54,757 matches
-
cu cântări și lumânări aprinse. Compania cea mai plăcută e a fetelor sale cele mai mici, Mignon și Ileana. Firește, n-o uită pe Elisabeta (Lisabeta), care-și vopsea părul în roșu aprins, ceea ce contrariază spiritul totuși conservator al Reginei. Ființă stranie, de o frumusețe fascinantă, nu voia să-i dea soțului ei, regele George, un moștenitor. Cade grav bolnavă, spre disperarea familiei, a Reginei, care face o vreme naveta între București și Atena. în această perioadă, însemnările zilnice devin, pe
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
fi o încercare pe care o fac pentru prima oară. E greu să fii un om sfîrșit - și să accepți cu seriozitate acest fapt. Ce e mai de neiertat în cazul meu este că antrenez în situații atît de false ființe care n-au nici o vină, decît aceea de a mă cunoaște: Cella, Leni, Zoe... După amiaza de azi a fost așa de penibilă, că mi-e silă de mine..." 17 Iunie 1943 : , Aștept sfîrșitul războiului - și pe urmă? Ce voi
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
Miron Kiropol Când noaptea e mai lungă în om Decât noaptea, iar alfabetul stelelor cade Într-o altă ascendență a vârstelor, risipirii Spiritului în carne În mii de alte spirite, atunci din sfărâmare Locul ființei stabilit de la facere apare Ca în androgin mirii. Da, tu, cel sfărâmat, fragment de literă, Nici măcar cuvânt, plutești carnivor și aerian Cu Regatul pe aripile ce fac să miște Întregul abis către tine. Unde sunteți acum consoane Și vocale sacre
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
funcția sa. Finețea este cea a gândirii: nuanța este privilegiată într-o gândire care încearcă să-și găsească rostul prin cuvinte deseori neputincioase a exprima Realitatea în întregimea sa. În sfârșit, umanismul este de ordin spiritual: totul este centrat pe ființa umană, dar o transcende. Pompiliu Crăciunescu a dezvăluit, prin scrierile sale deschizătoare de drumuri, potențialități care se vor concretiza cu siguranță în anii ce urmează. Sunt convins că importantul premiu care i se acordă astăzi, în magica atmosferă a Ipoteștiului
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
funcția sa. Finețea este cea a gândirii: nuanța este privilegiată într-o gândire care încearcă să-și găsească rostul prin cuvinte deseori neputincioase a exprima Realitatea în întregimea sa. În sfârșit, umanismul este de ordin spiritual: totul este centrat pe ființa umană, dar o transcende. Pompiliu Crăciunescu a dezvăluit, prin scrierile sale deschizătoare de drumuri, potențialități care se vor concretiza cu siguranță în anii ce urmează. Sunt convins că importantul premiu care i se acordă astăzi, în magica atmosferă a Ipoteștiului
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
Macri și Dorin-Liviu Bîtfoi, prefață de D.-L. Bîtfoi, Ed. Compania, 2005), eul narator este hipertrofiat, are Natura "sclavă" la picioarele lui. El este un medium al soarelui, care vorbește prin intermediul său oamenilor, și dovedește o capacitate comprehensivă supraumană, de ființă seculară: "rostul acesta eu l-am pătruns de veacuri" (Tratat practic și teoretic despre soare). Naratorul se identifică cu "Duhul" și cu "singura comoară" (Duh). De undeva reiese că este foarte tânăr ori așa se crede și are teamă de
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
personaj recurent. "Sunt un ales al Domnului." (Omul exorbitant) "După ce Dumnezeu, dezlănțuindu-și duhul desăvârșit în sânul Firii, clădi lumea, douăsprezece dihănii diabolice dar definitive își sfințiră fuga." (Manualul bunului zodier) Conceptele teologice sunt caricaturizate cu o cruzime adolescentină: "Orice ființă sau lucru are duhul său, care-l freacă, îl ațâță și-i dă viață pentru o mie de ani." (Duhurile balneare. Răvaș din Călimănești) "Te voi învăța să săgetezi cu duhul imbecilii și să dai cu praștia în marile celebrități
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
la îndemână... Din calmul liniștii sale, vedea agitația imensului acvariu și simțea o compasiune sinceră pentru peștii umani ce se goneau unii pe alții. La început, o vreme, își spunea că a ajuns și el în situația pensionarilor acvariului său, ființe ce trăiau de pe urma clipelor când primeau mâncare de la cineva de afară, cel ce se îngrijea și de curățenia și de căldura apei. Pe urmă, după ce a văzut cu câtă abnegație îi satisfac soția și prietenii de la club toate capriciile, și-
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
avut răgazul să se petreacă vreodată, din pricina intruziunii brutale a morții. Deși pare să dea câștig de cauză rememorării în defavoarea închipuirii, întregul text este construit, în fond, în jurul unei enigme, aceea a prezenței absentului, enigmă comună imaginației și memoriei: o ființă a fost odată prezentă, a fost absentă, a revenit. Oscilând între tentația înregistrării realului prezent și aceea a resuscitării realului trecut, această confesiune de o sinceritate absolută (și de aceea, poate, greu sesizabilă), reușește în cele din urmă să dea
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
în acele poeme care aduc în scenă personaje cu nume năstrușnice, sau doar divaghează, erudit și nonșalant, despre posibilitatea sau imposibilitatea facerii poeziei, despre cărți și autori faimoși, refuzând sistematic pretenția scriitorilor moderni de a accede la marile adevăruri ale ființei. O incursiune în universul acelor ironice récits inachevés care sunt pseudo-sonetele din ciclul mopeteiana (incluse în volumele poeme, respectiv poesii, ambele din 1970), poate deveni ilustrativă în acest sens. Pseudoroman al unui personaj simpatic, în aparență șters, lipsit nu numai
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
-mi vine să cred că Ada a împlinit 60 de ani. Ba da, cred, știu bine data la care s-a născut (31 mai 1946), dar mai cred că aceasta e o vârstă frumoasă, îndeosebi atunci când e împlinită de o ființă minunată ca Ada. Ea este o scriitoare talentată și subtilă, o cititoare competentă și pasionată, un om de atitudine (ferm, dar nezgomotos), o prezență luminoasă în viața culturală de azi, invadată de atâtea prezențe sumbre. O am mereu în minte
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
dar nimic nu se clintește din sine pe străzile umede cum ochii pierduți în așteptare un piept pietruit o mînă mecanică încă încearcă să te apere apoi o rază începe să-ți taie pielea ușor lama ei pătrunde-n țesătura ființei moale cum stofa. Paradox Eu scriu cu mîna ta tu scrii cu mîna mea textul acesta comun ce definitiv ne desparte. Gnoseologie A nu mai înainta ci a te opri în necunoaștere a sta acolo a privi uimit în jur
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
drame poezii sobre dar și insipide romane și s-au ridicat statui pe tot pământul. Au nechezat caii noaptea pe șesuri Le-a scărpinat pe oi de râia lor galbenă vântul. Când buzele noastre aprinse au însetat De toată iubirea ființei frumusețea lui A ars o dată pământul Și s-a refăcut încă o dată pământul La izvoarele nesecate ale plânsului Pentru prietenia mea cu dânsul! Zăbală pe cimitir Nu-mi prea șade-n caracter să scriu tot mereu într-un sictir despre
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
se strecoară umilă singurătatea. Picioarele Fată frumoasă, fată frumoasă, desfă picioarele așa cum desferecă pământul izvoarele, să simt răcoarea pulpelor tale și căldura întunecată dintre vintre - amirosite de petale. Acum, nu sunt Aș fi preferat ca umbra să se rătăcească de ființa mea, să se desprindă cu orice preț. După ani îndelungați, m-aș fi întâlnit cu ea, văzând-o îmbătrânită de așteptare. Așa cum odată mi-am zis că aș fi putut fi lumina oare se vede pe sine, acum, nu sunt
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
întâlnit cu ea, văzând-o îmbătrânită de așteptare. Așa cum odată mi-am zis că aș fi putut fi lumina oare se vede pe sine, acum, nu sunt decât umbra care se bănuiește pe sine. E sprijin E atâta suferință în ființa noastră și-atât de multe ore nepetrecute-n timp și voci care ne cheamă întru străfulgerare, că și răgazu-i scump și-orice lumină plăpândă nu-și mai are locul. Și-adesea, silueta își pierde profunzimea, și-adesea, pe sub cap, e
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
strada și să vină spre tine chiar dacă tu nu ai făcut altceva decît să întorci capul exact în momentul acela și apoi să te îndrepți în direcția opusă cei mai lucizi dintre noi au dispărut înainte de a putea traversa pentru ființa liniștită și furioasă pe care doar tu ai văzut-o cea care se oprește de cealaltă parte a străzii nemaiștiind încotro s-o pornească în fiecare dimineață ne îmbrăcăm unii ca alții ne amestecăm unii cu alții pentru cîteva clipe
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
idolii dacă-mi acopăr ochii cu o tăcere dacă mâinile mi le satur cu gesturi lipsite de flacără Capătul zilei Cu degete înghețate torn ceaiul în cești - e un frig presimțit doar în oasele mele precum o lumină precară o ființă străină pare a-mi duce mai departe neliniștea plăsmuită din fum și zăpezi cu eul proptit de cealaltă parte a nopții Ritual Pe zăpada paginii mele o sărbătoare a florii de gheață în iarna ce ne unește îți nasc un
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
prea la vedere, este chiar teritoriul scrisului caragialean unde totul e posibil ca și cum nimic nu ar fi real. Și asta, nu-i așa?, într-un spațiu al explorării realului! Ipoteticul, ca manifestare a unor nesfîrșite posibilități de a fi ale ființei și ca permanentă sursă de interpretare a lumii.
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
a dinamicii articulare ce scăpa explicațiilor fiziologice. Pășea sacadat, aruncîndu-și picioarele în față într-o atitudine ambulatorie de mers militar, și totuși impresia pe care o lăsa nu era de balerină țeapănă și rigidă, ci de zbatere silnică a unei ființe căreia lumea fizică în care trăia îi pusese condiția nemiloasă și aspră de a se deplasa printre oameni în modul chinuitor al posturii bipede. Tălpile și le repezea înainte cu același gest zvîcnit și silnic, iscat parcă dintr-o laxitate
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
s-ar strădui, nu-l poate dezvălui odată pentru totdeauna. Dar să ne întoarcem la scrisorile sale care pot șoca prin accentul pus pe viața intimă a unor personaje celebre din literatura universală, pentru a putea fi privite ca niște ființe vii. Cînd erau publicate în România literară, nu-mi imaginam cum vor arăta aceste scrisori într-o carte. Mă bucuram pur și simplu să revăd număr de număr formula de adresare: Stimate domnule Lucian Raicu... Poate fiindcă lumea începuse să
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
pat, să nu se șteargă cuta rămasă ca o rună în cearșaf, dimineața o recitesc, seara o mîngîi cu ochii, noaptea mi-e frică să nu dispară, nici ea să nu-mi mai rămînă după tine, o moștenire ca o ființă căreia nu vreau să-i dau nume, așa cum dau zilnic alte nume celor din jur, să stea timpul în loc, sa fie la fel, ca în cadranul unui ceas acele înțepenite la vîrsta cînd încă mai puteam alerga în jurul axului lor
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
în oglindă o privește mirată o femeie, de acum fără vârstă, negricioasă, micuță, cu un ten ofilit peste care anii nu mai lasă urme foarte vizibile, cu ochi negri, mari și expresivi unde se concentrează parcă întreaga putere a unei ființe îndeajuns de ciudate pentru a fi rămas, de-acum, aproape singură. Dacă n-ar fi fost Cristina, nepoțica ei de 5 ani, pe care maică-sa, zuza de Violeta, i-o lăsase spre creștere, în disperare de cauză, atunci când se
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
a neiubirii. De pe soclul singurătății sale, universul macondin m-a inițiat în reverberațiile di/versului. Acolo, ca și aici, arbitrarietatea semnelor era ruinată de caracterul lor motivat ori de cîte ori un alt sînge decît cel supt din lucruri și ființe, ca preț al admiterii lor în limbaj, părea că pulsează în fiecare cuvînt. Și așa începură a înmuguri fragmentele călăului de joc al cuvintelor, Cratiloose. în acest spațiu invizibil dintre nimic și firul de sînge începură a se contura cuvinte
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
feminină: "Se întîlnesc și se confruntă, în teoria despre feminitate a mentorului de la Sburătorul, două tipuri de constructe mentale, emanînd din nivele diferite ale gîndirii sale: unul aparținînd stratului vechi, ancestral al bărbatului patriarhal, care vede femeia ca pe o ființă nu numai diferită, secundară, dar și neevoluată pe scara rațiunii umane; și altul, mai nou, al inteligenței critice care constată că literatura scrisă de femei nu e radical diferită de cea scrisă de bărbați. Așadar, bărbatul și criticul nu se
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
că au mîinile, picioarele, capul, ochii, nasul și celelalte aproape la fel, ceva decisiv și misterios îi separă. Nu e vorba de conotații erotice vulgare, cum s-ar putea grăbi unii să creadă, ci de o diferență de potențial a ființei mult mai subtilă și, pentru a spune astfel, mult mai dramatică: natura separației lor este una primordială, ca și cum s-ar raporta la specii diferite de absolut. În cazul particular al lui Valerian, prezența Mirelei alături de el genera un fel de
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]