2,048 matches
-
lor de către cititorul adult”. Dar procedeul focalizării poate oscila între două sau mai multe poziții, cum este cazul romanului lui Faulkner, Zgomotul și Furia. Accentul pe focalizare provine din aceea că ea subliniază dubla direcționalitate a narațiunii: faptul că focalizarea aparte pe un anumit obiect dezvăluie acel obiect, dar trebuie în același timp să dezvăluie (sau să încerce să nu dezvăluie) perspectiva și ideologia sub care se vede acel obiect. În plus, această focalizare revelatorie continuă să funcționeze indiferent dacă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dubla direcționalitate a narațiunii: faptul că focalizarea aparte pe un anumit obiect dezvăluie acel obiect, dar trebuie în același timp să dezvăluie (sau să încerce să nu dezvăluie) perspectiva și ideologia sub care se vede acel obiect. În plus, această focalizare revelatorie continuă să funcționeze indiferent dacă obiectul focalizat există cu adevărat. În această privință este necesar să facem distincția între obiectele focalizate pe care noi, cititorii, le acceptăm ca fiind existente în universul narațiunii și cele pe care le considerăm
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ceea ce este focalizat este real și deci este o posibilă „experiență publică”, sau este imaginat și deci este un indicator probabil al psihozei (un exemplu strălucit este nuvela lui Henry James, O coardă prea întinsă). 3.4.2. Fațete ale focalizării? Mieke Bal (1985) pare să nu agreeze o distincție detaliată a tipurilor de focalizare, arătîndu- și mai degrabă interesul pentru accentuarea nivelurilor implicate. Spre deosebire de ea, Rimmon- Kenan (1983), în mod evident sub influența lui Uspenski (1973), încerca o tipologie a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
imaginat și deci este un indicator probabil al psihozei (un exemplu strălucit este nuvela lui Henry James, O coardă prea întinsă). 3.4.2. Fațete ale focalizării? Mieke Bal (1985) pare să nu agreeze o distincție detaliată a tipurilor de focalizare, arătîndu- și mai degrabă interesul pentru accentuarea nivelurilor implicate. Spre deosebire de ea, Rimmon- Kenan (1983), în mod evident sub influența lui Uspenski (1973), încerca o tipologie a ceea ce s- ar numi „fațetele focalizării”, cele mai importante fiind de natură perceptivă, psihologică
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
nu agreeze o distincție detaliată a tipurilor de focalizare, arătîndu- și mai degrabă interesul pentru accentuarea nivelurilor implicate. Spre deosebire de ea, Rimmon- Kenan (1983), în mod evident sub influența lui Uspenski (1973), încerca o tipologie a ceea ce s- ar numi „fațetele focalizării”, cele mai importante fiind de natură perceptivă, psihologică și ideologică, fiecare dintre ele permițînd variații majore în forța și amploarea focalizării. De exemplu, în ceea ce privește dimensiunea perceptivă, focalizatorul se poate bucura (și raporta la noi) de o perspectivă panoramică ce permite
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Kenan (1983), în mod evident sub influența lui Uspenski (1973), încerca o tipologie a ceea ce s- ar numi „fațetele focalizării”, cele mai importante fiind de natură perceptivă, psihologică și ideologică, fiecare dintre ele permițînd variații majore în forța și amploarea focalizării. De exemplu, în ceea ce privește dimensiunea perceptivă, focalizatorul se poate bucura (și raporta la noi) de o perspectivă panoramică ce permite descrieri holistice ale scenelor ample și chiar ale mai multor scene diferite, dar simultane - această poziție cere în mod clar un
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
la o concepție limitată a acelui observator limitat în timp și spațiu. Un contrast similar și mai general între perspectivele constrînse și cele nelimitate (în realitate, cu o multitudine de niveluri intermediare de limitare) se aplică și în cazul unei focalizări asupra timpului. Pe lîngă această variație în orientarea spațio- temporală putem întîlni și variația psihică pe care Rimmon-Kenan o divide în variație cognitivă (de exemplu, cunoașterea limitată a focalizatorului intern vs. omnisciența teoretică a focalizatorului extern) și variația emotivă (neutralitate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
spațio- temporală putem întîlni și variația psihică pe care Rimmon-Kenan o divide în variație cognitivă (de exemplu, cunoașterea limitată a focalizatorului intern vs. omnisciența teoretică a focalizatorului extern) și variația emotivă (neutralitate vs. angajarea în prezentare). De exemplu, acolo unde focalizarea emotivă este angajată, scenele sînt reprezentate într-o manieră vizibil idiosincretică, lucru ce pare a fi cel mai bine atribuit stărilor sufletești sau evaluărilor personale ale unui personaj. Rațiunea și emoțiile focalizatului sînt, de asemenea, supuse atît unui tratament extern
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mai bine atribuit stărilor sufletești sau evaluărilor personale ale unui personaj. Rațiunea și emoțiile focalizatului sînt, de asemenea, supuse atît unui tratament extern cît și unui tratament intern (presupunînd că focalizatul este uman sau cvasiuman). O ultimă fațetă a variației focalizării este cea ideologică. Se pare că, de multe ori, o ideologie sau viziune asupra lumii a unui narator focalizator extern devine norma dominantă, și orice ideologii ale personajelor care se îndepărtează de la acest standard sînt, cel puțin în mod implicit
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
deschisă în favoarea uneia sau alteia, astfel încît cititorul este prins între diferitele unghiuri asupra unor anumite evenimente specifice și, prin extensie, asupra lumii în general. În ceea ce privește această temă, Bahtin (1981) este foarte relevant. În măsura în care cele două fațete ale focalizării (psihologică și ideologică) depind de felul în care lucrurile sînt evaluate, se pare că există destul spațiu de intersecție între cele două - din contra, focalizarea perceptuală spațio-temporală nu este evaluativă prin definiție, ci pur și simplu o dezvăluire prin implicație
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
În ceea ce privește această temă, Bahtin (1981) este foarte relevant. În măsura în care cele două fațete ale focalizării (psihologică și ideologică) depind de felul în care lucrurile sînt evaluate, se pare că există destul spațiu de intersecție între cele două - din contra, focalizarea perceptuală spațio-temporală nu este evaluativă prin definiție, ci pur și simplu o dezvăluire prin implicație a timpului și locului de unde și cînd se face focalizarea. Putem vorbi, într-o situație tipică, despre un personaj principal care se abate de la normă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sînt evaluate, se pare că există destul spațiu de intersecție între cele două - din contra, focalizarea perceptuală spațio-temporală nu este evaluativă prin definiție, ci pur și simplu o dezvăluire prin implicație a timpului și locului de unde și cînd se face focalizarea. Putem vorbi, într-o situație tipică, despre un personaj principal care se abate de la normă ca relevînd o psihologie stranie în focalizări, acest lucru fiind subliniat și contracarat de ideologia ortodoxă și „rezonabilă” a unui narator extern ce focalizează în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
definiție, ci pur și simplu o dezvăluire prin implicație a timpului și locului de unde și cînd se face focalizarea. Putem vorbi, într-o situație tipică, despre un personaj principal care se abate de la normă ca relevînd o psihologie stranie în focalizări, acest lucru fiind subliniat și contracarat de ideologia ortodoxă și „rezonabilă” a unui narator extern ce focalizează în altă parte; efectul asupra unui cititor este, de cele mai multe ori, acela că ideologia personajului apare ca fiind „corectată” de ideologia naratorului. 3
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
lucru fiind subliniat și contracarat de ideologia ortodoxă și „rezonabilă” a unui narator extern ce focalizează în altă parte; efectul asupra unui cititor este, de cele mai multe ori, acela că ideologia personajului apare ca fiind „corectată” de ideologia naratorului. 3. 5. Focalizarea perceptuală ca element primar Dacă se poate accepta, în lumina exemplelor anterioare, că narațiunea atrage întotdeauna după sine focalizarea, este discutabil dacă trebuie să distingem între poziția focalizatoare și cea naratorială în toate textele, sau dacă ar trebui să mergem
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
efectul asupra unui cititor este, de cele mai multe ori, acela că ideologia personajului apare ca fiind „corectată” de ideologia naratorului. 3. 5. Focalizarea perceptuală ca element primar Dacă se poate accepta, în lumina exemplelor anterioare, că narațiunea atrage întotdeauna după sine focalizarea, este discutabil dacă trebuie să distingem între poziția focalizatoare și cea naratorială în toate textele, sau dacă ar trebui să mergem pe premisa că putem identifica orientările spațio-temporale, psihologice și ideologice ale focalizatorului ca fiind distincte de cele ale naratorului
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
distingem între poziția focalizatoare și cea naratorială în toate textele, sau dacă ar trebui să mergem pe premisa că putem identifica orientările spațio-temporale, psihologice și ideologice ale focalizatorului ca fiind distincte de cele ale naratorului. Destul de des, exemplele teoreticienilor privind focalizarea psihologică și ideologică (de exemplu, cele ale lui Rimmon- Kenan) par a fi mai lesne adaptate în caracterizări mai ortodoxe ale autorului, ele fiind naive, copilăroase, sfioase sau paranoide. Limitarea orientativă atribuită perspectivei unui anumit personaj pare să își găsească
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dacă un anumit accent nu aparține naratorului - bineînțeles, cu excepția momentelor în care sîntem puși față în față cu limbajul sau gîndurile unui personaj, redate direct sau indirect, dar acesta este un alt subiect. Rămîne totuși întrebarea esențială în domeniul focalizării: „Cine este cel care vede?” Mai precis, întrebarea ce trebuie pusă pentru a determina focalizarea spațio-temporală este: Cine este aici martorul imediat și al cui este „punctul zero” pentru măsurarea timpului; cui, deci, atribuim orientările spațio-temporale ce ne sînt oferite
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
față în față cu limbajul sau gîndurile unui personaj, redate direct sau indirect, dar acesta este un alt subiect. Rămîne totuși întrebarea esențială în domeniul focalizării: „Cine este cel care vede?” Mai precis, întrebarea ce trebuie pusă pentru a determina focalizarea spațio-temporală este: Cine este aici martorul imediat și al cui este „punctul zero” pentru măsurarea timpului; cui, deci, atribuim orientările spațio-temporale ce ne sînt oferite? În mod similar, ne putem întreba și despre evidența psihologică și ideologică, fie ea explicită
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Naratori și narație În secțiunea 3.4 am introdus o distincție între: 1. Orientarea: de unde se povestește ceea ce se povestește. și 2. Persoana sau „poziția”: sursa imediată și autoritatea tuturor cuvintelor folosite în povestire. În primul caz este vorba despre focalizare, în cel de-al doilea de narație, iar acesta din urmă va fi subiectul la care mă întorc acum. Problema de a specifica exact cîte instanțe narative opționale sau obligatorii sînt implicate în procesul de narare poate deveni foarte complicată
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
create de alții. Lecturi suplimentare Ca și în capitolul precedent, pentru un studiu aprofundat asupra subiectelor discutate îi recomandăm ca punct de plecare pe Rimmon-Kenan (1983) - Capitolele 4,6 și 7 - și Bal (1985). Dezbaterile lui Rimmon-Kenan, despre timp și focalizare mai ales, includ numeroase exemple concludente din canonul literar, în timp ce în lungile capitole despre text și narație Bal oferă explicații minuțioase cu privire la deosebirile pe care le propune, printr-o analiză comparativă atentă, utilizînd exemple simplu construite. Cunoașterea unuia dintre cei
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
9 din Fowler (1986) care se încheie cu o scurtă analiză a schimbărilor de perspectivă - și a funcțiilor lor - într-o scenă decisivă din romanul lui Mervyn Peake, Titus Groan. Printre cele mai avansate și tehnice dezbateri despre narațiune și focalizare se înscriu și contribuțiile semnificative ale următorilor: Prince (1982); Lanser (1981); Jahn (1999); van Peer&Chatman (2001); și Lodge (1977) și (1981) - Capitolele 2 și 4 ale acestuia din urmă constau în aplicații interesante semnate de un critic și romancier
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
lui D’Arcy capătă "inflexiuni de jale din pricina depărtării”. (Aici avem de fapt o amplificare spațială a durerii pe care o putem menționa alături de cea temporală, prezentată mai devreme în 3.2.1). Și numai îmbinarea deosebită de perspective și focalizări trăite de Gabriel - "o femeie care stătea în capul primului șir de trepte, în umbră, ascultînd o muzică depărtată” - îl face să o perceapă ca înfățișarea unui simbol. În mod similar, cititorul este gata să interpreteze această scenă "auditiv-spațială” în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dar numai ceea ce i s-ar fi dezvăluit unei persoane care asista direct la scena prezentată; din aceste ultime puncte de vedere este destul de partizan și departe de a fi complet. După cum observă Stanzel (1981), el este însoțit de o focalizare internă a personajului. Diegeza prezintă „tot ce s-a întîmplat” într-un alt fel, dar numai ceea ce un martor extern detașat decide că merită spus - un reporter care este în situația să reflecteze, să reorganizeze, să decidă asupra punctului sau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
inventarierii evenimentelor, îi corespunde analiza microsociologică dedicată acțiunii "omului în societate", socializării sale, modurilor de raționalitate și strategiilor pe care le practică. Lucrările lui Ronald Inglehart, în cazul disciplinei politicii comparate, intră în această categorie. Confruntând temporalitățile cu nivelurile de focalizare a analizei sociologice, obținem astfel trei moduri de analiză comparativă a partidelor politice. În primul rând, abordarea holistă a clivajelor politice, care se înscrie în descendența directă a macrosociologiei și a duratei de tip lung. Aceasta a fost fondată în
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
același timp, într-o logică a obținerii independenței, procesul de modernizare politică și economică generează o suprapunere a conflictelor care sunt regrupate, potrivit unui automatism evident, în structuri rigide. Din acest punct de vedere, în aplicare directă la cazul românesc, focalizarea asupra unificării teritoriale, iar mai apoi, asupra independenței dobândite la sfârșitul secolului XIX și asupra unirii din 1918 a alimentat în mod constant o accentuare a discursului legitimității naționale a principatului, iar apoi a regatului României. Ca urmare, un automatism
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]