1,924 matches
-
totodată: a) diferență între ființarea conștientă care suportă survenirea viitorului și Celălalt; b) identitate "temporală" între aceste două ființări, în sensul aplicării asupra lor a unui singur act de prezentuire. Timpul este agentul în-ființător, dar el trece în condiție de ființare; determinarea temporală a acesteia din urmă este însăși condiția sa de posibilitate, dar, pe de altă parte, timpul însuși, în absența fenomenului în-ființării, nu ar fi ceva; sau ar putea fi "vremea care vremuiește", asemenea unui timp indiferent, fără "ecstază
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de altă parte, timpul însuși, în absența fenomenului în-ființării, nu ar fi ceva; sau ar putea fi "vremea care vremuiește", asemenea unui timp indiferent, fără "ecstază", cum ar spune Heidegger, ca un "încăpător" care nu ar interveni cu nimic în ființare, care nu ar lăsa nici o urmă în lume, funcționând strict formal, ca un "cadru" al evenimentelor, foarte apropiat, ca reprezentare, de "cadrul"-spațiu pentru lucruri. Dacă în-ființează, timporizând, atunci este ceva, adică ființează el însuși; dar ființează într-un anume
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nici o urmă în lume, funcționând strict formal, ca un "cadru" al evenimentelor, foarte apropiat, ca reprezentare, de "cadrul"-spațiu pentru lucruri. Dacă în-ființează, timporizând, atunci este ceva, adică ființează el însuși; dar ființează într-un anume mod, anume în modul ființării pe care o în-ființează. Heidegger spune, pe bună dreptate, că "timpul nu poate fi deloc numit o ființare".218 Astfel, atunci când în-ființează ființarea conștientă, el se află în modalitatea acesteia; în plus, ființarea în cauză își "determină" identitatea prin timporizare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-spațiu pentru lucruri. Dacă în-ființează, timporizând, atunci este ceva, adică ființează el însuși; dar ființează într-un anume mod, anume în modul ființării pe care o în-ființează. Heidegger spune, pe bună dreptate, că "timpul nu poate fi deloc numit o ființare".218 Astfel, atunci când în-ființează ființarea conștientă, el se află în modalitatea acesteia; în plus, ființarea în cauză își "determină" identitatea prin timporizare, și anume printr-o timporizare completă, care presupune prezentuirea, chemarea trecutului și survenirea viitorului; constituirea sa ține de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timporizând, atunci este ceva, adică ființează el însuși; dar ființează într-un anume mod, anume în modul ființării pe care o în-ființează. Heidegger spune, pe bună dreptate, că "timpul nu poate fi deloc numit o ființare".218 Astfel, atunci când în-ființează ființarea conștientă, el se află în modalitatea acesteia; în plus, ființarea în cauză își "determină" identitatea prin timporizare, și anume printr-o timporizare completă, care presupune prezentuirea, chemarea trecutului și survenirea viitorului; constituirea sa ține de toate acestea, care, cum am
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
într-un anume mod, anume în modul ființării pe care o în-ființează. Heidegger spune, pe bună dreptate, că "timpul nu poate fi deloc numit o ființare".218 Astfel, atunci când în-ființează ființarea conștientă, el se află în modalitatea acesteia; în plus, ființarea în cauză își "determină" identitatea prin timporizare, și anume printr-o timporizare completă, care presupune prezentuirea, chemarea trecutului și survenirea viitorului; constituirea sa ține de toate acestea, care, cum am văzut, sunt acte constitutive de sens judicativ. Pentru ființarea conștientă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
plus, ființarea în cauză își "determină" identitatea prin timporizare, și anume printr-o timporizare completă, care presupune prezentuirea, chemarea trecutului și survenirea viitorului; constituirea sa ține de toate acestea, care, cum am văzut, sunt acte constitutive de sens judicativ. Pentru ființarea conștientă, identică timpului complet, care timporizează în toate formele pentru el posibile, este firesc să se instituie reciprocitatea; reflexivitatea presupune ea însăși deschidere, iar ființarea în cauză poate ea însăși să-și fie Celălaltul său: ca proprie moarte, prin survenirea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ține de toate acestea, care, cum am văzut, sunt acte constitutive de sens judicativ. Pentru ființarea conștientă, identică timpului complet, care timporizează în toate formele pentru el posibile, este firesc să se instituie reciprocitatea; reflexivitatea presupune ea însăși deschidere, iar ființarea în cauză poate ea însăși să-și fie Celălaltul său: ca proprie moarte, prin survenirea viitorului, într-o primă instanță. Dar lucrurile par a nu sta astfel decât metaforic vorbind; în fond, de fiecare dată, Celălalt este în el însuși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să-și fie Celălaltul său: ca proprie moarte, prin survenirea viitorului, într-o primă instanță. Dar lucrurile par a nu sta astfel decât metaforic vorbind; în fond, de fiecare dată, Celălalt este în el însuși "ceva" și se află înlăuntrul ființării conștiente; ivirea lui este posibilă numai prin survenire: dar survenirea este a timpului, atunci când el în-ființează (timporizează) lăsând viitorul să survină; iar viitorul nu are nici o noimă fără ceva care să-i susțină survenirea: ființarea conștientă este acest ceva, dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceva" și se află înlăuntrul ființării conștiente; ivirea lui este posibilă numai prin survenire: dar survenirea este a timpului, atunci când el în-ființează (timporizează) lăsând viitorul să survină; iar viitorul nu are nici o noimă fără ceva care să-i susțină survenirea: ființarea conștientă este acest ceva, dar numai întrucât ea este, acum, identică cu timpul care o constituie, constituindu-se pe sine. Augustin vorbea, cum am mai amintit, despre un prezent care de fiecare dată când gândim "la propriu" cele trei dimensiuni
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celor prezente. Acesta din urmă este mai greu de gândit; el are însă suficiente "rațiuni judicative", așa încât poate fi constituit în orizontul convențional al acestuia; o dovadă am căpătat-o deja prin discuția despre reciprocitate ca un sens posibil al ființării conștiente. Timpul, în-ființând, se prezentuiește el însuși; altminteri nu ar fi posibilă timporizarea ființării. Cumva, timpul se dedublează: este agentul în-ființării, dar este și cel în-ființat; se află în prezentuirea ființării conștiente care suportă survenirea viitorului, dar și în prezentuirea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rațiuni judicative", așa încât poate fi constituit în orizontul convențional al acestuia; o dovadă am căpătat-o deja prin discuția despre reciprocitate ca un sens posibil al ființării conștiente. Timpul, în-ființând, se prezentuiește el însuși; altminteri nu ar fi posibilă timporizarea ființării. Cumva, timpul se dedublează: este agentul în-ființării, dar este și cel în-ființat; se află în prezentuirea ființării conștiente care suportă survenirea viitorului, dar și în prezentuirea Celuilalt, care intră, el însuși ca ființare conștientă, cu cea dintâi ființare conștientă. Și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin discuția despre reciprocitate ca un sens posibil al ființării conștiente. Timpul, în-ființând, se prezentuiește el însuși; altminteri nu ar fi posibilă timporizarea ființării. Cumva, timpul se dedublează: este agentul în-ființării, dar este și cel în-ființat; se află în prezentuirea ființării conștiente care suportă survenirea viitorului, dar și în prezentuirea Celuilalt, care intră, el însuși ca ființare conștientă, cu cea dintâi ființare conștientă. Și nu este vorba aici doar despre o coincidență a orizonturilor de constituire, ca în fenomenul "empatiei", despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însuși; altminteri nu ar fi posibilă timporizarea ființării. Cumva, timpul se dedublează: este agentul în-ființării, dar este și cel în-ființat; se află în prezentuirea ființării conștiente care suportă survenirea viitorului, dar și în prezentuirea Celuilalt, care intră, el însuși ca ființare conștientă, cu cea dintâi ființare conștientă. Și nu este vorba aici doar despre o coincidență a orizonturilor de constituire, ca în fenomenul "empatiei", despre care vorbește Husserl atunci când încearcă să constituie "intersubiectivitatea" și celelalte ipostaze ale "comunității".219 În această
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibilă timporizarea ființării. Cumva, timpul se dedublează: este agentul în-ființării, dar este și cel în-ființat; se află în prezentuirea ființării conștiente care suportă survenirea viitorului, dar și în prezentuirea Celuilalt, care intră, el însuși ca ființare conștientă, cu cea dintâi ființare conștientă. Și nu este vorba aici doar despre o coincidență a orizonturilor de constituire, ca în fenomenul "empatiei", despre care vorbește Husserl atunci când încearcă să constituie "intersubiectivitatea" și celelalte ipostaze ale "comunității".219 În această rețea de legături, toate tinzând
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aici doar despre o coincidență a orizonturilor de constituire, ca în fenomenul "empatiei", despre care vorbește Husserl atunci când încearcă să constituie "intersubiectivitatea" și celelalte ipostaze ale "comunității".219 În această rețea de legături, toate tinzând către constituirea unei unități a ființării, ființei ființării și ființei înseși, identitatea câtor doi termeni dintre cei enumerați sau a tuturor este un fapt firesc. Ne putem întreba dacă nu cumva există o altă motivație, decât cea judicativă, pentru tematizarea timpului, în ontologie, alături de ceea-ce-este, ființa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre o coincidență a orizonturilor de constituire, ca în fenomenul "empatiei", despre care vorbește Husserl atunci când încearcă să constituie "intersubiectivitatea" și celelalte ipostaze ale "comunității".219 În această rețea de legături, toate tinzând către constituirea unei unități a ființării, ființei ființării și ființei înseși, identitatea câtor doi termeni dintre cei enumerați sau a tuturor este un fapt firesc. Ne putem întreba dacă nu cumva există o altă motivație, decât cea judicativă, pentru tematizarea timpului, în ontologie, alături de ceea-ce-este, ființa. Însă prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cea judicativă, pentru tematizarea timpului, în ontologie, alături de ceea-ce-este, ființa. Însă prin reducția judicativă am ajuns la o dezvăluire, care nu are, în sistematica întreagă a acestei reducții, decât o importanță superficială, dar care istoric poate însemna ceva. Timpul, ființa, ființarea conștientă s-au aflat, de regulă, alături în construcțiile ontologice, iar sensul acestora, relativ la cei trei termeni, a fost acela despre identitatea lor în ordinea constitutivă, adică temporală. Survenirea viitorului activează o putință de a fi; ființarea conștientă cuprinde această
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceva. Timpul, ființa, ființarea conștientă s-au aflat, de regulă, alături în construcțiile ontologice, iar sensul acestora, relativ la cei trei termeni, a fost acela despre identitatea lor în ordinea constitutivă, adică temporală. Survenirea viitorului activează o putință de a fi; ființarea conștientă cuprinde această putință de a fi; timpul în-ființează ceva, adică aduce în ființa sa acel ceva: propria moarte; tocmai pentru că este vorba despre ceva "propriu" (constituit totodată prin identitate și diferență cu/față de "mine"), Celălaltul poate căpăta acum un
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timporizării, ca fiind potența însăși. Pe de o parte, timpul este agentul acesteia, iar potența trecută în act, care rămâne veșnic potența care acum trece în act, reprezintă ceea-ce-este (ființa); pe de altă parte, timpul în-ființează, constituind ceva, anume o ființare, iar aceasta, ivindu-se printr-o trecere în act (având ca agent al trecerii timpul), prinde o determinare generală, care o face să fie "ceva", timpul și ființa fiind de față, adică în "structura" ființării; fiind ambii, în termenii reducției
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în-ființează, constituind ceva, anume o ființare, iar aceasta, ivindu-se printr-o trecere în act (având ca agent al trecerii timpul), prinde o determinare generală, care o face să fie "ceva", timpul și ființa fiind de față, adică în "structura" ființării; fiind ambii, în termenii reducției judicative, prezentuiți. Această identitate a timpului cu ființa trebuie interpretată numai ca un rezultat al timpotizării timpului însuși, în sensul ființării care, totuși, nu este el, deși, determinat, chiar el este. Oricum, din conceptul acestei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o face să fie "ceva", timpul și ființa fiind de față, adică în "structura" ființării; fiind ambii, în termenii reducției judicative, prezentuiți. Această identitate a timpului cu ființa trebuie interpretată numai ca un rezultat al timpotizării timpului însuși, în sensul ființării care, totuși, nu este el, deși, determinat, chiar el este. Oricum, din conceptul acestei identități nu trebuie scoasă ideea după care timpul și-ar pierde statutul de ființare (determinată). E drept, timpul este o ființare nefirească: el în-ființează, trecând el
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie interpretată numai ca un rezultat al timpotizării timpului însuși, în sensul ființării care, totuși, nu este el, deși, determinat, chiar el este. Oricum, din conceptul acestei identități nu trebuie scoasă ideea după care timpul și-ar pierde statutul de ființare (determinată). E drept, timpul este o ființare nefirească: el în-ființează, trecând el însuși în condiția ființării, și aceasta de fiecare dată, cu fiecare act de în-ființare; din această perspectivă, timpul nu poate fi ceva în afara acestui act; pe de altă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpotizării timpului însuși, în sensul ființării care, totuși, nu este el, deși, determinat, chiar el este. Oricum, din conceptul acestei identități nu trebuie scoasă ideea după care timpul și-ar pierde statutul de ființare (determinată). E drept, timpul este o ființare nefirească: el în-ființează, trecând el însuși în condiția ființării, și aceasta de fiecare dată, cu fiecare act de în-ființare; din această perspectivă, timpul nu poate fi ceva în afara acestui act; pe de altă parte, el ține legătura cu ceea-ce-este, fiind
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este el, deși, determinat, chiar el este. Oricum, din conceptul acestei identități nu trebuie scoasă ideea după care timpul și-ar pierde statutul de ființare (determinată). E drept, timpul este o ființare nefirească: el în-ființează, trecând el însuși în condiția ființării, și aceasta de fiecare dată, cu fiecare act de în-ființare; din această perspectivă, timpul nu poate fi ceva în afara acestui act; pe de altă parte, el ține legătura cu ceea-ce-este, fiind, într-un fel, identic ființei. Cumva, ființa însăși este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]