KorAP: Find »[drukola/base=filozof & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...271 >

6,757 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564

masă, în pat, în somn. După moarte. Înhumați alături. Scrii. MAGISTRATUL. Dacă ar fi să-mi aflu singur un înlocuitor - nu un înlocuitor, fiindcă eu nu pot fi înlocuit, ci un continuator, în linii mari - l-aș alege, poate, pe Filozof. E cinic. Un conducător nu trebuie să fie mama soldaților răniți. Nu se cade să i se plângă pe umăr. Și nici să bandajeze rănile supușilor, nepregătiți pentru o luptă prea aspră pentru ei. Să-i victimizeze încă o dată, prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
formelor perfecte. Asupra culorilor adevărate. Asupra sunetelor imperceptibile. Asupra inefabilului. Maturi, vor complota din instinct. Viermi pe care nu-i strivesc pentru că aștept să devină pupe: poate se vor preface în fluturi. Așa cum tinde, tardiv, zbătându-se în gogoașa sa, Filozoful. Actorul va pieri sufocat în propriile lui dejecții. Pentru că se cacă mai mult decât mănâncă. Romancierul e încurcat în firele pe care le tot țese; va sfârși, privind printre ele, în gogoașa alăturată. Doar ei, aici, ar fi putut deveni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
pieri sufocat în propriile lui dejecții. Pentru că se cacă mai mult decât mănâncă. Romancierul e încurcat în firele pe care le tot țese; va sfârși, privind printre ele, în gogoașa alăturată. Doar ei, aici, ar fi putut deveni fluturi. Pe Filozof îl voi „opări”, borangicul e împlinit. Perseverența lui în atingerea unui scop devine, cu timpul, molipsitoare. Chiar dacă la mijloc nu e decât infantilismul unui crescător de iepuri. De-abia acum - gândindu-mă la posibilitatea unui continuator - îmi dau seama cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
în slujba unei hoarde de troglodiți? Târgoveții ăștia nu vor fi niciodată mulțumiți; lor nu libertatea le-a lipsit, de-a lungul timpului, ci educația. Comunitățile civilizate nu produc despoți. Excepțiile întăresc regula. Să conducă Actorul? Viața nu e vodevil! Filozoful? Crede că știe tot: ar fi dictatorul cel mai periculos! Caravella? Darling? Eroul? Vreun meșteșugar analfabet? Cine să țină strâns, în dârlogi, gloaba asta miriapod? Cine să o cravașeze, să-i dea pinteni? Magistratul a fost providențial pentru Stațiune. Faraonic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
magiei - dacă într-adevăr o deține - nu poate fi împărtășită unor grobieni. Nu știu pe nimeni, în urbea asta, capabil să sesizeze inefabilul. Poate Actorul, dar e, deja, bătrân. Când se îmbată, are viziuni apocaliptice; trage bășini devastatoare, vomită, plânge. Filozoful s-a ramolit și el, și-a pierdut toată sensibilitatea față de Frumos și Adevăr. O fantoșă. Eremitul era - dintre toți - cel mai potrivit să devină un inițiat, avea o experiență, dar precis că s-ar fi împotmolit la ultima probă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
neisprăviți. Adevărații vilegiaturiști vin tot mai rar. Străzile au început să pută a căcat, gardurile sunt mereu ude; graiului gutural de aici i s-a adăugat unul vulgar. Castelanul înlocuiește un rău cu altul. Prefer Ordinea Magistratului: îi cunosc slăbiciunile... FILOZOFUL. Bine că s-a terminat Carnavalul! Câinii și-acum dau să rupă lanțul; iepurii încă stau înghesuiți în colțul cuștilor. Neauzite, mai bat, încă, tobe, răzbat prin creier surle. Nici un om, după trei zile și trei nopți de Carnaval, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
tiran: un sfârșit pe măsura mea! Un final bine ales face cât o viață. Sau cât o posteritate, am dreptul ăsta. Nu sunt un muritor de rând, am fost dăruit cu har: nu oricine zidește lumi, propunându-le Lumii. Orânduiesc. FILOZOFUL. Cel care a intrat la Magistrat - îndepărtând gărzile doar c-un gest! așa spun martorii oculari - a fost, în mod sigur, Castelanul. Buba coaptă din capul tiranului; trebuie întreținută! Romancierul se pricepe, e cel mai mare născocitor. Eu caut Adevărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
potoli, își va pierde și viața. Romancierul și-a scris, poate, cel mai tranșant capitol: Cum să domini puterea. Opunând-o unei alte puteri; Castelanul contra Magistratului... În rezervă, o ține pe a treia, cea mai imprevizibilă; devastatoare: furia mulțimii... FILOZOFUL. Povestea cu Castelanul-alchimist este născocită de către cine știe cine. Poate chiar de către Magistrat, pentru a asmuți lumea asupra musafirului din donjon. Musafir, pentru că noul venit precis că nu este Castelanul. Niciodată nu a fost văzut, de când a sosit. Numai Intendentul, de la distanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
nici Republica nu ar aduce, aici, mari schimbări. Cred că nu mai e nimic de făcut: gloata asta imbecilă va alege, totdeauna, prost. E nevoie de o elită! De unde s-o scoți?! Unul ca mine va influența prea puțin vremurile; filozofii au ajuns ca nerozii, nu-i mai ascultă nimeni... Ar mai fi Doctorul, dar acesta este un criminal, Actorul - un alcoolic - și Romancierul, un alt împătimit după putere: un Magistrat în planul ficțiunii; crede că viața este ca în cărțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
ca nerozii, nu-i mai ascultă nimeni... Ar mai fi Doctorul, dar acesta este un criminal, Actorul - un alcoolic - și Romancierul, un alt împătimit după putere: un Magistrat în planul ficțiunii; crede că viața este ca în cărțile lui. ROMANCIERUL. Filozoful a început să țină discursuri! Bate câmpii prin cafenele! Nu-i mai convine Regatul! Poporul din care se trage! „Republica” din Regat - Stațiunea! Un zăbăuc! Vorbește de elită! Elitele se plămădesc de-a lungul secolelor, nu le caci peste noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
component sigur al unei viitoare mase de manevră. Magistratul a făcut tot ceea ce a vrut în Stațiune; în felul meu, fac tot ceea ce vreau. Castelanul - o fantomă - aidoma. Modelăm aceeași plastilină vie, mâinile noastre nu mai sunt de mult curate. Filozoful își vâră și el un deget, două, în coca asta, crede că așa se Creează o Lume. Să-și vadă de iepurii lui! Mi-a fost apropiat, cândva: asta nu îl va scuti de neplăceri dacă mai îmi pune piedici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
asta nu îl va scuti de neplăceri dacă mai îmi pune piedici. Încerc să influențez un sistem, nicidecum să-l distrug. Ura împotriva Magistratului nu mi-a luat mințile; dușmanul meu de moarte reprezintă pentru Stațiune infinit mai mult decât Filozoful. Trebuie să revină; îl pot controla, într-un fel; îi știu, de-acum, punctele slabe. Și-apoi, am nevoie de un adversar pe măsură. Nu pot continua CRONICA INFAMĂ lipsindu-mă de personajul principal... § Ți-ai notat în jurnal: Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
pentru fiecare capitol ai o infinitate de posibilități. Dumnezeu, când a făcut Lumea, a avut una singură, de aceea a ieșit cum a ieșit. În Stațiunea, dacă vrei, poți să-l căsătorești pe Actor cu Darling, să-l pui pe Filozof să-l ucidă pe Romancier sau viceversa. Poți să-l mai învii o dată pe Astrolog: să reiasă că, de fapt, el este Castelanul. Și Intendentul, totodată. Poți să trimiți ploi cu broaște sau cu pești, un uragan devastator, o molimă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
clemență. Erori. Într-o proză perfectă nu supraviețuiește nimeni. Să-ți urmărești, neîndurător, eroii până-n clipa lor de pe urmă. Dincolo. O poveste se încheie doar în ziua Judecății de Apoi. Nici atunci, poate. MAGISTRATUL. În loc să se preocupe de sălbăticirea iepurilor, Filozoful mai bine s-ar îngriji de domesticirea oamenilor. Tot prin înfometare, dar pentru că ne aflăm într-un loc prosper, foamea trebuie să fie de altă natură. Foamea de informație: poți să-i vâri pe gât celui interesat orice. Ceea ce trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Să se simtă o cârpă. Boul din taur. Mulțumit de starea sa. Fericit; să-i placă. E mai simplu să crești iepuri carnivori; să-i asmuți, într-o bună zi, împotriva semenilor tăi. Să demonstrezi ce? O societate nu naște filozofi de dragul filozofiei și nici soldați de dragul războiului! Apariția lor e un act de necesitate: și unii, și alții trebuie să apere cetatea, nu să o atace din interior. Chestia cu iepurii - fie și ca idee - e un act de agresiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
și unii, și alții trebuie să apere cetatea, nu să o atace din interior. Chestia cu iepurii - fie și ca idee - e un act de agresiune. Contrar intereselor comunității. Incitant. Dacă e vorba de o manifestare dementă, pericolul rămâne același: Filozoful trebuie internat, Lazaretul are o secție de psihiatrie. Să-i întâlnească acolo - duși c-un ceas mai devreme - pe Actor și pe Romancier. Pe Erou. Să se joace toți patru de-a Ministațiunea; să instaureze în salonul comun ordinea/dezordinea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
se petrec într-o carte. Să-i învingă, astfel, pentru totdeauna, pe Magistrat, pe Castelan, pe Doctor, pe toți dușmanii posibili ai Stațiunii. Locul ar fi dominat, după câteva zeci de pagini, de o trinitate înnoitoare: Romancierul ar conduce Consiliul, Filozoful s-ar ocupa de renașterea morală a comunității, iar Actorul ar fi responsabil cu artele. Un spirit umanist, purificator, ar face din Stațiune un paradis. Exclus! Un Romancier nu poate fi descalificat și vârât în rahaturi administrative. Politice. Avocățești. El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
de-acum trecută -, paza de la donjon a fost ridicată. În locul acesteia va fi instalat un ghid ce va istorisi turiștilor - tot mai mulți, probabil - despre neobișnuitele întâmplări petrecute, în ultimul timp, în lăuntrul și-n preajma Domeniului, văzute și nevăzute. FILOZOFUL. Dacă te bagi în troacă, te mănâncă porcii. Vox populi... ROMANCIERUL. A ieșit ca naiba, dar e bine. De câte ori se vor strica lucrurile, am să le arăt tuturor pisica! Nici nu va fi nevoie. Le voi aminti doar; despre Castelan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
pe Magistrat, reapare Castelanul - în același capitol -, apoi îl distrugi cu donjon cu tot, faci să patruleze pe străzi gărzi înarmate, dublezi simbriile angajaților de la Cazinou, Hipodrom și Poștă, le triplezi pe cele ale învățătorilor și profesorilor. Îl însori pe Filozof cu Caravella - împăcând morala cu păcatul -, redeschizi Teatrul și îl numești director pe Actor, înființezi o editură pentru Romancier, iar Eroului îi asiguri o pensiune completă la Darling. Toate astea pe banii Magistratului; e destul de inteligent pentru a înțelege că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
se știe ce îndemn, se ridică, năuci, împotriva cârmuirii. Dar nu faci asta! Între gloată și Magistrat poate să existe înțelegere. O stare de compromis, din partea vulgului; de obediență, de orbire. Dar între stăpânire, pe de o parte, și Actor, Filozof și Romancier, pe de alta, niciodată. Ai în minte un final pe măsura lucrurilor; posibilitatea de a-l schimba în ultima clipă, totodată. Nici un Magistrat, Dictator sau Profet nu a avut asupra vreunei mase de oameni o putere mai mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
odată, că este cel care îmbogățește graiul sărăcăcios al locului și că nu se va da după argoul - alt cuvânt aiurit! - bolborosit de gloată nicicând. Să se asculte singur, atunci! Să se citească singur! Să se ia de mână cu Filozoful, altul care vine, uneori, cu câte o vorbă de te crucești! La fel și Actorul - este chiar impresionant -, dar el folosește cuvintele altora, multe fără nici o noimă. Magistratul are fraza limpede, vocea plăcută, gesturi largi. E înalt, arătos, pe inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
nu e genial - și eu cred că nu e -, poate să se sinucidă! El e convins că este! Tot așa cum, probabil, crede despre sine și Actorul, căruia va trebui să-i redeschid Teatrul. Mai am să tai iarbă pentru iepurii Filozofului, din care nu vor mânca un fir. Pentru că totul e pe dos, aici, cu neamul ăsta ciufut. Trebuie să respir puțin: le voi da unora bani. Apoi, altora. Vor avea conturi, se văd, deja, bancheri! Își vor depune toate economiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
camera ta, poți să cunoști Universul!” mi-a zis odată, pe vremea când credeam că se poate sta de vorbă cu el. Citise asta într-o carte chinezească; mereu o citește, în zece ani i se vor îngusta ochii. El, Filozoful și Actorul nu vor aduce niciodată cu mine. Să-i reduc la tăcere, mereu mă încearcă gândul. Ar fi o greșeală. Îi las să latre. Să turbeze. Să se înece în propriile lor bale, în propria lor neputință. Servindu-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
suspecți, blocul e plin. Vinde, fă un schimb de locuință; pleacă din oraș, din țară! Sau scrie mai departe romanul și prinde-i acolo pe toți! Locuiești într-o Stațiune ceva mai mare. Cu Magistrați care luptă pentru putere. Cu Filozofi care stau mai mult în fața camerelor de luat vederi. Actori de geniu care se sinucid cu adevărat, nu într-o piesă ipotetică; poeți care mor de inaniție sau se otrăvesc, lent, cu vodcă; Romancieri nepublicați, escadre de Caravelle cu fustele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Dacă am tăcut, ani de-a rândul, ați crezut, poate, că am făcut-o dintr-un sentiment de vinovăție? Sau de teamă? Nu dau doi bani pe toată Stațiunea, cu Magistrat, cu Romancier, cu Actor cu tot, cu onanistul de Filozof; stau aici pentru că mă hrănesc din viciu; nicăieri - nici măcar în port - nu am întâlnit un loc de stricăciune mai desăvârșit! Mă priviți ca pe o curvă; la rândul meu, în fiecare dintre voi nu văd decât un falus! Nu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]