite cu asta; În ceea ce mă privea, am avut foarte repede impresia că m-am urcat la bordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
păzi ieșirile, În vreme ce, la sediul anjuman-ului, ridicat la rangul de cartier general, Fazel trasa, pe o hartă zdrențuită, săgeți ambițioase. Eram cam o duzină de oameni care urmărind cu fervoare cele mai mici urme ale creionului său, care sporea tremurul felinarelor de vânt. Deputatul se ridică. — Inamicul se află Încă sub șocul pierderilor pe care i le-am produs. Ne crede mai puternici decât suntem. N-are tunuri, nici nu știe câte avem noi. Trebuie să profităm de asta ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pare că ar trebui dat alt nume Încăperii În care se află un pian deschis și un violoncel, un pupitru cu cele trei piese ale fanteziei opus șaizeci și trei de robert schumann, după cum a putut citi moartea datorită unui felinar din rețeaua de iluminat public a cărei palidă lumină portocalie intra prin cele două ferestre, și de asemenea câteva grămezi de caiete ici și colo, fără a uita biblioteca Înaltă unde literatura pare să conviețuiască cu muzica În cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a doua la stânga după rond, așa cum mi s-a spus, și am ajuns la clădirea cea veche. Era foarte interesantă și mi-am dat imediat seama că aparținuse, pe vremuri, unor bogătași. Grădina era frumos îngrijită și m-au impresionat felinarele și pietrele cu forme ciudate. Am cotit la dreapta și după ce am ieșit din crâng, am văzut o clădire din beton, cu două etaje. Deoarece se afla pe un teren excavat, nu mi s-a părut nimic spectaculos la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a spus ea, atingându-mi genunchiul. Nu te îngrijora, nu are nevoie decât de puțină odihnă și se liniștește. S-a necăjit puțin. Ce-ar fi să ne plimbăm între timp? — De acord. Am pornit, alene, pe aleea luminată de felinare. Când am ajuns în apropierea terenurilor de tenis și de baschet, ne-am așezat pe o bancă. Ea a luat o minge de baschet portocalie de sub bancă și a învârtit-o în mâini de câteva ori. M-a întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și simplu nu mă atrag. — Atunci trebuie să vii aici la iarnă. Facem schi de fond și chiar avem de unde alege. Cred că ai fi fericit să te târâi prin zăpadă toată ziua și să transpiri din pricina efortului. La lumina felinarului, Reiko și-a privit mâna dreaptă cu atenție, de parcă inspecta un instrument muzical antic. — Naoko face deseori asemenea crize? am întrebat. — Din când în când, spuse Reiko, uitându-se de data aceasta la mâna stângă. O apucă uneori, se ambalează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Watanabe, vrei să mai aduci un pahar? — Da, aduc, dar pentru ce? — Vreau să bem pentru Naoko... niște funeralii nu chiar atât de triste. Când i-am dat paharul, Reiko l-a umplut ochi și l-a pus pe un felinar de piatră din grădină. Apoi s-a așezat pe verandă, rezemându-se de stâlp, cu chitara în brațe și a fumat o țigară. — Adu-mi, te rog, și o cutie cu chibrituri... cea mai mare pe care o găsești. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pășim privind în sus, cu melodii ca Blue Velvet, Green Fields. Din când în când închidea ochii și dădea din cap sau fredona. După ce s-a terminat vinul, am băut whisky. Am vărsat vinul care a rămas în pahar pe felinarul de piatră și am turnat whisky. — La câte melodii am ajuns? a întrebat Reiko. — Patruzeci și opt, am răspuns eu. Cea de a patruzeci și noua melodie a fost Eleanor Rigby, după care Reiko a mai interpretat o dată Pădurea norvegiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prostii?“ Pe terenul viran băieții continuau să joace baseball și de-acum se făcuse chiar răcoare. TÎnărul Își desfăcu tocul de piele de pe umăr și-și așeză pistolul mare lîngă picior. Apoi adormi. CÎnd se trezi era deja Întuneric, iar felinarul de pe colț strălucea printre frunzele de dafin. Se ridică, se duse pînĂ-n fața casei și, stînd la adăpost, În umbra de lîngă zid, se uită În stînga și-n dreapta, pe stradă. La colț, sub un copac, stătea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
brațul pe după umerii fetei. Ea plîngea. — Maria, nu plînge. Ce-a fost, a fost. Acum trebuie să ne gîndim la ce-i de făcut. SÎnt multe lucruri care trebuie făcute. Nu primi nici un răspuns și Îi privi chipul luminat de felinarul de pe stradă - fata privea țintă Înainte. — Trebuie să terminăm cu orice romantism. Locul Ăsta e un exemplu de romantism. Trebuie să punem capăt terorismului. Trebuie să facem În așa fel Încît să nu mai cădem În capcana de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Maria, nu aveau nimic În comun, cu excepția acestei siguranțe bizare care venise exact cînd aveau nevoie de ea. Dar toți ofițerii din mașină erau foarte stînjeniți cînd o vedeau pe Maria acum, așa cum stătea dreaptă cu fața strălucind În lumina felinarului. Mașinile porniră și pe bancheta din spate a primei mașini bărbații Își băgau mitralierele În cutiile lor grele, le scoteau patul și-l băgau În buzunarele diagonale, apoi țeava și mînerul În buzunarele mari cu Închizătoare și magaziile În buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ținea tot așa. O luă În josul străzii, trecu de mașină și de depozitul mare din stînga, de unde se Încărcau toamna pe vase merele și cartofii, trecu de casa vopsită-n alb a familiei Bean, unde mai dansau uneori la lumina felinarelor, pe podeaua din lemn tare, și ajunse la doc, unde lumea ieșise să Înoate. Erau cu toții la celălalt capăt al docului. În timp ce mergea pe scîndurile negeluite, Înălțate mult deasupra apei, auzi cum trambulina lungă scîrție de două ori În semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu. Unde sîntem? — Intrăm În Canada. Dar pînĂ dimineață trecem de ea. M-am uitat pe geam ca să văd Canada, dar nu vedeam decît curțile de pe lîngă șine și vagoanele de marfă. Apoi ne-am oprit și doi bărbați cu felinare au bătut În roți cu niște ciocane. Nu vedeam nimic În afară de bărbații Ăștia care se ghemuiau lîngă roți și de vagoanele de marfă din față, așa că m-am băgat Înapoi În pat. — În ce oraș din Canada sîntem? — Windsor. Noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fi grozav. Mulțumesc! Jake o ia pe o străduță îngustă de lângă Seven Dials, unde probabil că și-a parcat mașina. Toate magazinele sunt închise și pentru o zonă din centrul Londrei e mult prea întuneric, nu văd decât un singur felinar, dar și acela învăluie totul într-o lumină slabă, portocalie. Tocurile mele fac prea mult zgomot. Se deschide o ușă și, la lumina ei, văd doi îndrăgostiți care se lipesc imediat unul de celălalt. Amintirea nopților în care ieșeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
unde s-o luăm, dar vorbește în șoaptă, de parcă nu vrea să rupă tăcerea din jurul nostru și să intervină în senzația de plutire pe care mi se pare că o experimentăm amândoi. În geamuri se reflectă luminile semafoarelor și ale felinarelor și sunt fascinată de felul în care bezna devine pentru o clipă multicoloră. Uitasem ce bine e să fii un simplu pasager care nu are nici o responsabilitate. Îmi amintește de copilărie, când mă cuibăream pe bancheta din spate, în timp ce mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de piatră îngrădește un petic de iarbă care ține loc de grădină. Niște boscheți anemici marchează, împreună cu aleea îngustă, proprietatea sa de a vecinului de alături. Celelalte case de pe strada aceea, deși construite la fel, au ușile vopsite frumos sau felinare neo-georgiene amplasate asimetric sau grădini minunat îngrijite. Casa lui Jim se remarcă prin lipsa totală de personalitate, care, din nefericire, explică și țicneala lui Jim. Ben urcă treptele de la intrare și sună. Ceilalți stăm pe trotuar, bucuroși să-l avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]