2,106 matches
-
plâns. Finn, vizibil stingherit, se strâmbă la noi, apoi îl trage pe Jim mai aproape și-l îmbrățișează. Jim plânge așa tare, că doar frânturi de cuvinte răzbat printre hohote și suspine. Abia reușim să prindem din zbor câteva asemenea frânturi: —O iubesc... nu vrea... După care se aud niște bubuituri groaznice într-unul din pereții camerei, ceea ce ne face să tresărim ca iepurii. Nevasta lui Jim a reușit să ajungă în spatele casei și bate în ușa bucătăriei. Aceasta pare destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Era ora de vizită și infirmierele se agitau pe holuri. Însuși directorul spitalului venea să-și viziteze bolnavii. O infirmieră îi ordonă Sabinei să se ducă în salon. Eu trebuia să rămân în sala de așteptare, până după vizită. Din frânturile de conversație surprinse pe holuri, am înțeles că dispozițiile erau ca între pacienți să nu existe relații amoroase, să nu existe contacte fizice. Cabinetele de artterapie și meloterapie funcționau după un program fix - nu se admiteau abateri. Bolnavii se cuvenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sfertu' sfertului, ce panorama dracului semi-demențială și năbădăioasă se vede de-aicea, de unde sunt eu acum... Ceva de speriat! Ho, hooo...! Să dai și să fugi, dacă ai pe unde! Hai să-ți zic și ție, măi, Fratele meu. O frântură, doar, pentru cultura ta generală. Un grăuncior! O boabă! O bobiță, și-atâta! Hai...! Ești pregătit? Peste un punct, o să vină o boală. Un fel de răceală porcească, cum a fost și febra orătăniilor, dar un piculeț mai rea decât
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lor se împleteau și se prelungeau într-un oftat fără sfârșit. Hora zburda în cerc larg, se întindea ca un șarpe, atingea cu șfichiuri alintătoare, când pe femeile de pe margini, când pe bărbații din bătătura cârciumii. Bucuria jucătorilor izbucnea în frânturi de strigături, în floricele de pași ritmați. Privitorii se îmbulzeau cuprinși de aceeași veselie, parcă ar fi căutat să se topească cu toții într-o singură ființă fără griji și fără necazuri. Cel mai vesel părea totuși Pantelimon Văduva și toată lumea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Adică da... Știu. Am înțeles. Pe când spunea c-a înțeles, simțea cum i se umple sufletul de o amărăciune dureroasă. I se părea jignitor pentru mândria lui că înșiși țăranii de pe pământurile familiei Iuga cutează să se ofere a cumpăra frânturile moșiei care i-a hrănit generații de-a rândul. Dacă ar fi fost după pofta inimii sale, ar fi pus slugile să-i dea pe mâna jandarmilor, să le înmoaie oasele și să le scoată din capete asemenea obrăznicie. Se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încît la mijlocul mișcării a căzut înapoi pe marginea divanului. Aripile neglijeului atunci s-au desfăcut, dezvelindu-i sânii, pântecele, picioarele, fără ca ea să-și mai dea seama. Ochii ei îngroziți priveau pe țăranul care năvălise în camera ei. Într-o frântură de secundă i se păru cunoscut, își reaminti ca este vizitiul care a plimbat-o cu sania când s-au speriat caii, și cât a impresionat-o atunci forța lui neobișnuita și siguranța lui liniștită, apoi că totuși acuma tocmai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și prietenească: ― Da ce-i, oameni buni?... Cine v-a supărat? Zeci de glasuri răspunseră deodată, răcnind care de care mai vârtos. Erau sudălmi, și ocări, și amenințări, toate topite într-un vacarm asurzitor, din care nu se înțelegeau decât frânturi de vorbe murdare... Platamonu își rotea ochii holbați peste fețele strâmbate de furie și recunoștea țărani din Amara, din Lespezi și din Gliganu. Își opri privirea asupra lui Chirilă Păun, care era mai în față, alături de fratele învățătorului Dragoș, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răstimp, ciocănit de chemările babei, soldații începură a se vedea mai bine cu maiorul călare, la mijloc. Petre îi privea cu niște ochi neîncrezători și parcă numărîndu-le pașii. Deodată răsună iar trâmbița, prelung ca o prevestire. Și îndată Petre auzi frânturile de comenzi: ― ...stai!... ochi!... foc!... Ilie începu să legene mai tare steagul alb, să nu cumva să nu-l observe soldații. Trosnitura salvei păru mai asurzitoare. Cămașa însîngerată cu pușca se prăvăli scurt ca un drapel când dă onorul. Ilie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
celor 15). Despre parvenire — Draga mea, am ajuns o societate de parveniți ! oftează bătrîna doamnă. — Îîntr-un fel, toate țările post-socialiste sînt societăți de parveniți..., îi replică prudent tînăra franțuzoaică, încercînd să n-o jignească. Mă obsedează de cîteva zile această frîntură de dialog pe care am surprins-o, întîmplător, pe stradă. Ce-o fi vrut să spună franțuzoaica ? Și dacă are dreptate ? Dar în ce sens ? Sigur nu în sensul restrîns, extrem de peiorativ și eminamente moral cu care a intrat acest
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de politica țaristă de rusificare și de izolare: „Zadarnică a fost noaptea cea grea de un veac întreg în care a zăcut Basarabia din 1812 și până acum. Nici școală românescă, nici administrație românească, nici chiar biserică românescă în această frântură a țării noastre, pe care stăpânitorii tiraniei voiau să o înece în imensitatea dintre Prut și Oceanul Pacific, pentru ca nici urmă să nu mai rămână din viața națională a poporului sfâșiat”. Prutul reprezentase un obstacol mult mai dificil de trecut decât
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Prutul reprezentase un obstacol mult mai dificil de trecut decât Carpații: „De la noi nu putea trece nici un semn, nici o chemare la redeșteptare dincolo de Prut, încât România liberă nu era pentru Basarabia un focar de iradiațiune națională, așa cum era pentru celelalte frânturi ale neamului românesc. Și totuși, a fost destul să cadă lanțul robiei țariste pentru ca libertatea să îmbrace numaidecât o formă de viață națională în provincia dintre Prut și Nistru”. Asperitățile integrării Basarabiei în România întregită, proces din care n-au
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
cu ce rezultat. Dar e greu de închipuit că această tendință către "liberalizare" poate fi radical anihilată. Pe de altă parte, e greu de închipuit că anumite supraputeri să nu încerce a profita de o asemenea tendință. Se întrerupse, scoase frânturile de scobitoare din gură și le așeză cu grijă, una lângă alta, pe marginea băncii. - Ce-ți spun eu acum, repet, e o simplă ipoteză. Și ți-o spun d-tale pentru că ai înțeles lecția lui von Braun: triumfă numai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plâng, căci vor fi mângâiați... Fericiți iubitorii de pace... - Ah, da! exclamă Pantelimon roșind. Știu. Le-am auzit și eu. Dar nu știam că li se spune așa: Fericirile. - Sunt opt Fericiri, adăugă Pantazi așezând cu degetele ușor tremurând ultima frântură de scobitoare pe marginea băncii. Dacă aș face un efort, cred că mi le-aș aminti pe toate opt... Tăcu, închizînd ochii, parcă ar fi încercat să și le amintească și să le numere. - Spuneați ca au fost trimise mesagii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din crepusculara negură. În timpul său înghețat, orbul percepe și spațialitatea ca extinsă, lărgită și amplificată la nesfârșit. Astfel, o distanță ușor de tranzitat pentru cei văzători este asumată de către orb ca lung și imprevizibil drum, ca potecă învăluită în posibile frânturi accidentale, în ciocniri cu obstacole și situații ce pot vătăma. Aici spațiul pare a se dilata, ținta, scopul, locul spre care se îndreaptă pașii timorați ai orbului fiind însușit de acesta drept un reper cu mult mai îndepărtat decât apare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
capacități ce par firești dar sunt miraculoase, putința de a rosti sau a cânta, posibilitatea de a asculta multitudinea de sunete ce ne împresoară, fie ele organizate în limbaj sau structură muzicală, fie ele dezarticulate sau fracționate până la nivelul unro frânturi și ecouri sonore, constituie o trăsătură excepțională a ființei umane, o caracteristică fără de care considerăm că această ființă este incomplectă, lipsită de o parte a propriei construcții de bază. Există, însă, semeni printre noi care își suportă această altă deficiență
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de altist. Când aflăm pe neașteptate despre cineva, o persoană oarecare, că e un vestit campion de șah sau un mare jucător de tenis, omul se transformă brusc în ochii noștri. Așa s-a întâmplat și cu Tom. Într-o frântură de secundă, Scarlett-Taylor devenise alt om pentru el. Și, în aceeași clipă, în străfundurile minții lui, Tom luă o hotărâre importantă și necesară. Era suficient de meloman încât să recunoască o voce excepțională și să râvnească la ea. Întâi, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Lui John Robert îi displăcea ideea că Margot o învățase pe fată anumite lucruri, totuși se pomeni zâmbind. Era ceva atât de mișcător în imaginea lui Hattie, ținând cu importanță paharul în mână, încât pentru prima dată, și pentru o frântură de secundă, simțămintele pe care i le purta își găsiră expresia în plăcere pură. Se ridică greoi de pe banchetă. — Lasă că amestec eu băuturile. Se îndreptă spre măsuță și luă paharul din mâna lui Hattie. Puse niște cuburi de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din nou să alerge spre plajă. — Aș vrea să-mi cer, într-un fel, scuze, îi spuse Tom lui Hattie. Rămăseseră o clipă singuri în grădina sălbatică, unde boschetele gardurilor vii se prefăcuseră în adevărați monștri, înalți de patru metri. Frânturi de piatră de pavaj, de statui, de urne și de balustrade, zăceau pe jumătate îngropate în iarbă și în mușchi, iar arcade uriașe de trandafiri agățători, plini de ghimpi, se curbau brambura, în toate direcțiile. Din depărtare se auzea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
luăm de la casa lui Hector. Îți duc eu sticla, se adresă Tom, galant, către Anthea. Ba nu, o duc eu, tu o ții pe a ta. Porniră cu toții în seara caldă străjuită de un cer senin, pe care mai zăboveau frânturi din lumina zilei. Câțiva bețivi adunați pe trotuar cântau încetișor. Tom se simțea amețit, sau mai curând beat. Anthea îi luă mâna și își simți ochii inundați de lacrimi. Îl iubea pătimaș pe Joey Tanner, care nu răspundea dragostei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
casă. De bună seamă că Pearl nu s-a giugiulit și nu s-a sărutat cu o fată! îl căuta pe Tom, așa cum îi cerusem eu. — Deci lucrul ăsta nu s-a întâmplat? o întrebă John Robert pe Pearl. O frântură de secundă, Pearl se întrebă dacă să mintă, apoi răspunse: — S-a întâmplat, numai că nu era o fată, era un bărbat îmbrăcat ca o fată. — Înțeleg, spuse John Robert. Și recunoști fără rușine, nu că lucrul ăsta ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru viitoarea lui bunăstare, pentru puritatea și continuitatea talentului său. Firește, lui Emma îi era limpede că destinul îl menise să fie istoric; că nu încăpea nici o îndoială în această privință, o dovedeau simțământele lui când încerca, măcar pentru o frântură de clipă, să adopte ireala ipoteză de a renunța la istorie. El urma să fie, cu întregul său intelect, cu nervii, cu dorințele sale, cu întreaga lui energie, cu tot sufletul, un cărturar, un erudit. În calitate de bun istoric, va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să vadă o lungă secțiune de trepte în spirală, alergă iar în jos, până la o platformă mai mare și mai substanțială. Privi dedesubt: alte împletituri de țevi, stratificate la diverse niveluri, amestecate, acum, cu monstruoase conducte orizontale și o altă frântură de beton ud. Zgomotul duduitor părea să-i fi pătruns în trup, făcându-l să tremure de un soi de spaimă extatică. Tom gândi: „De ce mă aflu eu aici? Trebuie să existe o rațiune. Am o misiune de împlinit. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ajuta să se ridice, folosindu-se și de clanța ușii, până la scările de sus unde s-ar putea prinde de barele verticale, laterale, dar i-ar oferi și punctul intermediar de sprijin cu condiția să nu-și lase decât o frântură de secundă greutatea trupului pe el. Tom introduse lama cuțitului în crăpătura orizontală, de sus, a ușii. Pătrunse perfect, strânsă ferm, și lăsând în afară mânerul lung de vreo opt centimetri, bine fixat. Puse o mână pe balustrada cilindrică. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sale aventuri din acea noapte, își zvârlise pantofii din picioare și își scosese ciorapii. Cât de îndepărtat i se părea acum tot ce se întâmplase cu el! Când luminile se stinseră și rămase cufundat în beznă, Tom hotărâse, într-o frântură de secundă, să-și ducă totuși planul la capăt. Trupul lui, antrenat în calculele atente pe care și le făcuse, știa exact ce mișcări are de executat. Piciorul drept atinse mânerul cuțitului care se proiecta în afară; își rezemă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de a ajunge în toate aceste trei locuri. Aceasta s-a conturat după terminarea pelerinajului la Santiago. Ceva din ceea ce am văzut și trăit anul trecut le-am pus în scris sub titlul ”Pelerin la Santiago de Compostela”, unde descriu frânturi din drumul meu pe ”camino frances”, de la Pamplona până la Santiago. A trecut un an și sămânța aruncată atunci în solul sufletului meu a încolțit, a răsărit, a făcut să se maturizeze ceva din identitatea mea de pelerin în această lume
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]