1,684 matches
-
ști cu adevărat japoneza însemna să poți "desena" spontan, așa cum facem noi cu cele 24 de litere ale alfabetului latin, câteva mii de semne a căror reproducere comportă uneori îmbinarea în forme unitar-baroce a peste zece liniuțe drepte, curbe, concave, frânte etc. Numai că aceste semne nu sânt neapărat "litere", ci mai degrabă ideograme, care, singure, acoperă o noțiune și care, de cele mai multe ori, ascund în spatele lor o fabulă devenită cu vremea idee. Într-una dintre vacanțele petrecute în țară, Flipi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
termin articolul despre prostituate. Nu, voiam să spun... în general. Cu terapia și restul. Ajută? — Nu știu. Poate că da. Mama mea spune că timpul este cel mai bun leac, încercă el să o liniștească. Îmi amintesc că aveam inima frântă și simțeam că nu voi mai fi niciodată bine... Ashling îl întrerupse. —Tu ai avut inima frântă? —Și tu care credeai că nici nu am inimă!!! — Nu, dar... Hai, recunoaște, asta credeai. — Nu credeam asta. Dar a fost nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Poate că da. Mama mea spune că timpul este cel mai bun leac, încercă el să o liniștească. Îmi amintesc că aveam inima frântă și simțeam că nu voi mai fi niciodată bine... Ashling îl întrerupse. —Tu ai avut inima frântă? —Și tu care credeai că nici nu am inimă!!! — Nu, dar... Hai, recunoaște, asta credeai. — Nu credeam asta. Dar a fost nevoie să-și întoarcă privirea și să zâmbească pe ascuns, cu fața din ce în ce mai roșie. — Din cauza lui Mai? întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fost împreună o perioadă lungă de timp și ea m-a părăsit, dar, până la urmă, am trecut peste. Și tu vei face la fel. Da, dar Jennifer - consiliera la care merg - spune că nu mă lupt numai cu o inimă frântă. — Păi și cu ce te mai lupți? Și a întrebat asta atât de blând, încât s-a trezit spunându-i despre depresia mamei ei și despre mecanismele pe care și le crease pentru a lupta cu această problemă. Domnișorica Repară-Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dansatoare, probabil că toată lumea ți-o spune. Nu-l văzusem tratînd pe nimeni cu atîta delicatețe, nici măcar pe Bernarda. Cuvintele erau lingușeală curată, Însă tonul și expresia feței erau sincere. Ce lucruri frumoase Îmi spui dumneata, murmură ea cu voce frîntă, după atît timp cît nu avusese cu cine să vorbească sau nimic de spus. — Nici pe jumătate atît de frumoase ca dumneata, Jacinta. Crezi că putem să-ți punem cîteva Întrebări? Ca la concursurile de la radio, știi? Drept răspuns, bătrîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
suspendări. Căci aceasta nu-i, în fond, decât deparazitarea conștiinței de timp. De câte ori mă gândesc la om, mila îmi îneacă gândurile. Și astfel nu-i pot da de urmă în nici un chip. O frântură în natură te obligă la meditații frânte. Pasiunea pentru sfințenie înlocuiește alcoolul în aceeași măsură ca muzica. Tot așa, erotica și poezia. Forme diferite ale uitării, perfect substituibile. Bețivii, sfinții, îndrăgostiții și poeții se află inițial la aceeași distanță de cer sau, mai bine zis, de pământ
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și muzica - trebuie ocolite în receptivitățile tulburi care măresc până la leșin pretextele de înduioșare. Când vorbești despre teamă, despre teama însăși, în fața unei blonde spiritualizate de paloare și care-și apleacă ochii pentru a suplini prin gest mărturisirea, surâsul ei frânt și amar ți se rostogolește-n carne și-și prelungește prin ecouri chinul său imaterial. Surâsurile sânt o povară voluptuoasă pentru cel ce le împarte și pentru cel ce le primește. O inimă atinsă de delicatețe greu poate supraviețui unui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și de mediocru pentru a putea compătimi pe cineva. Trebuie să fii un om care trăiește în afară de orice risc pentru a putea compătimi pe altul. Orice compătimire este un semn de superficialitate. Căci ori plesnești în fața nenorocirilor iremediabile, în fața destinelor frânte, ori amuțești pentru totdeauna. Mila și consolarea sânt nu numai ineficace, dar sânt și insulte. Și apoi, cum să compătimești pe altul când tu însuți suferi infinit? Compătimirea este un sentiment care nu angajează. De aceea îl găsim la atîția
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rusești, numai de aparențele tragediei interioare. Românii au desigur mai puține luminișuri decât francezii, dar ascunzișurile lor sânt departe de a-i apropia de firea turmentată a rușilor. Dezmățul este climatul natural al României. Inima noastră ia contur prin linii frânte. N-avem continuitatea pulsației și, neavând o linie, ce soartă am putea să opunem altora pentru a genera conflicte? Noi nu sîntem prin conflicte, nici măcar în ele. Un popor, dacă este lipsit de o idee istorică, trebuie să aibă cel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un mesianism de circumstanță, mai bine să ne târâm soarta fără conștiința unei sortiri. Nu pot concepe decât un destin care să fie o flacără în neîntreruptă evoluție. Altcum, toată această Românie nu va fi decât un spațiu pentru inimi frânte. Și așa, cui decât ei, i-am putea atribui înclinația inimilor noastre? Căci nu există un cadru mai nimerit și mai fatal pentru echilibrul instabil al sufletului... Modul existenței românești este minorul. Unei ascensiuni frenetice nu-i priește decât modul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bronz care-l înfățișează pe principe călare. Este Mausoleul, înălțat spre a le servi de mormânt lui și urmașilor săi. Pentru mo ment, în camera sepulcrală se află numai urnele lui Marcellus, Octavia, Lucius și Gaius, primele flori ale dinastiei frânte de soartă. O idee îi încolțește în minte: — Luați-o spre nord! le comandă lecticarilor. — Lungim drumul și o să întârziem! se plânge Plautius. Tiberius îl liniștește: — Intrăm prin parcul Mausoleului, care este închis publicului. Dar nu și lui. Iar altarul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asta. Amparo, acum destinsă, sugeră să se dezvăluie al cui fiu era Agliè, dar el spuse că prefera să nu știe. Întorși acasă, Amparo Îmi spuse: „Te-ai uitat În palma lui? În loc de linia vieții, are un șir de linii frânte. Ca un pârâiaș care Întâlnește o piatră și Începe din nou să curgă cu un metru mai Încolo. Linia cuiva care trebuie să fi murit de mai multe ori.” „Campion internațional la metempsihoză În lungime”. „No pasarán”, râse Amparo. 29
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fereastră astupată cu scînduri. Sacii stătuseră În soare și miroseau destul de plăcut a iută pe cale de a se usca. Unii se rupseseră și lăsau să se vadă pămîntul străveziu cu rămășițe vlăguite de flori și iarbă. Julia trase o tulpină frîntă. — Natura care triumfă asupra războiului, zise ea, cu o voce radiofonică, pentru că despre asemenea lucruri scriau oamenii de la posturile de radio - despre o nouă varietate de floare sălbatică pe care o depistaseră În locurile bombardate, despre noi specii de păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ce am spus acum mulți ani, cînd ne-am cunoscut: e Încîntător, dar ai mare, mare grijă. Dacă ești necăsătorită și Îți cam place de el, te sfătuiesc să faci cale Întoarsă de pe acum, Înainte să te alegi cu inima frîntă ca toate celelalte. Totuși, Emma e fericită, Dan e fericit și, cum zic eu de obicei, doi din trei nu-i un scor de lepădat, iar dacă Îi mai introducem În ecuație și pe Michael și Linda, asta Îl anulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un plic mare cu o foaie capsată de el. O citi rapid. privi ceasul în formă de cârmă de vapor din fața lui. La naiba, ia uite cât e ceasul. Hai să terminăm cu asta, agent. Dă-mi insigna. Cu inima frântă, scotoci în buzunar. - Pentru cât timp? - Un an, agent, spuse Marlow. Îmi pare rău. Suspendată timp de un an, se gândi ea cu disperare. Se gândea la ceva de genul trei luni, în cel mai rău caz. - Asta e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lumea își pusese deja speranța în aparat. A venit mult așteptata zi a testării aparatului. Avertizorul a eșuat. În prima noapte, copilul nu a dormit de loc. Se gândea cu tristețe la speranțele lui spulberate, la visul său cu aripi frânte și îi venea să plângă. După îndelungi chinuri și frământări, a apelat în cele din urmă la un inginer electronist. Acesta a depistat greșeala și aparatul a fost pus în funcțiune. S-au construit apoi mai multe aparate după modelul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o masă, ardea lampa cu flacăra gâtuită, cu sticla funinginită. Bologa își așeză casca pe laviță, pe urmă se trânti pe pat și rămase întins, cu mâinile pe piept, cu ochii în tavanul cu grinzi negre și crăpate. Se simțea frânt, ca după o muncă istovitoare. " Pînă la masă am să mă odihnesc puțin, să-mi alung gîndurile", își zise dânsul, căscând și închizînd ochii. Dar îndată gândurile se năpustiră asupra lui din toate ascunzișurile creierului, ca niște păsări hrăpărețe, și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în jurul meu, decât în mine. Rușinată stau în fața ușii încuiate a casei mele, cineva o cumpărase în urmă cu mulți ani, dar nu locuise aici niciodată și câtă vreme încăperile sale nu vor fi populate, vor dăinui acolo inimile noastre frânte, bântuind printre țiglele tremurânde, atingând urma termometrului de pe perete, furia casei părăsite, le observ urmele de afară, înconjor casa în care mi-am petrecut copilăria. Aici era un prun cu fructe roșii, iar lângă el, unul cu fructe galbene, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mică bănuială, el se dovedise a fi trădătorul, iar eu eram cea înfrântă, am pierdut totul, îmi este rușine, pentru că așa fusesem învinsă, inferioritatea mea stă dinaintea ei, ea, femeia cea frumoasă care frângea inimile, eu, fiica ei cu inima frântă, nu îmi mai pot ascunde greața, îmi așez capul pe masa din bucătărie, îmi este atât de rușine, mamă, sigur îți par acum la fel de demnă de milă ca și tata, iar ea îmi spune pe un ton cald, greșești foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vor avea parte de o enormă fericire, așteaptă-mă, spusese ea, mai am să îți spun câteva lucruri, dar nu voi aștepta, Hava, trebuie să am mai întâi o discuție cu mine însămi, de prea multe zile aștept cu inima frântă, parcă aș fi înconjurată de profeți invocând numele Domnului, prea multe noi adevăruri rânjesc arătându-și dinții spre mine, cât de bine ar fi fost dacă aș fi putut să le liniștesc așa cum îl liniștise Mikha pe câinele Eliahu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
grijă pe fetiță pe patul cel mai apropiat, și-i zâmbi. Acuma, tu stai aici și dormi un pic. Eu trebuie să mă duc să-i ajut pe ceilalți, dar o să vin să te văd. Trebuie să te odihnești. Ești frântă de oboseală. Newt ridică ochii spre ea. ― Nu mi-e somn. ― Trebuie să dormi, Newt. Toți avem nevoie. O să te simți mai bine. ai să vezi. ― Visez urât. Era ceva obișnuit pentru Ripley, dar încercă să n-o ia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
găini, am slobozit vacile, am udat și măturat curtea, am săpat în grădină, am plantat niște puieți, am șters praful în castel, am spălat perdelele, am tors puțin etc. Până seara nu m-am oprit. Când m-am oprit eram frântă; nu-mi ardea de nimic. — Mare e puterea ta, Doamne! - se închină Metodiu, făcându-și cruce. — Așa că, dragă tinere - urmă doamna Potoțki - numai prin muncă, o muncă susținută, continuă, poți face în împrejurări ca acestea micile pasiuni să dispară. Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se-ntâmplă ceva! - Ce să se-ntâmple, face mama, ridicând din umeri, fără să se Întoarcă spre mine. Rusoaica s-a dat mai la o parte, ca să mă vadă. Pe mine - știe că eu știu ce-i cu ea. Stă, frântă, spre dreapta ei, când mama ne astupă, ne desparte cu totul, devușca se apleacă și mai mult, se ițește pe partea cealaltă. Obrazul mare de tot, ochii mici, piezișați. O văd și acum. Deși ochii și pomeții i-s de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la ușă, unde tremură Debbie. —Ei bine? mă întreabă intrigată. —Ei bine ce? îi răspund. Sunt așa de obosită, că am nevoie disperată de două bețe de chibrit ca să-mi țin pleoapele ridicate. Crezi că o să plece devreme pilotul? Sunt frântă și mă deranjează lentilele de contact. —Ai văzut ceva drăguț la clasa întâi? zice Debbie ridicând o sprânceană. — Da, zic dând din cap aprobator. Am văzut multe scaune rabatabile cu pături luxoase și perne pe care aș da orice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu înțelepciune. Fac o pauză de un minut, întrebându-mă dacă nu cumva ar trebui să mă opresc acum când mai pot. Apoi, mă gândec eu, o să mai spun un singur lucru. De fapt, mă distrează asta, în ciuda inimii mele frânte și faptului că Celeste - dușmanca mea din copilărie venită din iad - stă la doar câțiva metri de mine. Văd o vacanță în străinătate; plaje albe și mare limpede, albastră. Poate o insulă. — Ah, asta va fi luna de miere, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]