1,862 matches
-
N.Ac.G.D., masculin plural: folositori, trecători, instantanei tema 3: N.Ac.G.D., feminin, singular și plural: (o) carte, (unei, niște, unor) cărți folositoare (o) reacție, (unei, niște, unor) reacții instantanee. Adjectivele din acest tip de flexiune sunt invariabile la feminin în funcție de numărul substantivului determinat. Invariabilitatea în funcție de număr a dus și la invariabilitatea în funcție de caz și la aceste adjective feminine. Intră aici adjective formate prin sufixul -tor (amețitor, călător) și adjective terminate în diftongul -e® cu -® semivocalic, dezinență de singular (instantaneu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
IV de flexiunetc "Tipul IV de flexiune" Se cuprind în această clasă adjective cu două teme distincte: tema 1: N.Ac.G.D., masculin, singular, N.Ac. feminin, singular: dulce, mare, subțire măr dulce, mare/pară dulce, mare. tema 2: G.D. feminin singular, N.Ac. G.D., masculin și feminin plural: dulci, mari, subțiri (unei) pere dulci, mari (niște, unor) pere dulci, mari Adjectivele din acest tip de flexiune fac parte din categoria adjectivelor cu o singură terminație din clasificarea tradițională și se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se realizează concomitent în gen, număr și caz, opoziția de gen la adjectiv implică numai doi termeni: masculin și feminin; când substantivele neutre sunt la singular, adjectivele iau forme de masculin, iar când sunt la plural, adjectivele iau forme de feminin. Opoziția masculin-feminin se realizează prin dezinențe care exprimă concomitent și opoziția de număr și caz, într-o relativă legătură cu tipul de flexiune al adjectivelor: • -Ø/-ă; adjective din tipul I și II de flexiune: alb/albă; frumos/frumoasă; adânc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
III (derivate cu sufixul -tor), IV și VII de flexiune: amețitor/amețitoare; gălbui/gălbuie; bălai/bălaie • -u/-e; adjective din tipurile II și III de flexiune: pustiu/pustie; instantaneu/instantanee Observații: Adjectivul roșu, din tipul II de flexiune, prezintă la feminin forma neregulată roșie, iar adjectivul nou, forma nouă. • -i(ultrascurt)/-e; adjective din tipurile V și VII de flexiune, cu rădăcina terminată în consoană palatală sau africată: vechi, veche, stângaci/stângace • -u/-Ø; adjectivul greu/grea Observații: Poate fi considerat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în -i semivocalic: rotofei, gălbui sau ultrascurt: vechi, stângaci, care prezintă aceeași dezinență -i (semivocalic sau ultrascurt) la singular și la plural: un băiat rotofei/niște băieți rotofei un copil stângaci/niște copii stângaci un prieten vechi/niște prieteni vechi. Feminin; adjectivele se caracterizează, în mare măsură, prin aceleași corelații dezinențiale din flexiunea substantivului: • -ă/-e: albă/albe, neagră/negre. Observații: Din cauza structurii fonetice a adjectivului, mai multe adjective cu dezinența de singular -ă nu au la plural dezinența specifică -e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
albaștri Alternanțe vocalice: ea/e: neagră/negre, rea/rele, grea/grele, studențească/studențești ă/e: proaspătă/proaspete, vânătă/vinete, tânără/tinere î/i: vânătă/vinete, tânără/tinere. OPOZIȚIA DE CAZTC "OPOZI}IA DE CAZ" Ca și flexiunea substantivului, numai la feminin singular se realizează opoziția dezinențială de caz. Dezinențele pentru genitiv-dativ, singular sunt omonime cu dezinențele de N.Ac.G.D., plural: • -ă/-e: (o) floare albă, albastră/(unei, niște, unor) flori albe, albastre • -ă/-i: (o) șosea largă, (o) apă adâncă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-le: (o) viață grea/(unei) vieți grele Observații: În omonimie cu pluralul, adjectivele formate cu sufixul diminutival -ică prezintă la genitiv-dativ singular dezinența -le; (o) fată frumușică/(unei) fete frumușele - (niște) fete frumușele. Sunt invariabile în funcție de caz adjectivele invariabile, la feminin, în funcție de număr: (o) fată stângace/(unei) fete stângace/(niște) fete stângace. Alternanțele care intervin în realizarea opoziției de număr caracterizează și opoziția de caz. La vocativ, adjectivele prezintă, ca și substantivul, forme omonime cu nominativul și forme cu dezinențe specifice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
număr ea/ele corespunde, de exemplu, opoziției stea/stele, în sensul că același „obiect” este considerat în ipostaza singularității sau în cea a multiplicității. Corespondența este, însă, și la aceste persoane, parțială, întrucât caracterizează în mod absolut numai formele de feminin. La pronumele de persoana I, conținutul de plural dezvoltă trei variante: • termen corelativ al singularului, ca în flexiunea nominală, expresie a locutorului considerat ca pluralitate, deosebit de interlocutor și de „obiectul”-subiect al mesajului lingvistic; este ceea ce a fost numit pluralul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
35); b. termen-sinteză al înglobării în sfera receptorului și a „obiectului” de persoana a III-a, dacă aparține domeniului uman: „Veți pleca acolo imediat voi doi, tu și fratele tău; el te așteaptă în fața școlii.” La persoana a III-a, feminin, opoziția singular-plural se dezvoltă ca și în flexiunea substantivului sau în flexiunea pronumelor nepersonale: ea/ele, dânsa/dânsele, (într-)ânsa/(într-)ânsele. La persoana a III-a masculin, însă, pluralul poate corespunde unui singular masculin: el (studentul)/ei (studenții), dânsul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-)ânsa/(într-)ânsele. La persoana a III-a masculin, însă, pluralul poate corespunde unui singular masculin: el (studentul)/ei (studenții), dânsul/dânșii, (într-)ânsul/(într-)ânșii, dar poate fi și expresie-sinteză a unui singular masculin coordonat cu un singular feminin: el, dânsul (studentul) și ea, dânsa (studenta) ® ei, dânșii. Observații: Pronumele noi dezvoltă o serie de valori stilistice prin care își depășește conținutul semantic obiectiv, de expresie a locutorului considerat ca pluralitate. În stilul științific, se întrebuințează ca plural al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îns + a plural: (masculin): -i + i: dânș + i + i, înș + i + i (feminin): -e + le: dâns + e + le, îns + e + le La pronumele masculin intervine și o alternanță consonantică s/ș, în structura rădăcinii generând alomorfele dâns-, dânș-. Observații: La feminin, nominativ și acuzativ singular, întocmai ca la substantivele terminate în vocala ă, dezinența -ă a fost asimilată de morfemul determinării -a; este vorba, în termenii lui A. Martinet, de amalgamarea celor două morfeme -ă și -a în unul singur: -a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
papagal.” (M. Eminescu, I, p. 236), „Virtutea pentru dânșii ea nu există.” (Ibidem, p. 56) Substantivele de genul neutru sunt anticipate sau reluate, la singular, prin pronume masculine, iar la plural, prin pronume de genul feminin; în consecință, forma de feminin plural poate reprezenta: a. un substantiv feminin la plural, deci, termenul de plural al pronumelui feminin singular: „În lumea asta sunt femei/ Cu ochi ce izvorăsc scântei.../ Dar, oricât ele sunt de sus,/ Ca tine nu-s, ca tine nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
genitiv; asupra, contra, împotriva mea, ta, noastră/ân jurul, în spatele meu, tău, nostru; prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) care se termină într-un „articol” masculin impun pronumelui forma de masculin: în jurul meu, iar cele terminate într-un „articol” feminin impun forma de feminin: în fața mea. Categoria gramaticală a cazuluitc "Categoria gramatical\ a cazului" S-a impus în gramatica românească ideea că pronumele personal de persoana I și a II-a nu are formă de genitiv. „În locul acestor forme se întrebuințează pronumele sau adjectivul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
meu, tău etc. aparțin, de fapt, la două subclase de pronume diferite: pronume posesive și pronume personale. În flexiunea pronumelui românesc, considerat în ansamblul clasei, se manifestă deci omonimia pronume personal în genitiv - pronume posesiv, în diferite cazuri (cu excepția genitiv-dativului feminin: mele): în jurul meu - prietenul meu; în fața mea - fața mea. Anularea omonimiei se realizează la nivel sintactic: sunt pronume posesive termenii înscriși în relație directă cu substantive: cartea mea; termenii sunt pronume personale când relația cu regentul (nominal sau verbal) se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complement direct, anularea omonimiei cu nominativul este realizată prin intermediul prepozițiilor cerute de funcțiile sintactice pe care le exprimă: la/cu/despre/pentru al meu. În limbajul popular intervin uneori și forme de genitiv-dativ, realizate dezinențial, mai rar și numai la feminin: alei mele10, sau prin articolul definit - morfem cazual, numai la masculin și se pare că numai pentru persoana I: lui al meu11. La plural, se realizează două forme cazuale reprezentând omonimiile nominativ-acuzativ: ai mei, ale mele, ai noștri etc. și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ca și în flexiunea în funcție de gen și număr, pronumele demonstrative compuse împletesc flexiunea internă cu flexiunea prin dezinențe libere. Singular Masculin: N.Ac.: -Ø: aceasta, acela, același; -ă-...-Ø: cestălalt celălalt G.D.: -ui-: acestuia, aceluia, aceluiași -ui-...-Ø: cestuilalt, celuilalt Feminin N.Ac.: -Ø: aceasta; -e-: aceea, aceeași -ă-...ă: (ceastălaltă); -Ø...ă: cealaltă G.D.: -ei-: acesteia; -lei-: aceleia, aceleiași -ei-...e: cesteilalte, celeilalte Observații: Opoziția este accentuată de alternanța fonetică e/ea, provocată de dezinențele din flexiunea internă: aceasta/acesteia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când precede substantivul. Principala deosebire este absența particulei -a: acest om/acesta, acel om/acela. Nu prezintă această deosebire pronumele de identitate (același) și de diferențiere (celălalt, cestălalt): același om/același, celălalt om/celălalt. Alte deosebiri caracterizează numai formele de feminin singular: • absența particulei deictice -a lasă loc la nominativ-acuzativ dezinenței -ă: această fată/aceasta. • adjectivul de depărtare are la nominativ-acuzativ structură bisilabică, iar pronumele structură trisilabică: acea fată/aceea. Când urmează substantivul, centru al sintagmei nominale, adjectivul demonstrativ are aceeași
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectivele compuse) ca și flexiunea pronumelui. Genultc "Genul" Ca și celelalte adjective pronominale, adjectivul demonstrativ își schimbă forma în funcție de două genuri: masculin și feminin; când determină substantive neutre, adjectivul ia, la singular, formă de masculin, iar la plural formă de feminin: acest lac/aceste lacuri. La singular, opoziția masculin-feminin se realizează: • dezinențial: -Ø/-ă: acest/această, cestălalt/ceastălaltă, celălalt/cealaltă. Opoziția dezinențială este secundată de alternanțe fonetice: e/ea, ă/a: acest/această, celălalt/cealaltă • prin flexiune internă: acel/acea, același
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
disting prin dezinențe libere și prin flexiune internă, întemeiată pe aceleași dezinențe și care sunt aceleași din flexiunea internă a pronumelui demonstrativ: Singular Masculin N.Ac.:Ø (-ă): acest, acel, același, cestălalt, celălalt G.D.: -ui: acestui, acelui, aceluiași, cestuilalt, celuilalt Feminin N.Ac. -ă(-Ø), ă(Ø)...ă: această, ceastălaltă, acea, cealaltă, aceeași G.D.: -ei(lei); ei(lei)...e: acestei, acelei, aceleiași; cesteilalte, celeilalte Plural Masculin N.Ac.:-i; i...i: acești, acei, aceiași, ceștilalți, ceilalți G.D.: -or(lor); -or(lor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toată/toate Înscrierea celorlalte pronume în opoziția singular (unu) - plural (doi, trei) se manifestă în planul expresiei la nivelul fonemului-terminație, în esență, același care se realizează ca morfem-dezinență în flexiunea substantivală: -u (unu - codru)/-i (doi - eroi). La formele de feminin, fonemele finale din structura pronumelui diferă, datorită structurii fonetice a termenului pronominal, de fonemele-dezinențe din structura substantivului: casă - una/case - două. Pronumele de cuantificare colectivă sunt pluralia tantum; sensului de plural îi corespund în planul expresiei dezinențele: -i (masculin), -ă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumele de cuantificare totalizatoare și de cuantificare distributivă compuse pe baza pronumelui doi: amândoi/amândouă, dar și tustrei/tustrele, câte doi/câte două, câte treizeci și doi/câte treizeci și două, pronumele de cuantificare nedeterminată: mulți/multe, câțiva/câteva. La feminin, plural, pronumele mulți, puțini și toți dezvoltă sens de neutru: „Multe trec pe dinainte,/ În auz ne sună multe,/Cine ține toate minte/ Și ar sta să le asculte?” (M.Eminescu, I, p. 144). La pronumele compuse pe baza termenilor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai în planul expresiei; formele nu mai depind de genul substantivului substituit sau însoțit, când sunt întrebuințate adjectival: două sute de (studenți/studente) față de doi (studenți)/două studente. Ca toate pronumele, spre deosebire de substantivele substituite, pronumele de cuantificare dezvoltă numai opoziția masculin/feminin. Substantivele neutre sunt substituite la singular de pronume masculine: un, câte un (tablou), iar la plural de pronume feminine: două, câte două (tablouri), amândouă (tablourile). Pronumele de cuantificare numerică simplă, compuse pe baza termenilor de structură substantivală sută, mie, milion
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este mai frecventă decât întrebuințarea pronominală. Numai pronumele de cuantificare distributivă domină prin frecvență întrebuințarea adjectivală. Unele pronume se caracterizează prin forme întrebuințate exclusiv (sau numai în mod curent) adjectival: singularul pronumelui câțiva: Voi lipsi câtva timp/câtăva vreme., singularul feminin al pronumelui toți: A venit toată lumea., singularul pronumelui atâția: atâta timp. Observații: Adjectivul pronominal toată este omonim cu adjectivul calificativ toată, adjectiv defectiv de plural, care dezvoltă sensul de ‘ântreagă’: A străbătut pe jos toată țara. Pronumele de cuantificare colectivă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se desfășoară între termenii masculin-feminin. Opoziția este marcată la nivelul morfemului discontinuu al subclasei și, când se caracterizează prin determinare definită, la nivelul morfemului determinării: Masculin: al...le (a): al doilea cel de-al...le(a): cel de al doilea Feminin: a...(a): a doua cea de a...(a): cea de a doua Pronumele ordinale simple realizează opoziția de gen prin morfemul pronominal precedat de dezinența înscrisă în flexiune internă: Singular: -Ø + l(M.): primul, întâiul, secundul, ultimul -ă + a(F.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cea de a doua Pronumele ordinale simple realizează opoziția de gen prin morfemul pronominal precedat de dezinența înscrisă în flexiune internă: Singular: -Ø + l(M.): primul, întâiul, secundul, ultimul -ă + a(F.): prima, întâia, secunda, ultima Observații: La formele de feminin se produce amalgamarea morfemului determinării cu morfemul de gen; în planul expresiei ă (e, la întâie) este dominat de a: primă + a> prima. Plural: i + i(M.): întâii, primii, secunzii, ultimii e + le(F.): întâiele, primele, secundele, ultimele Pronumele întâiul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]