2,694 matches
-
Ce frumos ai spus... - Mă rog, poate va fi cândva fi un titlu de carte. Părul Îi cade pe umeri... lung... castaniu... Își scoate tunica de achingiu... rămâne În cămașă albă... - Renunță la Însemnele puterii Semilunei? Ești sigură? - Da! Trage frâul... calul se cabrează, ridică picioarele din față... călărețul se uită spre dreapta, unde e trupul lui Amir... spre stânga, unde e dus Alexandru... ezită... pornește spre Alexandru... calul e extraordinar... aleargă ca o săgeată... celălalt cal lângă el... - Îți știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
urmare, tot ceea ce știau deja turcii despre felul de a lupta al Moldovei era schimbat. Și, În sfâșit, sosi și ultimul semnal, care arăta că totul devenea absolut inexplicabil. Apărătorii În avangarda cavaleriei, atac În vârf de lance! Pietro lăsă frâul calului și Îl privi, siderat, pe Ștefănel. Nici o trăsătură nu se clintise pe fața tânărului luptător. Dar privirea lui albastră spunea totul. Că aceasta era singura soluție. Și, mai ales, că tatăl lui o intuise. Alexandru se uită la Ștefănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Strigătul venise din rândurile Apărătorilor. Căpitanul simți că totul devine alb În jurul lui. Pentru o clipă nu mai simți nimic, ca și cum ar fi intrat Într-o lume a imposibilului. Pietro tresări violent. Ștefan se apropie, privind spre Apărători. Erina trase frâul calului, care se cabră, ridicând copitele din față. Cu o mișcare venită din reflex, căpitanul dădu pinteni, Îl luă cu mâna stângă de gât pe cel care rostise aceste cuvinte, Îl aruncă la pământ, se rostogoli din șa și căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trecuseră decât câteva clipe. Dar totul se luminase. Semnele erau pentru el. După optsprezece ani cât o infinitate de vieți, Ștefănel Îl chema din nou. Îl chemase și atunci, dar el nu putuse auzi. Acum auzea. Sări În șa, strânse frâul și, cu mișcarea lui obișnuită, alunecoasă și extrem de rapidă, scoase spada. - Cincizeci de arcași În avangardă! Săgeți aprinse În adâncime, la o sută de pași În fața Cuceritorilor! Deschideți-le drumul! Lăncierii lateral, spadasinii pe două coloane! Corpurile doi și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ei bătălie În fața sultanului. Răzeșii se Împrăștiaseră, În căutarea otomanilor care fugeau. Dispozitivul ordonat de Oană se fărâmița În bucuria victoriei. Și atunci, Într-o străfulgerare, căpitanul Îl văzu. Era un călăreț care Întorcea calul cu o smucire puternică de frâu și care măturase o clipă cu privirea tot ce mișca În pădure. Era un chip tânăr, Încadrat de plete castanii, așa cum fusese chipul căpitanului Oană În tinerețe. Un chip luminat de ochi mari, albaștri, care puteau fi blânzi sau necruțători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
au rătăcit, și au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii. 16. Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriță necuvîntătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frîu nebuniei proorocului. 17. Oamenii aceștia sunt niște fîntîni fără apă, niște nori, alungați de furtună: lor le este păstrată negura întunericului. 18. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii și cu desfrînări, pe cei ce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
nor călător, i-am pus căpăstru cu zăbală și am pornit, fericit, într-o plimbare prin văzduh. Sprinten și zburdalnic ca un mânz, ducipalul meu s-a avântat îndată, într-un trap alert. I-am domolit alergarea strunindu-l din frâu, ca să pot admira colinele gătite cu holde, bogate și măiestrit colorate, munții tiviți cu codri voinici, lacurile și râurile care se răsfață sub razele fierbinți ale soarelui, satele și orașele scăldate în lumina verii. Am tras puternic de frâu, când
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
din frâu, ca să pot admira colinele gătite cu holde, bogate și măiestrit colorate, munții tiviți cu codri voinici, lacurile și râurile care se răsfață sub razele fierbinți ale soarelui, satele și orașele scăldate în lumina verii. Am tras puternic de frâu, când am zărit într-o poiană presărată cu flori, un cuplu de îndrăgostiți, înlănțuiți, care își consumau nestingheriți ardentul sentiment. Impresionat de spontaneitatea și naturalețea spectacolului, norul i-a acoperit cu umbra sa binefăcătoare. Continuându-mi călătoria, pe o câmpie
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
accepte amestecul administrativ permanent, care s-a perpetuat de atunci. Deși nababul Murad este conducător, nu-și poate nici lega șireturile de la pantofi fără aprobarea reprezentantului coroanei, maiorul Privett-Clampe. Maiorul se poate opune vizitelor nababului în Europa și poate pune frâu achizițiilor de mașini noi, mobilier de lux, bijuterii, ponei pentru polo sau avioane, în favoarea unor proiecte administrative anoste, cum ar fi aprovizionarea unui spital sau întreținerea resurselor de apă potabilă din satele Fatehpurului. Dacă nu este consultat, îi e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe ultimul tronson al călătoriei, iar profesorul Chapel se leagănă periculos pe spatele unei cămile în mijlocul cetei de bărbați. Pagină separată Zi de zi, ceata avansează pe un drum recent pietruit, ca o cicatrice albă pe pământul roșu. Oamenii trag frâiele cămilelor recalcitrante, în timp ce hamalii își echilibrează bagajele mai mici pe cap, iar un șir de bărbați asudați transportă cuferele încuiate, corturile, jilțul prețios al profesorului. Noaptea, Jonathan adoarme pe fondul cântecelor hamalilor adunați în jurul focului. Cântecele lor sunt jeluitoare, pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
3 1. Frații mei, să nu fiți mulți învățători, căci știți că vom primi o judecată mai aspră. 2. Toți greșim în multe feluri. Dacă nu greșește cineva în vorbire, este un om desăvîrșit, și poate să-și țină în frîu tot trupul. 3. De pildă, dacă punem cailor frîul în gură, ca să ne asculte, le cîrmuim tot trupul. 4. Iată, și corăbiile, cît de mari sunt și, măcar că sunt mînate de vînturi iuți, totuși sunt cîrmuite de o cîrmă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
căci știți că vom primi o judecată mai aspră. 2. Toți greșim în multe feluri. Dacă nu greșește cineva în vorbire, este un om desăvîrșit, și poate să-și țină în frîu tot trupul. 3. De pildă, dacă punem cailor frîul în gură, ca să ne asculte, le cîrmuim tot trupul. 4. Iată, și corăbiile, cît de mari sunt și, măcar că sunt mînate de vînturi iuți, totuși sunt cîrmuite de o cîrmă foarte mică, după gustul cîrmaciului. 5. Tot așa și limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
iubite. Mă-ntreabă de câte ori mi-am plâns durerea. îi răspund : N-am cunoscut vreun soare să-l plâng. Doar visul mi-e averea! Tu, floare, poți să-ți așterni dorul pe-o piatră de râu Și să-ți ții amoru-n frâu. Eu, bietul, doar piatră lui Brâncuși vreau să-i fiu! Timpul în firimituri Clipele-și scutură praful de pe aripi în grimase purtându-și masca; eu îmi cos speranța de mâneca zilei uzând cuvinte rătăcite-n cerul gurii. Poate vrea timpul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și un cilindru din fildeș cu scobitori, un cuțit așezat într-o teacă din corn de rinocer și doi săculeți cu pudră parfumată brodați cu perle foarte mici. Inițial, aceștia erau făcuți dintr-o pânză tare folosită pentru a înlocui frâiele rupte. Zâmbesc, apreciind intenția eunucului. An-te-hai știe întotdeauna cum să-mi stârnească dorința de cunoaștere. — Nuharoo știe ce știi tu? îl întreb pe An-te-hai. Da, doamnă, știe. — Ăsta e, în parte, motivul pentru care a fost aleasă? An-te-hai rămâne tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
iubita Majestății Voastre. Am plătit scump pentru acest moment. M-a costat nu doar ruyi-ul și acul meu de păr, dar m-a și luat de lângă familia mea. Mă podidesc lacrimile și nu am nici o dorință să le țin în frâu: Nu mi-am dat voie să-mi fie dor de mama și de frații mei, dar acum îmi este, și încă foarte mult! Nu am plâns, în ciuda faptului că a trebui să îmi petrec zilele în singurătate, dar acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și soarele de la celelalte. Le văd florile grase. Crengile lor se întind împrăștiind otravă. Să nu-l scapi pe Tung Chih din ochi, Orhideea. Când dormim, îl țin pe Tung Chih în brațe. Aud în vise caii care mușcă din frâu. Teama mă trezește ca un straniu atac. Cămașa mi se udă de transpirație, în timp ce pielea capului îmi este în permanență umedă. Simțurile mi se ascut față de anumite lucruri, cum ar fi respirația lui Tung Chih și zgomotele din jurul cortului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împăratului Chinei. Am făcut eforturi pentru a fi amabil, deși dezgustul meu era fără margini. M-am înclinat ușor și i-am strâns mâinile lui Elgin în stilul chinez. M-am chinuit și am reușit să-mi țin sentimentele în frâu. Admir înțelepciunea cuvintelor sale de încheiere adresate lui Su Shun și Curții: „Dacă nu învățăm să ne stăpânim furia și vom continua cu ostilitățile, ne expunem unei catastrofe neașteptate. Trebuie să ne sfătuim oamenii din toată țara să acționeze în conformitate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nuharoo nu se grăbește. Își verifică fiecare nasture de la robă, asigurându-se că nu a pierdut vreunul, și își îndreaptă florile ofilite din păr. Ia din supă cu linguri fără vârf, până când foamea ei nu mai poate fi ținută în frâu. Ridică bolul și bea precum un țăran. După masă, călugărul ne conduce politicos în camera noastră și pleacă. Suntem foarte bucuroase să descoperim că lângă paturi sunt încălzitoare din ceramică, așa că ne punem hainele la uscat. În clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o primejdie pe care mulți o subestimează, arta se apropie mai mult de natură prin cruzimea ei infantilă decât morala, care e creația spiritului uman matur, împins de nevoia de a pune ordine în viața afectivă și a ține în frâu instinctele. Uneori ea devine necruțătoare, tinzând la suprimarea totală a instinctelor, ca și când fără ele ființa umană ar putea supraviețui. Un creștinism "fără ieșire" a neliniștit gândirea noastră europeană ajunsă în fața descoperirii existenței, a cărei autonomie față de morală trebuia pusă în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de-aici înainte la spiritul de sacrificiu, la eroism, la sublimarea pasiunilor, fiindcă nu mai corespund sau sânt chiar contrazise de contextul vieții. Chiar așa, nu mai corespund? Cu alte cuvinte, randamentul, eficacitatea, utilitarismul, reușita materială, consumul pot ține în frâu instinctele noastre? Prin ce? Fiindcă satisfacerea din abundență a unor nevoi materiale nu îmblînzește, prin faptul ca atare, ființa umană, care pe lângă marile ei virtuți, capacitatea de a aspira spre eternitate, dorința ei mistuitoare de a o realiza, esîe în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de muncă și lasă-mă să te las, cheflii și neisprăviți. Paradisul În care trăiau, poate, Încă de la Facerea lumii, s-a curmat brusc, În câteva amărâte de luni. Dunărea a fost Îndiguită pentru a i se ține apele În frâu, iar lacurile, lăcușoarele, jăpșile, mlaștinile au fost scurse, secate, nivelate; pe fundurile lor s-a arat cu niște pluguri mari, pentru desțelenire. Apa care se găsește acum În Baltă e numai În canale de drenaj și irigații, trasate cu rigla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fascinant încă din copilărie. El se străduiește să readucă în atenția contemporanil or personalități literare și istorice ale trecutului. Dar nu oricum, ci î ntr‐o manieră mai puțin obișnuită și nu chiar la îndemâna oricui, aceea a careurilor rebusistice. Dând frâu liber pasiunii sale și încercând s‐o concretizeze, Serghei Coloșenco lansa, în 1999, o serie specială, Bib lioteca Rebus a Editurii Sfera, debutată printr‐ o apariție inspirată din viața și opera lui Mih ail Sadoveanu. I‐au urmat, an de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
găsi unui preot fără vedere? Cum ar fi putut avea putere să se împotrivească? Acum, însă, putea cugeta mai profund la propria lui moarte. Își rodea încontinuu buzele și-și reprima valurile care îi răscoleau adâncurile inimii. „Dacă-mi dau frâu liber mâniei astfel,“ medită el, „ar putea crede că sunt descumpănit și până și vasalii mei se vor simți făcuți de rușine.“ Existau mulți oameni care nu vedeau nimic mai mult decât exteriorul bărbătesc al lui Katsuyori și îl considerau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
N-ar fi mai bine să mâncăm la Nishijin? Probabil că tuturor le e foame, dar nu ne putem opri la marginea orașului. Să mergem până în Kitano, replică Mitsuhide. La vreo douăzeci de metri depărtare, Yomoda Matabei descălecă și legă frâul calului de un par din albia râului. — Mitsutada și Masataka, treceți și voi doi râul și așteptați-mă pe malul celălalt. Curând voi veni și eu. După ce ultimii doi oameni ajunseră la o oarecare distanță, Mitsuhide se întoarse, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fost tăiat în luptă. — Și Suwa? — A murit și Suwa. — Și Denbei? Încă mai e înconjurat de dușmani. Acum, lasă-mă să te însoțesc. Reazemă-te de oblâncul șeii. Fără a preciza dacă Denbei era mort sau fiu, Tozo luă frâul calului fratelui său și porni, cu repeziciune, prin acel haos. CELE DOUĂ PORȚI Un vânt trist sufla printre brazii care creșteau în jurul taberei lui Mitsuhide din Onbozuka. Cortul se umfla ca o uriașă vietate albă. Flutura necontenit, cântând o melodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]