10,713 matches
-
cea folosită apoi de neuitatul Marian Papahagi și de noi toți. Ea numește un spațiu de exersare luminos obstinată a uneltelor scrisului, fără alte ambiții în afara șlefuirii spiritului prin cultură și a formării personalității de autentic om al scrisului: literar, filosofic, științific, artistic. Or, în contextul regimului totalitar pe care l-am străbătut mai bine de două decenii, un asemenea atelier de creație a avut de întâmpinat destule obstacole, opoziții, ostilități, începând cu cenzura mereu în stare de vigilență chiar și
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
culturii române, la cei mai tineri scriitori în curs de formare. Nu pot fi omise, desigur, momentele de cedare la presiunile politicuilui, cu primele pagini acoperite de texte de nimeni citite, găunoase, preluând sloganurile obligatorii, și nici unele versuri sau eseuri filosofice „pe linie”, confecționate, ce-i drept, mai mult sub presiune decât de bună voie; însă orice spirit lucid va nota disproporția enormă, profund semnificativă, între aceste vizibile compromisuri cu caracter aproape de regulă și lege sub dictatura comunistă, și restul sumarului
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
de „patriotism”: chiar și azi, în ciuda evoluției inerente a exegezei operei poetului, interpretarea lui Benjamin Fondane stă în picioare și, mai ales, își păstrează nealterate profunzimile de care vorbea Cioran. Pentru că nu este o lectură critică obișnuită, ci o interpretare filosofică și morală a unei opere care până atunci fusese citită exclusiv în cheie estetică. Nu e vorba, deci, numai de menținerea cărții Baudelaire și experiența abisului printre referințele bibliografice valide și azi, ci și de inaugurarea unei modalități de interpretare
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
prin urmare, o adevărată, admirabilă autoscopie: cum scriem, așa citim. Stilul, în sensul larg, scris-cititului, suntem fiecare dintre noi și devine important să ne (re)cunoaștem. Din nou descoperim rosturile adânci ale (re)cunoașterii critice, nu numai în limite literare, filosofice, dar integral umane. Intuiția literar-filosofică, creatoare și gnoseologică, a autorului, și în ipostază critică, se cade a fi ea însăși descoperită. O astfel de concepție nu duce în nici un caz la eșecul scrisului, în sensul cel mai nedorit, dar chiar
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
în picioare. Cam același lucru se întâmplă în cazuri de acest fel și cu cititul. Asumarea înalță. Este prima, determinanta alegere. Critica profesată de Al. George, chiar în modul cel mai ferm, este aceea de recunoaștere. O critică, așadar, estetic, filosofic, etic, recunoscătoare: „să recunoaștem (termen, după noi, suprem, în activitatea criticului)”, notează slujitorul ei într-un loc din volumul său La sfârșitul lecturii, III, CR, 1980, p. 273. Apropiată, pur teoretic vorbind, de critica conștiinței, de critica de identificare, aceasta
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
Nicolae Scurtu Bibliografia esteticianului, istoricului literar și comparatistului Liviu Rusu (1901-1985) continuă să se întregească prin descoperirea și publicarea literaturii sale epistolare, atât de prețioasă prin informațiile și precizările de ordin biografic, cât și prin cele de natură politică, filosofică și jurnalistică. Liviu Rusu era, așa cum rezultă din epistolele publicate până acum, un intelectual de o corectitudine desăvârșită, avea un caracter integru și nu ezita să-și exprime opiniile și convingerile sale, indiferent de reacțiile pe care le provocau intervențiile
Noi completări la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4191_a_5516]
-
literar Liviu Rusu în presa literară și culturală din perioada interbelică și apoi, în cea postbelică, devenea un eveniment care stimula atitudini și, uneori, polemici. Profesorul Liviu Rusu acumulase, prin lecturi bogate și diverse, în timp, o foarte temeinică informație filosofică, estetică, literară, culturală și politică pe care o folosea cu o anume distincție, ori de câte ori era nevoie de o nouă argumentare sau de o clarificare definitivă. Remarcabile, sub unele aspecte, sunt și cele patru epistole trimise istoricului și criticului literar Dumitru
Noi completări la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4191_a_5516]
-
și mai mare decît el. Iată, așadar, rețeta ateismului contemporan: tinerețe cu fumuri marxiste, materialism dialectic ca replică rațională la religie, înlocuirea profeților cu ideologi contemporani, și apoi inconștiența senină de a mărturisi că „marxismul a avut meritele sale intelectuale, filosofice și etice, dar acestea au fost în trecut.“ (p. 161) Și cum oameni ca Hitchens au dat tonul în dezbaterea de idei din Occident, nu e de mirare că azi Parlamentul European refuză să condamne comunismul. Atunci ar ieși la
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
Nicolae Scurtu Posteritatea poetului, prozatorului, eseistului, jurnalistului și memorialistului Nichifor Crainic (1889-1972), după patru decenii, nu izbutește să reafirme, să confirme și să impună valoarea ideatică și estetică a operei sale literare, filosofice și teologice. Intervențiile și aserțiunile lui Valeriu Râpeanu, Ștefan Voicu, Ileana Vrancea, George Ivașcu, Zigu Ornea și alții în presa comunistă, Scânteia și Lupta de clasă, privitoare la opera și biografia lui Nichifor Crainic, au zădărnicit orice efort de recuperare
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
eului, deplină și cu implicații majore, iar nu un obiect auxiliar al literaturii, cum s-a crezut la un moment dat. Pentru a urmări nașterea eului modern, „de la apariția subiectului autonom și emergența individualismului, la finele sec. 18, până la schimbările filosofice și teoretice din vremea noastră”, el și-a ales trei personalități emblematice, autori de autobiografii exemplare, trăitori în secole diferite, ilustrând mutațiile din sfera civilizației, culturii și a genului respectiv: Benjamin Franklin, Henry Adams și Michel Leiris. Scrierea lui Franklin
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
autorul a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a ocoli un anume „jargon dogmatic” autosuficient. A dat o confesiune laică, a cărei substanță o constituie digresiunea și conversația. Aceasta din urmă e investită cu un sens înalt filosofic: opera însăși e conversație, formă de asociere cu ceilalți, mijloc de a reuși în viață, dar și de a se salva pe sine. „Discursul politicos” e țelul și rezultatul final, care pune ordine în istorie și în viață. Soarta Americii
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
mari poeți latini preocupați în operele lor de scurgerea inexorabilă a timpului: Horațiu, autorul odelor clipei trecătoare, și Ovidiu, cântărețul elegiilor surghiunului echivalat cu moartea. În dramele Socrate, Platon și Diogene câinele, Dumitru Solomon pornește de la cele mai cunoscute texte filosofice, memorialistice și doxografice compuse de Platon, Xenofon și Diogenes Laertios cu privire la cei trei gânditori elini. Dramaturgul folosește aceste surse spre a pune în discuție modelul existențial și crezul protagoniștilor: Socrate se teme de iminența morții, Platon admite eșecul utopiei sale
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
cititor interesat de felul cum a evoluat ideea de locuire în orașul modern și nu numai. Avem de-a face cu o mică istorie a dramaticilor încercări ale arhitecturii noi de a îngloba, în formele succesive de locuire urbană, temele filosofice dominante ori utopiile legate de orașul ideal. Iată, spre susținerea aprecierilor noastre, ce efect a avut lectura Orașului colaj asupra unuia dintre comentatorii săi, Donald Appleyard, în APA Jurnal: „Deschizând această carte într-o dispoziție mai degrabă sceptică, trebuie să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3047_a_4372]
-
că mi s-a părut contrariantă, edificatoare, briliantă, spirituală și exasperantă, pentru că își susține teza cu un soi de acrobații gramaticale, pe care nu le pot numi altfel decât captivante. Este o carte despre ideologiile arhitecturii moderne, a originilor lor filosofice, a manifestărilor lor și a modului în care acestea ajung să se vicieze.” Priviri panoramice precum aceasta, a lui Colin Rowe și Fred Koetter, ne ajută pe toți să înțelegem în ce măsură lumea exterioară, pe care o construim și-n care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3047_a_4372]
-
sunt cu siguranță persoane dinamice, bine pregătite pentru un mediu nefamiliar și capabile să învețe rapid și să se confrunte cu diverse provocări - o descriere ce nu se aplică celor care, în general, caută ajutoare sociale. Să abordăm și nivelul filosofic. Ce-ar fi dacă migranții români ar merge într-adevăr în Marea Britanie pentru a cere beneficii sociale? De ce ar fi acesta un lucru greșit? Este oare ilegal să se obțină beneficii din partea unui sistem care a fost creat în acest
Crețu, în Huffington Post: Războiul britanicilor e greșit și anti-european by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/32439_a_33764]
-
ca model, profesorul Ion Bârsan a întreprins investigații exhaustive în arhive și biblioteci din țară și străinătate spre a găsi documente și mărturii privitoare la itinerariul spiritual și creator al lui Dimitrie Cuclin. Studierea cu minuțiozitate a operei sale muzicologice, filosofice și literare a contribuit la recuperarea și reabilitarea unui creator de anvergură aflat în imediata apropiere a lui B.P. Hasdeu și Constantin Stere, spirite afine, provenite din același perimetru spiritual. Cartea lui Ion Bârsan, Convorbiri cu Dimitrie Cuclin - filosof, muzician
Un biograf de sorginte lansoniană – Ion Bârsan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4672_a_5997]
-
mult, dar simt nevoia să-l cunosc de la vatră. Îți trimit un foileton al lui Perpessicius 5, îndreptat cu mâna lui, despre Sfaturi. Le-a prins destul de bine și e un omagiu vrednic. În acelaș[i] timp vin și Antologia filosofică 6 a celor trei filosofi de vreme nouă, doi moldoveni și unul o corcitură franco-ardeleană, precum și Antologia 7 circum - maioresciană a aceluiașșiț Lovinescu. Vrea să se lege de Maiorescu și pace! Să auzim de bine, Emanoil Bucuța * București, 15 iulie
Emanoil Bucuța și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4506_a_5831]
-
pentru studenți. [Cuvânt înainte de Emanoil Bucuța], reprodus în Opere. [Volumul] 10. Mențiuni critice. [Ediție îngrijită de Dumitru D. Panaitescu], București, Editura Minerva, 1979, p. 29-34. [Foiletonul este datat 8 ianuarie 1943]. 6. Nicolae Bagdasar, Virgil Bogdan și Constantin Narly, Antologie filosofică. Filosofi străini, București, 1943, XV + 574 pagini. 7. E. Lovinescu, Antologia scriitorilor ocazionali. Cu o postfață de Anonymus Notarius. București, Casa Școalelor, [1943], 422 pagini. 8. Ion A. Candrea, Folclorul medical român. Privire generală. Medicina magică. [București], Casa Școalelor, 1944
Emanoil Bucuța și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4506_a_5831]
-
nereceptării echivalează cu destinul uitării. Cei ce lucraseră drept au fost izgoniți de la locul sfânt și au fost uitați în cetate. Mircea Florian, gânditor de talie europeană, autorul "Recesivității ca structură a lumii" și al altor peste 20 de lucrări filosofice, este unul dintre cei uitați în cetate. Noul dualism recesiv, model exemplar al gândului filosofic original, ar fi fost suficient să-l propulseze printre marii gânditori ai veacului. N-a fost să fie așa. Nici cât a trăit, nici după
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
și au fost uitați în cetate. Mircea Florian, gânditor de talie europeană, autorul "Recesivității ca structură a lumii" și al altor peste 20 de lucrări filosofice, este unul dintre cei uitați în cetate. Noul dualism recesiv, model exemplar al gândului filosofic original, ar fi fost suficient să-l propulseze printre marii gânditori ai veacului. N-a fost să fie așa. Nici cât a trăit, nici după moarte. Un destin nedrept pare să-l fi urmărit până în ultimul an al vieții (1960
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
după moarte. Un destin nedrept pare să-l fi urmărit până în ultimul an al vieții (1960): Mircea Florian nu a apucat să-și vadă tipărită "Recesivitatea". Iar posteritatea va contribui și ea la amânarea împlinirii - prin operă - a unei existențe filosofice de excepție: Mircea Florian nu are nici până acum, începută măcar, editarea operelor complete, deși s-au scurs peste 40 de ani de la trecerea sa în lumea umbrelor. Cultura română crede prea mult în "calmul valorilor". Imaginea cu care a
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
duceam să-l ascult ca pe un prieten, își amintește studentul Mircea Eliade ("Memorii", Humanitas, 1997). Cred că m-aș fi legat mai mult de el dacă n-ar fi existat Nae Ionescu. Nae, cu strălucirea construcției spontane a gândului filosofic în fața studenților, eclipsa "vocea sugrumată de o emoție secretă, neînțeleasă" a lui Mircea Florian. Dar magiei discursului naeionescian, i se opunea edificiul unei gândiri sistematice, îndelung elaborate a autorului "Recesivității". De la Titu Maiorescu, poate, cultura română nu mai avusese un
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
german, i-a permis să publice, într-o viață nu prea lungă, un număr impresionant de lucrări: îndrumare în filosofie, Rostul și utilitatea filosofiei, Știință și raționalism, Cosmologia elenă, Antinomiile credinței, Kant și criticismul până la Fichte, Cunoaștere și existență, Reconstrucție filosofică, Metafizică și artă, Misticism și credință etc. Iubea însă și poezia: Eminescu, Arghezi, Voiculescu, poeți străini. Mircea Florian avea - am putea spune - stilistica gândirii germane și structura sensibilității franceze. Cu studenții își manifesta un fel de sociabilitate intelectuală. Unii i-
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
dat pe mâna dascălilor incompetenți la igiena intimă a semenilor și la defectele lor, dominate de sentimentalism și de kitsch, ori la critica familiei filistine. Deriziunea ia aspecte pamfletărești, ca în cazul lui Heidegger, executat nu atât pe baza principiilor filosofice, cât a detaliilor domestice. Scene hilare, de un umor pe măsură, ca aceea cu englezul ce posedă ,același" tablou de Tintoretto, precum cel expus în muzeu și care pleacă la fel de nedumerit cum venise în privința autenticității ,originalului" de acasă, relativizează perspectiva
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
și și-au umplut astfel stomacurile de germaniști și filosofi. Heidegger avea un chip obișnuit, nu unul spiritual, spunea Reger, era un om cu desăvârșire nespiritual, lipsit de orice fantezie, de orice sensibilitate, un rumegător de filosofie străgerman, o vacă filosofică gata să fete oricând, spunea Reger, care a păscut pe pășunea filosofiei germane și și-a lăsat decenii în șir să cadă baligile ei cochete în Pădurea Neagră. Heidegger era așa-zicând un coțcar filosofic, spunea Reger, care a izbutit
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]