12,434 matches
-
bâțâia pe lângă mine mereu, legănându-se pe piciorușele ei nefiresc de subțiri, ca și cum ar fi mers pe sârmă. Băieții Încercau să o Îndepărteze din preajma mea răstindu-se la ea, Împingând-o cu piciorul ori trimițând-o să se joace cu fetițele de vârsta ei. Poate că-i nebună, a zis unul dintre ei . Ori poate că Îl iubește, completă altul, descoperindu și dinții Întrun râs malițios. Nu vezi cum Îl privește!... Am râs și eu forțat, prefăcându-mă. Lui Neli nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
chip. De la un timp, nimeni n-a mai luat-o deloc În seamă, tolerând-o ca pe-o insectă inofensivă. În ciuda aparențelor, mă jucam și cu ea, așa, din mărinimie, și mai ales când rămâneam doar noi doi (bineînțeles că fetița era ultima care pleca, despărțindu-se de mine cu o mutriță tristă, a plâns), pe ascuns de privirile ironice, batjocoritoare ale camarazilor mei. Dar asta se Întâmpla rar și doar atunci când nu mai scăpam de implorările ei miorlăite. Jucam șotron
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
exasperau la ea. Scotea câteodată o limbuță obraznică atunci când trecea vreun străin pe lângă noi și-și ridica fustița, arătându-și chiloțeii albi, pătați de urină. Oamenii o priveau Îngăduitor, mârâind printre dinți, indescifrabil. Unul a și vrut so plesnească, dar fetița s-a ferit iute, cu mișcări agile, de felină. Îi strigam să Înceteze, dar nu mă auzea decât atunci când plecam supărat. Alerga după mine cu bărbia tremurătoare, cerșind iertare Într-un vaiet prelung. Într-o zi am dus-o la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trupul și o parte din cap, dar Neli mi-a făcut un semn ciudat, că adică să o acopăr În Întregime. După clipe de zăbovire, enervat și uluit de stupizenia ei, am tras Înfiorat mormanul cu repeziciune. Corpul firav al fetiței a dispărut imediat, Înghițit de nisipul ud, care se Întindea pretutindeni. Apoi, cu ochii măriți și gâfâind spasmodic, pătruns de o neînțeleasă nebunie, am Împins cu palmele desfăcute pământul auriu și sticlos, adunându-l În grămezi din ce În ce mai voluminoase. După un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nou, mai hotărât. După ce fâlfâi de câteva ori din mâini și mormăi indescifrabil, reușii să-i trec un braț pe după umărul meu și, opintindu-mă, să o ridic Într-un echilibru fragil. Avea picioare fine și o talie subțire, de fetiță. Era incredibil de ușoară. Am Început să ne deplasăm Împleticit, bucuros că reușeam să o mențin Într-un plan aproape vertical. Părul ei emana un parfum plăcut! Ne mișcam mai mult caricatural, bălăngănindu-ne În toate părțile ca bătuți de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-i vorbesc. O reclamă de la Coca - Cola Îi proiecta pe chip irizări de lumină roșie - gălbuie, Încadrând-o Într-o cromatică bizară. Băuse două pahare de lapte cu coniac și se pare că se amețise de-a binelea. Hai, fii fetiță cuminte și bagă-ți limbuța În guriță. Mă privea galeș (e drept că părea o mironosiță, dar pe cuvânt că nu era), zâmbindu-mi apos. În privirea ei voalată i se oglindeau șuvițele de păr fumuriu (nu avea un chip
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Filip, o solniță din vremea lu’ mamaie, care, când a Început să sune, s-a auzit până departe, la cei care ne căutau. După aceea, i-am vorbit despre Duța cea din copilărie, fata vecinilor pe care am poreclit-o „fetița cu chibriturile” pentru că odată, din greșeală, a aprins rochița păpușii ei preferate, care a ars toată, și Duța a plâns ore În șir cu mari sughițuri până s-a Învinețit, spre disperarea lui tanti Valeria, și a murit subit, stârnind
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
n-am mai fost capabil s-o iubesc. Lola mă asculta absentă. Apoi, sesizând că m-am oprit, mă privi senin și râse de un păianjen minuscul care-mi cobora din creștet spre frunte. Nu-i frumos să râzi așa, fetițo! În halul acesta (chestia e că Lola mea părea tare prost educată: dădea capul pe spate cu o degajare dezarmantă, În timp ce râsul ei căpăta accente ireale - un fel de râgâieli sugrumate Împletite cu sâsâieli dintre cele mai bizare)! Lola - Lolicica
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
jos. Începu să plouă scurt. O ploaie măruntă, deasă. Goanță cânta (așa obișnuia să facă atunci când ploua), iar Libelula se rotea În loc cu mâinile Întinse. Era tare caraghioasă Libelula. Firavă, lunguiață, chiar părea o insectă uriașă. Pistruiatul făcea pipi, iar fetița Îl arăta cu degetul și râdea. Apoi totul se opri. Un pârâit puternic și o lumină orbitoare, spartă Într-un mănunchi de scântei pulverizate ne paraliză un moment zbenguiala. Se auzi o bufnitură În spatele nostru. Ne-am Întors speriați. Undeva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spre 15 iulie la orele 24:30, rapidul sosit în stație le preluă și pe ele ca pe niște bagaje pornite spre o destinație unde duceau Încă multe semne de Întrebare. Pe peronul gării din Iași, dimineața râdea ca o fetiță îmbrăcată într-o rochie subțire de vară, în culori pastelate, exuberantă, privind nepăsătoare la furnicarul de oameni, asemenea unui fluviu ce ieșise din matcă, umplând străzile bătrânului oraș moldovenesc. În vremea examenelor mai ales, dar și de-a lungul anului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu o gentilețe născută, o avertizase asupra unui pericol iminent. Cine ar fi putut crede, cine putea să-și imagineze că Marcel cel manierat, care n-o mai scotea din prințesa mea, să fie un escroc? Ochii mari de acum, fetițo! Își spunea ea sieși, ca pe o taină, și dacă nu-i poți ține deschiși, poartă la tine două scobitori și pune-le proptele ca să poți vedea și atunci când ai halucinații, în permanență, pe timp de zi sau de noapte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
vecinului putea fi anticipată, de pildă bătrânul din colțul din dreapta își dregea glasul în timp ce privea cu coada ochiului sânii plăcut formați ai secretarei roșcate. Aceasta rămăsese cu privirea pironită în cocul imens al doamnei care ținea strâns de mână o fetiță ce se juca cu capul păpușii chinezești. O dimineață banală începea în timp ce ușile cabinei se închiseră etanș și liftul se puse în funcțiune. Mirosul de pizza se răspândi împrejur făcându-i pe ceilalți să strâmbe din nas. De altfel nici
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vor părăsi cabina, iar dacă nu ajungeau cu gândul atât de departe, mai rămâneau întotdeauna impozitele, guvernul și drumurile naționale; următorul etaj, încă trei metri, prima oprire. Nu coborî nimeni. Ușile se închiseră și liftul începu din nou să urce. Fetița se plictisi și o rugă pe doamna ce o ținea de mână să o ia în brațe, însă nu primi nici un răspuns. Mai așteptă câteva secunde, apoi începu să plângă schimonosindu-și fața, urâțindu-se ca de o boală a
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
primi nici un răspuns. Mai așteptă câteva secunde, apoi începu să plângă schimonosindu-și fața, urâțindu-se ca de o boală a sistemului nervos. Doamna o dojeni și o lămuri că nu o poate ține în brațe pentru că nu e loc. Fetița păru să-nțeleagă, căci se opri din plâns și își trase zgomotos nasul. — Vreau să apăs pe buton. — Încetează! — Dar vreau să apăs pe buton. Nu se poate. S-a apăsat deja. — Vreau să mai apăs o dată. — Termină cu smiorcăiala
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
calmi, în aceeași poziție, fiind siguri că în clipa următoare fie vor porni din nou, fie se vor deschide ușile; nu se întâmplă nimic în schimb. Secretara apăsă pe unul din butoane sperând. Toți o aprobau din priviri, mai puțin fetița, care îi scoase limba, rânjind cu răutate. — Eu trebuia să apăs pe buton. Termină! Liftul se mișcă puțin, dar nu urcă deloc. Un sentiment de îngrijorare creștea în fiecare, însă nu aveau curajul să-l arate. Puteau să privească ceasul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
oxigen, mișcare și viață. În primele zile au rezolvat problema oxigenului printr-o serie de găuri date în cabină și prin deschiderea tavanului; gaura cea mai mare din podea era destinată nevoilor. Unicul lucru nerezolvat era hrana. Erau prețuite cerealele fetiței, semințele puștiului și bomboanele cu mentă din buzunarul bătrânului. La un moment dat, doamna a găsit în geantă un sendviș și o tabletă de ciocolată. Cele cinci pliculețe cu zahăr pentru cafea din mapa secretarei au fost savurate ca o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și spre educație, afaceri și dragoste. Treptat părerile fiecăruia se schimbau pe măsură ce aflau mai multe lucruri despre ceilalți, în locul indiferenței se instaurară înțelegerea, compasiunea și respectul. Apoi sentimentele începură să fie confuze. Pe secretară nu o mai deranjau privirile bătrânului, fetița a fost lăsată să apese pe butoane de câte ori dorea, iar puștiul putea să înjure de câte ori simțea nevoia. Li se părea firesc să își imagineze că sunt ultimii supraviețuitori ai unui război nuclear sau ai unei calamități naturale. Nu se aveau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lavandă și levănțică, apoi el își va tăia unghiile, ea își va pensa sprâncenele; însă mirosul de curat al aerului, al cearșafului și al pielii a fost tot ce i-a mai rămas în minte după ce se treziră doamna și fetița ei. — Vreau să apăs pe butoane. Nu se poate. — Lăsați-o să se joace, e totuși un copil. Fetița nu mai așteptă îngăduirea mamei și se apucă să apese aleatoriu pe câte două-trei butoane odată ca și cum ar fi cântat la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
aerului, al cearșafului și al pielii a fost tot ce i-a mai rămas în minte după ce se treziră doamna și fetița ei. — Vreau să apăs pe butoane. Nu se poate. — Lăsați-o să se joace, e totuși un copil. Fetița nu mai așteptă îngăduirea mamei și se apucă să apese aleatoriu pe câte două-trei butoane odată ca și cum ar fi cântat la un instrument cu clape. După câteva secunde liftul se puse în mișcare și începu să coboare repede, dezmembrându-se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
odată ca și cum ar fi cântat la un instrument cu clape. După câteva secunde liftul se puse în mișcare și începu să coboare repede, dezmembrându-se din pricina vitezei. Podeaua se desprinse prima și căzu în gol și, odată cu ea, doamna și fetița ei. Totul a durat doar o fracțiune de secundă, un timp foarte scurt, doar cât să te prinzi de frânghiile ce atârnau libere peste cabină. Trupul secretarei se zbătu încercând să găsească un punct de sprijin până când se simți trasă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu majuscule. De data aceasta însă, schimbase stilul, caligrafiase cu minuție fiecare literă și adresa exactă. Cum ajunse în casă, aruncă pe pat poșeta, pardesiul și dezlipi cu febrilitate plicul. Curseră din el câteva fotografii din care o privea o fetiță cu părul inelat, un îngeraș, căruia îi lipseau numai aripile. Îngerașul zâmbea bogat celor care, întâlnindu-i ochii mari, migdalați, îi ofereau un prim salut pentru venirea pe lume. Puse deoparte fotografiile și începu scrisoarea: Neprețuita mea prietenă, Tu care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
care s-a adăugat și o sarcină deosebit de grea. Acum însă, când un crâmpei de soare s-a revărsat asupra vieții mele, când bunul Dumnezeu s-a îndurat să toarne harul său peste pătimirile mele și mi-a dăruit o fetiță ca o zână, un copil normal, numai zâmbet și bucurie, îți scriu, știind că și tu vei trăi clipele mele de plinătate și fericire. Ina, draga mea, într-o mână țin bucuria despre care îți scriu și în alta necazul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
încet, încet într-o stare de epavă. Acum, se afla într-un pat de spital, fiind suspectă de un diagnostic deocamdată neprecizat. Simptomele și crizele frecvente o conduceau însă cu gândul spre o boală necruțătoare. Fu nevoită să-și trimită fetița, pe Măriuța, la mama sa. Despărțirea de fetița ei scumpă o resimțise ca pe un început al sfârșitului. Stătea ore în șir cu ochii fixați într-un punct de pe plafon, prin care își trimitea sau își rechema amintirile, rememorând punctele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se afla într-un pat de spital, fiind suspectă de un diagnostic deocamdată neprecizat. Simptomele și crizele frecvente o conduceau însă cu gândul spre o boală necruțătoare. Fu nevoită să-și trimită fetița, pe Măriuța, la mama sa. Despărțirea de fetița ei scumpă o resimțise ca pe un început al sfârșitului. Stătea ore în șir cu ochii fixați într-un punct de pe plafon, prin care își trimitea sau își rechema amintirile, rememorând punctele cheie ale vieții. Dacă ar fi încercat să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
că fiecare cuvânt o obosea.În acest timp, Ina căută să-și amintească dacă primise o scrisoare cu privire la dispariția băiețelului Olgăi. Nu, nu primise, dar lăsă ca totul să curgă fără a răscoli fapte neînscrise în noianul agendei memoriei sale. - Fetița e la mama... Olga se opri din nou. Făcu o pauză, privind străină pereții rezervei. Se vedea că altele erau gândurile înrădăcinate în mintea ei: pentru ce am chemat-o eu pe Ina și uite ce discutăm? își spuse Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]