2,868 matches
-
de sensuri socoteam apusul, Când ploaia, pelerina-și dezbrăca! („În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul.) Cândva vâsleam pe-o apă cristalină, Pe luciul său, grimasele lipseau, Acrobații secundele făceau, Dar șnurul e prea firav să mai țină... (din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016) Citește mai mult Aveam cândva doar nuferi în privire,Petale se brodau în ochii mei,Pe trupul meu, suave flori de teiîși împleteau parfumul în neștire,Iar
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
de sensuri socoteam apusul,Când ploaia, pelerina-și dezbrăca!(„În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul.) Cândva vâsleam pe-o apă cristalină, Pe luciul său, grimasele lipseau,Acrobații secundele făceau,Dar șnurul e prea firav să mai țină...(din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016)... III. RONDELUL TOAMNELOR TÂRZII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2339 din 27 mai 2017. E toamnă în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
și tu-ai rămas, doar o imagine, cu note, a minții mele, timpul s-a oprit păstrând memoriile tale, despre ce-a fost și nu va mai fi de mâine, văzând doar un sfârșit ce s-a mai derulat odată. Firave gânduri, îmi revin pentru-o secundă, ce-i atât de scurtă, măi zăbovește puțin, ești tu, mereu revii, când nu m-aștept, când vreau să vii, să fi aici, cu mine, cu tot ce e încremenit, cu timp oprit ce-
SĂ NU TE UIT de COSTI POP în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381414_a_382743]
-
cel ce și-a uitat izvorul.(Foto: Portret de Dimitrie Loghin)... XXIX. CE-AR FI SĂ FIU UN EXORCIST?..., de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016. Cu mâna streașină pe frunte, Scrutez, prin ochiul meu firav, Azurul tulburat, spre munte, De griul Marelui Zugrav. Ades, și cerul cel din noi E-ntunecat de norul greu - Și-n ce furtuni și aspre ploi Ne poartă fiii lui Atreu! Ce-ar fi să fiu un exorcist, Acel care
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
sine! Și totuși e în noi arvuna - Un grăuncior de Dumnezeu - Ce poate risipi furtuna Adusă-n om de vreun Boreu. Ce-ar fi, în mine-adânc să sap ... Citește mai mult Cu mâna streașină pe frunte,Scrutez, prin ochiul meu firav,Azurul tulburat, spre munte,De griul Marelui Zugrav.Ades, și cerul cel din noiE-ntunecat de norul greu -Și-n ce furtuni și aspre ploiNe poartă fiii lui Atreu!*** Ce-ar fi să fiu un exorcist,Acel care alungă răulDin cel
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
apus, Făptura din torentul răului în sine, Nu pot uita tot ceea ce mi- ai spus Că-nseamnă dragostea în veacul care vine, Ma sprijin disperată în privirea ta, Albastrul meu vernil, teribil legământ Pentru-a putea macar doar a- ncerca Firava-mi regăsire pe acest pământ Când ochii tăi, hipnotic protectori Pe gura mea, stând aplecați în așteptare Mă- nvăluie, mă readuc din depărtări La tine-n suflet, a câta dată oare? Și-atunci îmi este cald și-atunci îmi este
QUOD ERAT DEMONSTRANDUM de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381486_a_382815]
-
prin scurte fragmente descriptive. Se poate spune despre text că este un soi de jurnal. Primordiale sunt trăirile noului inginer agronom, apoi de-o importanță deosebită sunt și imaginile morale și fizice ale personajelor. Sătenii își spun nemulțumirile la început firav, cu respect, apoi atenți și hotărâți. Ideea de a fi acasă familiști, îi face să îndreptățească puținele voci care se revoltă și cei strânși la ședința lunară devin lumea în care inginerul intră cu vise mari de refacere a vieții
O LUME UITATA-LUMEA ROMANULUI ,,LUMEA ARE GLAS A SCRIITORULUI OCTAVIAN VOICU de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381493_a_382822]
-
Uitată de părinții plecați peste graniță, Cu cei doi frați mai mici, la o bunică surdă. Sunt lacrimile mamei, când pruncul e bolnav, Strângând durerea-n ele, amară și sărată, Ce și-ar da chiar și viața din trupul ei firav, Ca puștiul să se joace, voios, ca altădată. Sunt lacrimi de bătrână, uitată în nevoi, Cu mâini tremurătoare și ... Citește mai mult LACRIMIDumnezeu a dat în grijă lacrimi femeilorAtunci când le-a-nzestrat cu sensibilitateși le-a înscris în genă
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
audăUitată de părinții plecați peste graniță,Cu cei doi frați mai mici, la o bunică surdă.Sunt lacrimile mamei, când pruncul e bolnav,Strângând durerea-n ele, amară și sărată,Ce și-ar da chiar și viața din trupul ei firav,Ca puștiul să se joace, voios, ca altădată.Sunt lacrimi de bătrână, uitată în nevoi,Cu mâini tremurătoare și ... XVII. DE PRIMĂVARĂ, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016. DE PRIMĂVARĂ Se sparg miresme de
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
din 04 august 2016. MOTTO : „Toate florile de mâine se regăsesc în semințele de azi.” Plăpândă floare de cais ție cântul meu adie - Ești frumoasă ca un vis, puf și fulg de păpădie. Ruptă ești din prag de rai și firavă ca o boare - Gingașă și fără grai, așteptând un puls de soare. Roua nopții te descântă răcorindu-te ușor - Albinuțe te alintă fredonând versuri de dor. Mai presus ești tu de toate prin lumina ce-o emani - O prințesă din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
regret, ... Citește mai mult MOTTO :„Toate florile de mâine se regăsesc în semințele de azi.” Plăpândă floare de cais ție cântul meu adie -Ești frumoasă ca un vis, puf și fulg de păpădie.Ruptă ești din prag de rai și firavă ca o boare -Gingașă și fără grai, așteptând un puls de soare.Roua nopții te descântă răcorindu-te ușor -Albinuțe te alintă fredonând versuri de dor. Mai presus ești tu de toate prin lumina ce-o emani -O prințesă din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > GHIOCELUL Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ghiocelul L-am găsit mic și firav Sub o frunză de arțar, Nu era mod să-l mai scap; Trebuia să-l dau în dar. L-am rupt cu mică plăcere; El a lăcrimat în fir. M-am simțit într-o durere... Era motiv să mă mir
GHIOCELUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380860_a_382189]
-
pe îndelete deslușit. Și ce poate fi mai frumos pe pământul acesta al lui Dumnezeu decât a-ți fi îngăduit să mângâi cu propriile tale palme veșnicia, iar ea să îți răspundă simplu, la un moment dat, prin crengile cenușarului firav de lângă piatra roșietică a crucii?!... „În fiecare om este o lumină. Dar ea nu se actualizează decât în comuniune, în iubire. Suntem lumină unii pentru alții. Fiecare se umple de lumina celuilalt.”, iar „Această lumină e sensul inepuizabil al existenței
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
tremură, plâng și se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic. Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață, se leagănă aninate de vise irealizabile, ca, mai apoi, să se desprindă în dansul final, iluzoriu ... Totu-i o trecere spre ceva, un sens ascuns vederii noastre opace, doar visul mai ridică uneori voalul Tăcerii
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
tremură, plâng și se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic.Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață, se leagănăaninate de vise irealizabile, ca, mai apoi, să se desprindă în dansul final, iluzoriu ...Totu-i o trecere spre ceva, un sens ascuns vederii noastre opace, doar visul mai ridică uneori voalul Tăcerii, și
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
Articolele Autorului Să te îmbrățișeze cuvântul, să te sărute că soarele, să-ți umple inima de bucurie... Apoi să îl lași liber spre ochii și simțurile lumii. Să iei din primăvară tămâioare înfrățite, grele aplecari de zambile, neînfricate primule violet, firave brândușe și clopote de ghiocei. Că și dansul care există în tine, fiece pas împlinindu-l, vântul mangaindu-l, dragul de viață depășind cu indulgenta rătăcirile, ridicându-te din tine, cu fiece mugur, încolțind! Referință Bibliografica: Primăvăratec / Lia Zidaru : Confluente
PRIMĂVĂRATEC de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380945_a_382274]
-
a renunțat, în nemărginita-i ipocrizie fățișă, atât la principii, cât și la complexul edificiu de semnificații antecesoare, peste noapte transformate într-un “balast” non-substanțial și lipsit totalmente de valoare intrinsecă, o uriașă piatră de moară, până la urmă, atârnând de firavul său gât asculptural. Postmodernitatea în sine nu este deloc interesată să țină cont de vreuna dintre multiplele direcții semantice ale adevărului, binelui și frumosului învederate de milenii în structura mentalului lumesc. Și asta pentru că a devenit destul de simplu și de
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
din iaduri adânci, Se-așează în spaima cântată de vioară Înfricoșându-se urlă de-o vedenie rară Melancolic se lasă plâns de simfonia goală. El.. timpu-i cuibărit în poala singurătății Nu mai scrie poezia dulce son al nopții.. Din vreo firavă și nouă iubire-ncolțind Supune iele nebune într-un ritm dănțuind El .. timpul s-a așezat pe-un pat din pânze... Pânze țesute de-un venerabil domn paiang Timpul nu vrea să piardă câteva minute azi Din înmugurirea împinsă cu parfum
EL...TIMPUL de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380960_a_382289]
-
sale. În poeziile cu o largă diversitate tematică și impresionante prin profunzimea abordării, excelează acele poezii în care Absolutul este căutat cu înfrigurare. Spiritul său complex și dinamic, însoțit de o minte de cugetător, autodefinit ca un “Fir de trestie firavă, gânditoare-n ochi de ... Citește mai mult Credem în Absolutul din noi, de aceea ne place poezia Domniței Neaga, care spintecă drumul spre Absolut căutându-i piscurile. Uneori ne vine să strigăm și noi ca Faust: “Iubesc pe acela care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
sale. În poeziile cu o largă diversitate tematică și impresionante prin profunzimea abordării, excelează acele poezii în care Absolutul este căutat cu înfrigurare. Spiritul său complex și dinamic, însoțit de o minte de cugetător, autodefinit ca un “Fir de trestie firavă, gânditoare-n ochi de ... XVII. ELENA BUICĂ - ÎNTÂMPLĂRI HAZLII, de Elena Buică , publicat în Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016. „Spălată e că nouă" e o zicală destul de răspândită. Se poate spăla orice, chiar și obrazul. Apa își împlinește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
Poeme > Emoție > NORI Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Bucăți mari de nori ajung la noi, real și tangibil, de nici visarea nu-i poate cuprinde! Și totuși plutesc, mari și firavi că și gândul nostru frumos adăugat oricărui prezent. Sub atingerea mâinii, se risipesc, dăruiesc, ca un abur din visarea nocturnă! Doar că ei vin ziua, să fie limpede și clară atingerea cerului și mersul lui pământesc! Ascund doruri grele și
NORI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381001_a_382330]
-
spun simplu: soartă. Suflete alandala, de la apus la răsărit, ceasuri în derută pe cadranul timpului, între a fi și a nu fi. Își beau singurătatea cu picătura chinezească, până în ultima clipă. Suflete împăiate în poziții nefericite. În colț, un trup firav de mamă, făcut una cu poza unei tinere frumoase, repetă mecanic: “fiica mea..., fiica mea..., fiica mea...!" Privirea îi trece, pierdută, dincolo de existență. "- Am trei băieți și-o fată!" strigă cu voce tremurândă, cu-o urmă de mândrie, însă obrazul
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
cunoscut datelorde origine alecolegei sale. Era suficient că s-au simțit atrase una de cealaltă, amândouă suple și frumoase, una blondă, cealaltă brunetă, cu ochii negri și părul ca pana corbului, lăsat în plete să-i curgă peste umerii săi firavi, ca norii prevestitori de furtună pe o mare învolburată. Fata era internistă, stătea la căminele studențești. A încercat să-și găsească o gazdă unde să locuiască cu o altă colegă, însă chiriile erau prea scumpe față de o cameră la cămin
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374421_a_375750]
-
fierbintea ofrandă a vieși mărețe, ieștă spontan din cutremurarea luminii, din ruperea apelor cosmice, fără să-i fie teamă de zeii olimpici surprinși care, începând ei înșiși cumplit să se teamă, s-au ascuns timorați în legende ori în trupuri firave de oameni, Iar noi, cam de-atunci, am devenit în locul lor zei! GALAXIA (1) Amprenta cosmică a mâinilor Celui care cu vocea Lui divină chema stelele pe nume, celula imensă a haosului spațial, melc uriași de lumini pulverizate, în a
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
o teribilă forță perlocuționară. Altfel, eu nu aș fi ajuns acolo. N-aș fi avut înaintea ochilor reprezentarea trupului unui personaj feminin reconstituit din cenușă, a cărui referință exclude orice ambiguitate. A unei întrupări ireale, dar... ideale. “Cu mâna ta firavă, de/ cenușă/ vei bate-ncet, mă/ vei chema plângând/, și-ți voi răspunde/ că acolo sunt,/ dar că nu pot/ deschide sumbra ușă/ a morții, că sunt mort,/ că nu mai sunt/ acela care-am fost.” (p. 43) Moartea nu
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]