1,559 matches
-
rog, munca gazetărească de atunci cu cea de astăzi. Astăzi nu mai sunt gazetar, sunt director, redactor-șef la "Literatorul"; atunci eram doar un începător și un trepăduș. Nu este același lucru să fii începător și director. Eram foarte tânăr, fermecat de viitor, cu toate că erau toate ușile închise pentru mine și toate ulițele ferecate, dar credeam în viitor, știam că voi face lucruri bune și frumoase și trebuia să muncesc mult pentru aceasta. Astăzi știu cum se face o revistă, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
De curând au murit marele prieten Gheorghe Tomozei, Marin Sorescu, Cezar Baltag prieteni de inimă... A.B.Ce înseamnă să primești de atâtea ori Premiul Uniunii Scriitorilor? Demult, să primești acest premiu însemna niște bani în plus. Prima dată ești fermecat, te crezi chiar vrăjitor, consideri că ai primit totul, ești îndrăgostit de iele și ele de tine. Dar celelalte premii devin rutină. Premiile nu fac un scriitor, ci îl ajută să scrie alte cărți. Ca scriitor, pot spune, nu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se pare), ci la acest Colegio de México, instituție tânără, curajoasă, serioasă (Basham, Harniendorf și alții au predat aici anul trecut; în prezent se află aici vreo zece visiting professors din Orientul Apropiat, India etc.). Christinel și cu mine suntem fermecați. Ne place aici totul: chiar și băuturile alcoolice! Inutil să vă povestesc ce am vizitat până în prezent. Intenționăm să petrecem o săptămână în Yucatan. Vai! Trebuie să mă întorc în martie, pentru a-mi termina cursul la Chicago. În aprilie-mai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu mai puțin direcționarea opresiunii primitive în principal contra intelectualității. Trimis, în 1950, la închisoarea de tranzit din Ghencea, cunoaște, între alții, pe Mihail Manoilescu, fost ministru de externe, generalii Gheorghe Mihail și Nicolae Coroamă, pe Petre Țuțea, care își fermeca auditoriul carceral cu discursurile sale. Va lucra la Canal pînă la închiderea lui în 1953. După 5 ani ajunge la Ministerul de Interne pentru a continua ancheta începută la Securitatea din Brașov pentru finalizarea dosarului de trimitere în judecată. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sau nu o prostituată, că era sau nu doar o țigăncușă frumușică, foarte aranjată de niște mâini murdare, care își făceau veacul oferind protecție la Crucea de Piatră sau alte zone în care oamenii gustau din plăcerile vieții, Cristi era fermecat de chipul ei angelic, de ochii ei mari și negri, de nasul mic și subțire, de buzele mari, cărnoase, pe care îți venea să le muști să vezi dacă sunt umplute cu miere. — Hai să mergem, prieteni, să-l căutăm
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au știut ! Să le zicem doar că ești dispus să-ți pierzi vocea și demnitatea pe banii tăi puțini, nu pe cărămizile lor de aur. — Oamenii ăia m-au iubit, domnule ! se ridică Cristi în picioare. Oamenii ăia au fost fermecați și m- au aplaudat toată noaptea. Dacă eu pot face oameni fericiți cu glasul meu, de ce să nu mai încerc ? Despre asta e vorba. Te-au iubit, te-au iubit... Profesorul Vrăbiescu se-ntoarce cu spatele și se uită pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de consumație deosebite, cu care să îți petreci nopțile la un hotel din apropiere, și mai-mai să te îndrăgostești. La fel de vizitate erau și Nipon-Arizona, care avea și grădină de vară, Leșcenco, al cărei celebru proprietar rus, cu același nume, te fermeca cu spiritul său vulcanic, cu dansul plin de viață și cu acor- deonul său, Colorado, pe Strada Bibliotecii, Atlantic, zis și barul artiștilor, fiind frecventat mai ales de scriitori, sau Fu- Chang, decorat în stil oriental, cu măsuțe și scaune
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
feminin din țară, alăturând-o lui Jenny Boerescu. Au devenit imediat vedetele acelor ani. Și am imprimat și eu cu distinsele mele colege, atunci când aparatura Casei Columbia venea prin țară. În anii aceia ele erau, într-adevăr, vedetele vremii. Ele fermecau cu glasurile lor calde audiența și tot ele aveau să devină și preferatele „inegalabilului“, cum începuse presa să-l răsfețe, Cristian Vasile. Alături de el, Rada și Jenny au cântat multe piese împreună, au și înregistrat câteva, poate cea mai cunoscută
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ca pe un vin bun. Fiecare notă, fiecare urcare pe cap, fiecare falsare, fiecare gest, zâmbet sau clipire erau duse la perfecțiune. Era mai proaspăt și mai determinat ca niciodată, cu o maturitate și o eleganță ale cântecului său care fermecau audiența, purtând-o seară de seară într-o altă lume, ca un adevărat drog. O lume caldă, o lume plină de iubire și de amor, de ritmuri înnebunitoare, exotice, care uneau trupurile dansatorilor, provocându-i la mișcări tot mai erotice
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Jyra Dăruie-ți gura ce-mbată tuturor în nopți în mai Dar sufletul niciodată nimănuia să nu-l dai. Ore întregi, orchestra și vocea suavă a lui Cristi purtau publicul seri de-a rândul pe ritmurile dulci ale tangourilor, muzica fermecându-i pe cei prezenți ca un afrodiziac, făcându-i să danseze îndrăgostiți ca-n prima zi, sărutându-se cu patimă și amețindu-se cu vinuri scumpe și rafinate pentru a avea curajul să-și dea frâu liber sentimentelor. Era ca și cum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oraș, l-a lăsat baltă cum a întâlnit altul care s-o și îmbogățească ! Cristian, ascul- tă -mă și mai ai răbdare ! Nu te hazarda. Nu te arunca așa cum faci întotdeauna, cu capul înainte, o să-ți frângi gâtul. Parcă ești fermecat, nu ești în apele tale... Fermecat de amor, zâmbește el. Și chiar în acea seară a cerut-o în căsătorie, într-adevăr, după nici două luni bune de când se cunoșteau. Capitolul 14 Jilava, 1939 După prima sa pauză, Cristi se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a întâlnit altul care s-o și îmbogățească ! Cristian, ascul- tă -mă și mai ai răbdare ! Nu te hazarda. Nu te arunca așa cum faci întotdeauna, cu capul înainte, o să-ți frângi gâtul. Parcă ești fermecat, nu ești în apele tale... Fermecat de amor, zâmbește el. Și chiar în acea seară a cerut-o în căsătorie, într-adevăr, după nici două luni bune de când se cunoșteau. Capitolul 14 Jilava, 1939 După prima sa pauză, Cristi se pregătea să revină pe scenă pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și muritoarea din ea. — Cum ați întâlnit-o prima oară, la un concert ? — Nu, nu... A fost întâmplător, total întâmplător, a fost o coincidență. Pentru ea m-am urcat prima oară pe o scenă să cânt, ca s-o impresionez, fermecat de vraja ei. — Și așa ați cucerit-o ? — Nicidecum, a părăsit sala, îmi amintesc, cu un ofițer german. Râsete, iar atunci Cristi observă că și soldați sănătoși veniseră să-l asculte, iar în dreptul intrării erau și doctorii și unul dintre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
preluăm „de-a gata” de la alții, indiferent de statutul și autoritatea lor, o realitate care să fie În acord cu principiile de justiție și valoare În care credeam - În care credeau, oricum, acei eroi și acele personaje care ne-au fermecat și „ne-au convins” până În fibra cea mai adâncă a ființei. După cum se vede, a „visa” Înseamnă pentru cei care vor să răzbune o injustiție, de orice fel, o armă extrem de practică, de eficientă. Cine nu visează și În acest
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
era abia un „post-liceal”, un adolescent furtunos, mândru de această „boală”, a adolescenței, din „grupul” lui Fănuș Neagu într-acel al lui Eugen Barbu (sau invers, nu mai rețin ordinea „căutărilor” sale!Ă, ca să aterizeze pentru ani buni în mijlocul nostru, fermecându-ne pe rând; pe Matei, primul; apoi pe Nichita, cu care a locuit o vreme (proaspăt însurat cu Constanța Buzeaă, și apoi pe mine, ceva mai durabil, se pare! Da, Grigore, care a luptat câțiva ani cu această „boală”, a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
viziune! Iar în falsa opoziție care se face încă în mediile noastre literare între „cantitate și calitate”, eu, riscând nu puțin ieftine sarcasme, aleg cu încăpățânare „cantitatea”, ca și divinul nostru Heliade! Puțini colegi știu, mai ales dintre cei tineri, fermecați de schițele lui Caragiale și de romanele scurte care se publică azi, la noi și în Europa, de altfel nu puține, nuvele multe dintre ele, că ceea ce numim „calitate” în proză nu se poate constitui în afara unei anumite „cantități”, „aglomerări
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
secolului XX, la spargerea formelor clasice creative și constitutive în literatură, pictură și muzică! La pierderea publicului și la instalarea unui snobism gălăgios, tiranic, care ne face pe noi responsabili, „consumatorii de artă”, dacă „nu înțelegem”, dacă nu ne lăsăm „fermecați” de fraze melodice din care a fost expulzată orice linie armonică, de picturi din care a fost exilată ființa, silueta umană, ax major al Renașterii, de o literatură, de o proză în care „absurdul”, bunul plac, aproape „dicteul automat” devin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau Baalbek, și nu se întrevede nici o epocă roz la orizont. Degeaba încercați să descoperiți aici vreun locșor feeric, pierzându-vă în vreo fundătură. În acest mușuroi uriaș, nu veți găsi niciunul din acele accesorii de scenă cu care vă farmecă, în jurul Mediteranei, orașele-teatre din lumea bună. Odeoane, lacuri acoperite cu nuferi, peristiluri, statui ecvestre, obeliscuri, colonade, amfiteatre, palate, forumuri luați-vă gândul de la astfel de titluri de noblețe! Nici cavea, nici marmuri. Nici sarcofage, nici porfir (doar, câte ceva, la muzeul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cizelată, dar în care nu se află nici o picătură de vin. Frumosul e tot ceia ce e uimitor zice Baudelaire. Dar când uimirea, nu a ținut decât o clipă, artistul a făcut pur și simplu artă de saltimbanc. Ceia ce farmecă uimind, ceia ce este într-adevăr frumos, nu e numai noutatea, ci noutatea adevărului. Frumosul nu e tot ce e simplu, ci complexul simplificat; el a consistat totdeauna, într-o formulă luminoasă învăluind, în termeni familiari și profunzi, idei sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vieață tristelor dealuri și negrelor văi, și dă taberei, în pacea nopții și-n liniștea întinsă, o fantastică înfățișare, care te face să uiți clipa prezentului. Un cor de ofițeri cânta într-o noapte, așa, prin tabără; rătăceau printre corturi fermecați de strălucita pulbere de argint a lunei, și glasurile lor moi, armonioase, se ridicau vibrând cu neobișnuită putere în tăcerea nopții. Și-n corturile albe dormeau soldați, dar parcă toate sufletele se înălțau în lumină și toată tabăra parcă asculta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de șase sau chiar de nouă ori.) Desfarmecul Șarpe, să fii viteaz, vitejiu, Să umbli precum ai umblat, Să muști precum ai mușcat, Să treci văi adânci, ape reci. Hai, du-te. Păcat mare să-l omori după ce l-ai fermecat. E păcat să-l lași fermecat, fără să-i desfaci farmecul. Descântec pentru mușcătura de șarpe De dimineață mă sculai, Mâna pe cofă pusei, La fântână plecai, Cu Maica Precistă mă-ntâlnii. De mâna dreaptă mă luă La fântână mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tânguiri ale colindelor Țiganilor. În toată Moldova, Basarabia, Bucovina și nordul Ardealului aceste datine sunt încă în floare. În târgul de pe Siret unde m-am născut erau în putere acum jumătate de veac: poezia lor simplă și dulce mi-a fermecat sufletul și a fost pentru mine primul model după care am îngânat și eu recitative, intrate apoi în literatura orală a acelor locuri. Unele din aceste producții naive le-am regăsit după ani și ani; altele s-au prăpădit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
muntele Marmore”. Cunoscut mai ales sub numele Alba ca zăpada, basmul tip AT 709 are în spațiul românesc o viziune diferită asupra tărâmului sacru. Persephona cea harnică nu întâlnește la noi pitici, ci zmei sau tâlhari, cum este basmul Oglinda fermecată din colecția fraților Schott . Intrarea în infern este aici evidentă prin sălașul ritual pentru etapa retragerii din lume. Tâlharii locuiesc într-o peșteră, într-o peșteră este închisă și fata care a încălcat interdicția camerei oprite, în basmul Mama zidită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o prindî” (Bălți - Basarabia). Tărâmul zânei atrage feciorul în spațiul inițiatic silvestru, potențat aici de acvaticul specific feminin; palatele ei de aur se află într-un loc decupat din profan: „În mijlocu pădurii era un eleșteu șî eleșteu ăsta era fermecat”. Inițierea este deschisă de apariția înaripatei ce exercită o atracție ca de vrajă: „La un moment dat, o păsărică foarte frumoasă - nu văzusă-n viața lui așa ceva, frumoasă de pasăre - el cu mâna s-o prindă, ea zbura. după ea, a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iar basmele de pe un spațiu foarte larg dezvoltă acest motiv al puterii puse în slujba binelui. Etnologul a analizat în Excursul caduceului basme și povești românești, slovace, cehe, polone, rusești, germane, franceze și italiene, toate valorificând calitatea răzbunătoare a toiagului fermeca. În basmul Cu cătana, din Vălcău-de-Jos, Sălaj, puterea în formă brută este secondată de un obiect cu puteri magice. Dumnezeu dă eroului (ipostaza lui de inițiat se traduce prin împlinirea perioadei de cătănie și vârsta senectuții) o straiță ce capturează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]