1,523 matches
-
lumea viețuitoare, indiferent la ce nivel de dezvoltare s-ar afla, prezintă un caracter de finalitate ce constituie trăsătura distinctivă a vieții, este imanentă și ignorată de ființa căreia-i coordonează existența. Această finalitate este susținută de morfologia vitală și fenomenologia vitală, elemente proprii și caracteristice lumii viețuitoare, întâlnite la orice nivel de dezvoltare a vieții. - Principiile creaționismului științific nu ar porni de la observație așa cum se întâmplă în toate ramurile științei. Ori Paulescu elaborează argumentările tocmai plecând de la faptele de observație
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
lor fiecare individ subzistă și fiecare specie se perpetuează. În funcție de modul de manifestare a instinctelor vor fi tot atâtea modalități de comportament, întrucât intensitatea acestora vor marca tipologia și comportamentul individului și a speciei. Fiecare din cele trei componente ale fenomenologiei vitale: funcțiile de nutriție, de relație și reproducere au instincte corespunzătoare, adânc înrădăcinate în structura individului, coordonându-i la nivel bazal (ca necesitate fiziologică elementară) întreaga existență, atât a individului cât și a speciei din care face parte. Toate instinctele
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ființă care nu posedă instincte, ci trăind la început printre animale observă și imită instinctele acestora, sfârșind prin a și le apropia pe toate. Refuză astfel pentru om ceea ce este caracteristic și esențial vieții ca și caracter distinctiv și anume fenomenologia vitală, atât de bine codificată în natură. La început - spune Rousseau - oamenii nu aveau locuințe și nici bunuri, nu constituiau familii, masculii și femelele se întâlneau la întâmplare, iar mama își hrănea puii nu pentru trebuința lor ci mai degrabă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de a pătrunde partea imaterială a lumii, în special a lumii viețuitoare. Așa încât știința nu poate răspunde decât prin presupuneri și ipoteze nedemonstrate la marile întrebări existențiale: ce este viața? care este originea ei? care este natura instinctelor? ce determină fenomenologia vitală? care este natura psihismului și conștiinței umane? Unul din academicienii noștri, culmea chiar în domeniul neuropsihiatriei, Constantin Bălăceanu Stolnici scria cu avânt materialist partinic în anii 80 ai secolului trecut, chiar o carte pe această temă (Anatomiștii în căutarea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ceea ce era o noutate în domeniu). Este și autorul unui tratat de fiziologie umană în care, dincolo de funcția descriptivă a organelor, caută și găsește răspunsuri la problemele din totdeauna ale existenței umane: originea vieții, care este cauza vieții? morfologia vitală, fenomenologia vitală și finalitatea în biologie. Aplicând cu rigurozitate propriile metode de cercetare științifică: raționamentul prin analogie, logica științifică, experimentul, proba și contraproba, ajunge să demonstreze că așa cum materia brută caracterizată prin masă (greutate) și întindere (volum) este capabilă de transformare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
omul Paulescu în panteonul marilor noastre valori, cu extensie mondială dacă avem în vedere imensul serviciu adus umanității prin descoperirea sa și prin cele peste 22 priorități în cercetarea științifică medicală. Cu o înclinație nativă pentru meditație, experimentând în domeniul fenomenologiei vitale, Paulescu nu putea să nu-și pună întrebări existențiale legate de desfășurarea vieții individuale și colective, cărora încearcă să le găsească răspunsuri potrivite prin prisma convingerilor sale. Viziunea sa, aparent utopică, mai ales sub aspectul organizării sociale, rezultă din
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
claritate o metodă articulată pentru folosirea unei versiuni pure a strategiei de cercetare abductive, așa cum susține Schütz. Dar există acum recunoașterea unei diversități de tradiții în ceea ce am numit abordarea interpretativă a investigației sociale. Acesta include un amestec de hermeneutică, fenomenologie, etnometodologie, etnografie și teorie fundamentată. Fiecare are particularitățile ei evidențiate în termenii obiectivelor cercetării, logicii investigației și metodelor de colectare a datelor și de analiză a acestora. Fiecare metodă de reducere și analiză selectată trebuie să fie identificată, descrisă pe
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
generare a studiilor (rapoarte, lucrări) științifice sociale din relatările actorilor sociali. Conceptul abducție a fost folosit limitat în filozofie și științele sociale (Pierce,1931 și Willer, 1967). El este asociat cu o varietate de abordări interpretativiste (interacționism simbolic, etnometodologie și fenomenologie), care resping pozitivismul și raționalismul critic. *) Sociologia analizează fenomenul cultural ca fapt social și ca fapt cultural propriu-zis. În acest sens, sociologia culturii ramură distinctă a sociologiei explică și analizează fenomenele și procesele culturale care au loc în societate, descifrând
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
oficiale trebuie relativizat, lărgit și îmbogățit prin includerea aspectelor mai puțin sumbre și sinistre ale aceluiași sistem social. Memorialistica detențională prezintă, neîndoielnic, ipostaza cea mai grozavă a fostului regim. Însă aceasta nu epuizează totalitatea trăirilor sub și în comunism. O fenomenologie retrospectivă a comunismului trebuie să se deschidă înspre a include amintirile personale ale celor care l-au trăit pe viu - din terifiantele zărci ale gherlelor, cât și ale celor care, trăindu-și viețile lor prozaice de toate zilele, în fabrici
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
casa lui Schlick, în decembrie 1929: „Fizica - spunea Wittgenstein - vrea să stabilească regularități; ea nu se interesează de ceea ce este posibil. De aceea, chiar și atunci când este complet dezvoltată, fizica nu dă o descriere fenomenologică a stărilor de lucruri. În fenomenologie este vorba întotdeauna doar de posibilități, adică de sens, nu de adevăr și de falsitate.“62 Unei cunoștințe din ultimii ani ai vieții, care l-a întrebat de ce a revenit la filozofie în 1929, Wittgenstein i-a dat un răspuns
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
aus der Sicht der Verhaltensforschung, Piper, München), 1984/1995. Ekman, Paul, Friesen, Wallace V., The repertoire of nonverbal behavior: Categories, origins, usage, and coding. Semiotica: Journal of the International Association for Semiotic Studies, vol. 1, pp. 49-48, 1969. Enăchescu, Constantin, Fenomenologia trupului. Locul și semnificația Trupului carnal în psihologia persoanei, Editura Paideia, București, 2005. Fiedler, Klaus, Social Communication, Psychology Press., New York, 2007. Florea, Vasile, Goya, Editura Meridiane, București, 1968. Goffman, Erving, Viața cotidiană ca spectacol, traducere de S. Drăgan și L.
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Stan • Școala, familia, comunitatea, Mircea Agabrian • Știința educației prin paradigme. Pedagogia "văzută cu alți ochi", Elena Joița • Violența în școală, Eric Debarbieux În pregătire: Educație! Educație! Educație! Etica managerială și legea consecințelor nedorite Stephen Prickett, Patricia Erskine-Hill 1 Constantin Enăchescu, Fenomenologia trupului. Locul și semnificația Trupului carnal în psihologia persoanei, Editura Paideia, București, 2005. 2 Keith Thomas, în Jan Bremmer, Herman Roodenburg, O istorie culturală a gesturilor, traducere de T. Avacum, Editura Polimark, București, 1994/2000, pp. 14-19. 3 apud Septimiu
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
un rezultat bun. Potrivit lui K. Jaspers, eroarea fundamentală a psihiatriei clasice este de a încerca să explice stările sufletești numai cu instrumentele sistemelor de semiologie clinică (Frieddmann, 2000, p. 30-31). Foarte interesant este demersul de a defini normalitatea în spiritul fenomenologiei jaspersiene, de către R. Cambell: „Persoanele normale psihic sunt acele persoane care se află în armonie cu ele însele și cu mediul lor de viață, în care își desfășoară existența. Ele pot avea devieri de la starea de sănătate, dar atât timp cât acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
științific și profesional au constituit, în felul acesta, un important îndemn pentru mine. Coroborarea observației clinice cu perspectiva interpretării psihopatologice a fenomenelor psihice morbide atât din punctul de vedere al psihologului, dar mai ales condus după o metodologie inspirată din fenomenologie și existențialism, a dus la conturarea unei viziuni antropologice despre psihopatologie. Faptul ne-a obligat să scoatem în evidență și să analizăm aspecte noi, interesante, legate de semnificația fenomenelor psihice morbide considerate ca experiențe ontologice înscrise în „istoria psiho-biografică” a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atitudine metodologică” care deschide o nouă direcție a cercetării în acest sens. Ea este completată cu „analiza existențială” a lui L. Binswanger și cu „hermeneutica actului psihiatric” de către H. Tellenbach. Toate aceste metode, de inspirație filozofică, își recunosc filiera în fenomenologia husserliană și existențialismul heideggerian. Persoana umană aflată în suferință psihică este înțeleasă într-un sens antropologic lărgit, ca păstrătoare a unei „istorii interioare sufletești” de o formă particulară (L. Binswanger), constituindu-se din cunoașterea acesteia o „antropologie psihopatologică” (V.E. von
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sale de ansamblu și cauzele sale multiple. Situându-se pe această poziție care construiește o psihopatologie plecând de la datele oferite de psihiatria clinică, K. Jaspers izolează următoarele aspecte tematice ale psihopatologiei: 1) calitățile subiective ale sufletului trăite în mod real (fenomenologia); 2) simptomele obiective, operațiile și fenomenele fiziologice auxiliare; 3) expresia sufletului, în sensul de fenomen atât de obiect, cât și subiectiv; 4) raporturile de ansamblu ale vieții psihice; 5) raporturile de comprehensiune; 6) raporturile de cauzalitate; 7) modurile și sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale personalității” (H. Schüle). În fața cestor situații, raportându-se la natura obiectului psihopatologiei, K. Jaspers se întreabă „ce ne poate furniza filozofia și psihologia”, în sens metodologic? Răspunsul pe care îl dă este o referință la următoarele surse metodologice: 1) Fenomenologia lui Ed. Husserl, denumită de acesta „psihologie descriptivă” constă în „descrierea experiențelor interioare ale bolnavului, așa cum apar ele în conștiința acestuia; iluzii senzoriale, experiențe delirante, diferite moduri ale conștiinței de sine și a sentimentelor”. 2) W. Dilthey propune o altă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
întoarceri, se construiește în decursul vieții un sistem de importanțe și raporturi de importanțe, de care depind anumite trăiri particulare oferite ca posibile unui om. Psihiatria comprehensivă, a sensurilor, trebuie să găsească, în cadrul trăirilor unei persoane, „contextul psihologic”, în sensul „fenomenologiei spirituale”, care după Ed. Husserl este o „unitate a sensurilor sau a comprehensiunii unor momente care se alcătuiesc interior”. Pornind de la aceste aspecte L. Binswanger a introdus principiul hermeneutic ca metodă în psihopatologie. Întrucât metoda hermeneutică în psihopatologie este legată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
observa din schemele de mai jos: Concept Metodă Metodologie Origine sau „grup cauzal” Nosologie (definirea, descrierea și clasificarea bolilor psihice) Analiza sistematică multifuncțională și alte metode Influențe cantitative și topice Sindrom Simptomatologie comparată Studiu sistematic Strat specific Simptom Simptomatologie diferențială Fenomenologie Sindrom specific Așa cum am menționat deja, în interpretarea sindroamelor psihopatologice, J.M. Burchard face referiri la trei aspecte, pe care le consideră a fi în interacțiune unele cu altele, și anume: sfera somatică, sfera vieții psihice și sfera socială, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
M. Putnam, P. Mate și A. Grenn, V.H. Brask, S. Lebovici și P. Diatkine). După V.H. Brask, caracteristica copiilor borderline schizofrenici rezidă în faptul că aceștia se îndepărtează de la normă printr-o simptomatologie extrem de variabilă. Ansamblul acestui grup posedă o fenomenologie comună ce reflectă structura psihopatologică de bază, considerată ca fiind expresia unei dezvoltări defectuoase, fragmentare a Eului și care se manifestă printr-o fragilitate a relațiilor acestuia cu realitatea, prin contacte slabe și narcisice cu ceilalți, dezordini subtile ale gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
literatură și în arta plastică” în Neurologia, 17, 2, 1972. Enăchescu, C., Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine. De la Socrate la Freud, Ed. Fast Print, București, 1997. Enăchescu, C., Expresia plastică a personalității. Ed. Științifică, București, 1975 Enăchescu, C., Fenomenologie nebuniei, Paideia, București, 2003. Enăchescu, C., Igiena mintală și recuperarea bolnavilor psihici, Ed. Medicală, București, 1979. Enăchescu, C., Neuropsihologie, Ed. Victor, București, 1996. Enăchescu, C., Psihologia activității patoplastice, Ed. Științifică, București, 1977. Enăchescu, C., Tratat de igienă mintală, Ed. Polirom
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
configurație de „circumstanțe” sau „situații de viață” care la rândul lor obligă la un efort de „adaptare” și care, prin natura, lor reprezintă conflicte, competiții, obstacole etc. ce conduc la eșecuri cu consecințe negative pentru sănătatea mintală. 2 C. Enăchescu, Fenomenologia nebuniei, Editura Paideia, București, 2003. 3 Ibidem. 4 C. Enăchescu, Fenomenologia nebuniei, Editura Paideia, București, 2003. 5 Ibidem. 1 C. Enăchescu, Tratat de igienă mintală, Editura Polirom, Iași, 2004. 1 C. Enăchescu, Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine. De la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obligă la un efort de „adaptare” și care, prin natura, lor reprezintă conflicte, competiții, obstacole etc. ce conduc la eșecuri cu consecințe negative pentru sănătatea mintală. 2 C. Enăchescu, Fenomenologia nebuniei, Editura Paideia, București, 2003. 3 Ibidem. 4 C. Enăchescu, Fenomenologia nebuniei, Editura Paideia, București, 2003. 5 Ibidem. 1 C. Enăchescu, Tratat de igienă mintală, Editura Polirom, Iași, 2004. 1 C. Enăchescu, Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine. De la Socrate la Freud, Editura Fast Print, București, 1997; C. Enăchescu, Tratat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Enăchescu, Tratat de igienă mintală, Editura Polirom, Iași, 2004. 1 C. Enăchescu, Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine. De la Socrate la Freud, Editura Fast Print, București, 1997; C. Enăchescu, Tratat de Psihologie morală, Editura Tehnică, București, 2002; C. Enăchescu, Fenomenologia nebuniei, Editura Paidea, București, 2003. 2 M. Foucault, Naissance de la clinique, PUF, Paris, 1963; M. Foucault, Les mots et les choses, Gallimard, Paris, 1966. 3 C. Enăchescu, Tratat de psihanaliză și psihoterapie. C. Enăchescu, Tratat de teoria cercetării științifice, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
M. Foucault, Les mots et les choses, Gallimard, Paris, 1966. 3 C. Enăchescu, Tratat de psihanaliză și psihoterapie. C. Enăchescu, Tratat de teoria cercetării științifice, Editura Polirom, Iași, 2005. C. Enăchescu, Tratat de psihosexologie, Editura Polirom, Iași, 2003. C. Enăchescu, Fenomenologia nebuniei, Editura Paideia, București, 2003; Tratat de teoria cercetării științifice, Editura Polirom, Iași, 2005. M. de Unamuno, Le sentiment tragique de la vie, Gallimard, Paris, 1937. A. Schopenhauer, Sie Welt als Wille und Vorsfellung. Mai exact spus, psihologia se constituie ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]