2,707 matches
-
această perspectivă a Claudiei Springer, Squires (2000Ă se întreabă dacă viziunea curentului cyberpunk (și implicit a feminismului cyborgică ar trebui tratată sub aspectul său rebel și critic sau sub latura sa evazionistă și complice cu dinamica puterii cibernetice. În ciuda tradiției feministe de a demonstra că tehnologia este codată în termeni patriarhali și în ciuda referințelor sexualiste ale cyberpunkului, cerința teoreticienei este ca iconicitatea cyborgului să nu fie doar „o altă jucărie pentru băieți”. Ironia este evidentă în acest punct, iar soluția propusă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
primele sunt, precum hackerii, „dușmanul din interior” (the enemy withină, propunând imaginea cyborgului bisexual pentru subminarea și revolta împotriva sistemului, ultimele acceptă promisiunea postgender, inclusiv posibilitatea de decorporalizare cyberspațială și de schimbare a identității după bunul plac (inclusiv în comunitățile feministe onlineă. Astfel de perspective iau în considerare felurile în care femeile se angajează în mod practic în activități online, sunt solidare și active, mai degrabă decât să fie excluse din cyberspațiu. De asemenea, vor să demonteze miturile conform cărora femeile
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
împărțirea puterii, discursul feminist slăbește, devenind un soi de postfeminism difuz și realist, dincolo de radicalismele supărătoare care uneori îl umbresc. 4.5. Postcolonialismul și diferențatc "4.5. Postcolonialismul și diferența" Alte autoare relaționează problematica feminismului digital la postcolonialism, criticând mișcările feministe care sunt centrate pe viziunea filosofică occidentală și care esențializează tiparul genului (genderă prin faptul că perpetuează tradiția și standardele albilor și ale înstăriților (vezi Gajjala, 2001Ă. Aceste autoare nu își focalizează atenția doar asupra experiențelor cibernetice ale femeii, ci
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sunt centrate pe actul sexual și pe sexul partenerilor; de ce relațiile dintre femei și bărbați prind contur prin atracție sexuală. Ideile exprimate de Simone de Beauvoir (1908-1986) în cartea Al doilea sex (Le Deuxième sexe) (1949) sunt mai mult reacții feministe, poate de complex sexual, poate și din experiența directă cu partenerul ei Jean-Paul Sartre, binecunoscut pentru atitudinea sa de a trata femeile precum obiectele. Funcționalitatea femeii, a femeii-obiect îndeosebi, nu constă în ideea preconcepută că ea este folosită, ci mai
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a creat, sub egida ISM, un Comitet Matteotti care are drept sarcină de a atrage atenția asupra situației dificile în care se află văduva deputatului socialist. Această organizație, animată de o militantă din cadrul SFIO, Adrienne Marchand, este susținută de organizații feministe, pentru secțiunile franceză și italiană a Ligii Internaționale a Femeilor pentru Pace și Libertate (LIFPL), gruparea fostei comuniste din Marea Britanie, Sylvia Pankhurst, ca și de alte organizații pacifiste (ca de exemplu, Pacea prin drept) etc.23. Ea rămîne activă pînă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
democratice, în special datorită apariției și formării partidelor de masă. Este firesc să subliniem limitele acestei mișcări și să nu uităm că de acest progres beneficiază, în esență, doar o singură jumătate a ființei umane: cu excepții, și în ciuda luptelor feministe energice, femeile nu vor obține dreptul de vot, de care se bucură totuși în anumite țări europene în timpul perioadei interbelice. Pînă atunci, de-a lungul secolului al XIX-lea, viața politică fusese rezervată elitelor, structurate în partide cu efective încă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
cu partenera lor, afișează alura unui bărbat sigur pe el, care știe totul și are o explicație pentru orice. Astfel, se ivește posibilitatea de a se manifesta cel mai controversat atribut al masculinității: dominația partenerei. O fată care are convingeri feministe (feminismul este o mișcare socială care promovează interesele femeii într-o lume dominată de bărbați) ar protesta vehement față de ideea de do minație masculină, dar tot ea ar fi aceea care, aflată într-o situație de cuplu incertă, ar spune
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
cererea și oferta, etc. În privința principiilor propuse ca bază a dreptății distributive, Julian Lamont distinge, de pildă, 7 tipuri: egalitarianismul strict, principiul diferenței (Rawls), principii bazate pe resurse, principii legate de bunăstare, principii legate de merit, principii libertariene și principii feministe (Julian Lamont, "Distributive Justice", în Edward N. Zalta (ed.), Stanford Encyclopedia of Philosophy, The Metaphysics Research Lab, Stanford University, 2003, http://plato.stanford.edu/ entries/justice-distributive). Vezi, în această privință, și Adrian Miroiu, "Teorii contemporane ale dreptății sociale", în Adrian
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
care-i amenință pînă și existența. Conducerea luase o poziție clară împotriva intervenției sovietice din Afganistan. Ea sprijină în mod vădit sindicatul Solidarnosc, fapt ce va avea drept consecință provocarea plecării a numeroși pro-sovietici. În plus, partidul cunoaște o contestație feministă puternică. La congresul din 1982, militantele, organizate într-o comisie de femei cer număr egal în funcțiile de conducere. Bătrînii aderenți denunță scandalul. Partidul se dezintegrează repede. Ortodocșii regrupați mai ales în regiunea Groeningen sînt indignați de linia politică a
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a partidului, scăderea influenței celorlalte mici partide progresiste, lupta comună împotriva instalării de rachete americane, plecarea numeroșilor pro-sovietici, destinderea internațională le permite comuniștilor să se insereze într-o adunare alternativă la stînga social-democrației și puternic impregnată de idealuri ecologiste, pacifiste, feministe și privitoare la Lumea a III-a. Lista Groen-links Regenboog (Curcubeul Verde-Roșu), la care participă comuniștii întrunește 7% la alegerile europene și 4,1% la legislative. În 1991, CPN hotărăște să se dizolve definitiv în favoarea acestei noi coaliții. Deci, nu
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
personajul/personalitatea lui Hannah Arendt în același sens al superiorității unui absolut metafizic. Pentru ambele, este valabilă următoarea afirmație: "...nu se aventurează să discute condiția femeii decât dacă e insistent solicitată: era ea (Hannah Arendt n. n.) mai mult feminină decât feministă..."264 De altfel, critica relativ recentă distinge între etape feministe, feminine și "femeiești" (sic!). Etapa feminină a debutat în jurul anului 1840, în romanul britanic, femeile încercând să se sincronizeze cu realizările bărbaților și folosind pseudonime masculine (George Eliot, Acton Bell
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
unui absolut metafizic. Pentru ambele, este valabilă următoarea afirmație: "...nu se aventurează să discute condiția femeii decât dacă e insistent solicitată: era ea (Hannah Arendt n. n.) mai mult feminină decât feministă..."264 De altfel, critica relativ recentă distinge între etape feministe, feminine și "femeiești" (sic!). Etapa feminină a debutat în jurul anului 1840, în romanul britanic, femeile încercând să se sincronizeze cu realizările bărbaților și folosind pseudonime masculine (George Eliot, Acton Bell, etc). Conținutul feminist al artei feminine este, tradițional, oblic, ironic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
versiunea lui Petre Solomon: "I, purpuri, sânge, râsul unei frumoase guri/Cuprinsă de mânie sau de căință beată". Adăugați la cele de mai sus asocierea falică (propusă de Jean Ricardou într-un eseu fundamental despre Noul roman francez, necontestată de feministele din HUI(Hexagonal University of Iashi) și veți avea tabloul complet al reputației vocalei I. Din fericire pentru ea, în România lui Ceaușescu, culoarea roșie face parte din tricolor și era ținută sus și tare de drapelul Partidului iubit. 10
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
exclusiv bărbătești (în uzinele comuniste vedeau sudorițe, unele lucrând la fundul dublu de la nave pe șantierele navale, dacă nu ajungeau bețive, precum colegii lor de celălalt gen). Astfel respectăm cerințele privind feminizarea numelor de profesii, pentru care s-au bătut feministele din Hexagon, având-o pe Anne-Marie Houdebine ca port-drapel lingvistic. 104 Jacques Merleau-Ponty, Phénoménologie de la perception (1945), Editions Gallimard, collection tel, 1992, 169. 105 Val foarte violent produs de un fenomen submarin sau de un vânt trecut, ridicându-se de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
carpato-dunăreano-prutnici pentru a face o asemenea apropiere. 123 Expresie desemnând în Franța călugărițele. 124 Nota AS: Era teza ei favorită și am auzit-o, repetată de câteva ori și la Angers (1992), și la Paris (1994). E plagiată de numeroase feministe de ocazie (terenul e profitabil pentru finanțări UE, suferința sutelor de mii de femei din toată lumea aduce burse, bani pentru "documentare" și voiaje. 125 Les Quatre Barbus:Chant D'Allégresse, preluate de la prietena noastră http://lyrics.wikia.com/wiki la
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în Histoire des féminismes français, constată că femeia se afirma că persoana, dar își ratează revoluțiile, din secolul al XVIII-lea până în 1871. Situația femeilor franceze se rezumă la următorul paradox: Franța, care este patria revoluțiilor, a generat o miscare feministă destul de târziu. Revoluția, care detronează regele și inventează cetățeanul, nu creează însă și cetățeana 25. Dezbaterile cu ocazia sărbătoririi Bicentenarului Revoluției, în 1989, au scos la iveală răspunsuri nuanțate cu privire la rolul femeilor 26. Analizate în complexitatea lor, ies la suprafață
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cultural al femeii. Formele de expresie ale feminismului sunt vizibile și resimțite în permanență: crearea noilor asociații, reviste, revendicări civile și politice, dezbateri, alianțe. Ultimele decenii ale secolului al XIX-lea sunt deosebit de pasionante din punct de vedere al revendicărilor feministe: dezbaterile despre divorț, căutarea unui echilibru genurial și a unor noi forme de exprimare. Nouă femeie apare ca rezultat al emancipării; analiștii masculini au făcut speculații și dezbateri despre această specie nouă începând din anii '880 [Hobsbawm, p.248; Ozouf
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
esențial "diferită" și complementară bărbatului" [Bock, p.111]. Apar numeroase ediții consacrate femeii viitoare, noii Eve, cum ar fi Eve dans l'humanité de Mărie Deraismes (1868) și românul L'Eve future de Villiers de l'Isle-Adam (1886), diferite reviste feministe, scrise și editate de femei, articole și studii despre femei etc. În literatura franceză a timpului întâlnim ambele tipuri de femei, cel tradițional și cel nou, ale căror pretenții sunt de ordin diferit 32. Feminismul francez este mult mai slab
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în monografia Regards sur leș Françaises: Xe-XXe siècle [1983], prezintă interes prin singularitatea fenomenelor ce se deosebesc de cele universale sau occidentale: dragostea curteneasca, tradiția saloanelor, triunghiul amoros, venalitatea sporită, succedarea militantelor în timpul revoluțiilor, valorificarea diferenței și complementarității în mișcarea feministă de astăzi etc. Justine Delacy se întreabă în articolul "How French Women Go that Way and How to Handle them" [1974] de ce femeile franceze s-au eliberat atât de târziu și presupune că acest fapt se datoreaza reputației lor internaționale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fratele lui, Cardinalul). Aceștia sînt preocupați de păstrarea intactă a statutului de văduvă de către (altfel) tînăra lor soră, Ducesa de Amalfi, nu neaparat din rațiuni morale (deși amîndoi le proclamă insistent, în discursuri pompoase, pline de sugestii analitice pentru criticii feminiști de astăzi), ci pecuniare (nu doresc ca averea semnificativă a ducesei să intre sub controlul cuiva din afara clanului). Psihanaliștii pot bănui aici și o oarecare patologie erotică, grefată pe ideea unui incest sublimat (în special, în cazul lui Ferdinand, obsedat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
inima relativ împăcată. Cu aceeași voluptate mai degrabă sadică, Frankford îi scrie pe mormînt următorul epitaf (el însuși punitiv post mortem!): E-nmormîntată aici femeia care/ Răpusă-a fost de-a soțului iertare." Care iertare se pot întreba, legitim, aceeași critici feminiști? Textul urmărește, pînă la urmă, ca și The Duchess of Malfi, un tipar de subtilă și, totodată, delirantă coerciție psihică, aplicată femeii care încalcă un cod nescris al onoarei, căsătorindu-se sub rangul său ori avînd relații sentimentale în afara mariajului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tinere și vîrstnice!), aducîndu-și la exasperare contemporanii. Între altele, o seduce pe Amber Reeves, fiica prietenilor fabieni, William și Maud, absolventă strălucită a Univesității Cambridge. În urma legăturii, Amber va naște o fată (Anna-Jane). O cucerește și pe Rebecca West, scriitoare feministă și mamă a fiului nelegitim al lui Wells Anthony (scriitor la rîndul său). Propria soție, Jane, îi va dărui, și ea, doi băieți: George Philip (Gip) și Frank Richard. Wells predică peste tot necesitatea eliberării femeilor (le sprijină pe sufragete
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
doi în grija tatălui, afirmînd mai tîrziu, cu vag cinism, că, dacă s-ar fi angajat prea serios în ideea de maternitate, ar fi sfîrșit fie în alcoolism, fie în frustrare intelectuală, precum mama sa!), simpatizantă comunistă, iar apoi anti-stalinistă, feministă liberală și, totuși, sufistă (practicantă adică derviș(ă) a unei variante ezoterice de misticism islamic, axate pe actul "recuperării inimii" și "dăruirii purității ei", necondiționat, lui Dumnezeu), revenind, într-un final, după peregrinări culturale extreme, la civilizația-matcă, Doris Lessing ar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ai aștepta de la un autor care s-a familiarizat, volens-nolens, cu subtilitățile mentaliste și comportamentale ale omului plasat în geogra fii exotice și istorii neobișnuite. La nivelul întregii sale opere, prozatoarea rămîne ancorată în tema socială. Cînd, în interiorul filozofiei ei feministe, Lessing se interesează de femeia marginalizată de sistemul patriarhal, copleșită de "greutatea" subiectului, le trece cu vederea pe femeile marginalizate de sistemul patriarhal, care, cu multitudinea lor de trăiri emoționale și psihologice, ar fi oferit o substanță epică mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
În linii generale, "spațiul interior" constituie zona de autonomie absolută a feminității, "locul" în care femeia ajunge să-și fie suficientă sieși, fără a mai depinde de vexațiunile sistemului falocentric. În toate civilizațiile mari, unde există o tradiție a filozofiei feministe, avem și un echivalent al noțiunii de mai sus. Francezii au legat "spațiul interior" de l'ecriture feminine (autoscriitura feminină, revendicată din capacitatea femeii de a media între "văzut" și "nevăzut", "inteligibil" și "neinteligibil", capacitate prezentată cu atîta aplomb de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]