1,984 matches
-
Acasă la fermier aflară lume multă; Unii cumpărători abea sosiră În timp ce alții plecau cu mașinile doldora de produse agricole. Ajutat de Nando, Tony Pavone Împărți unele mărunte cadouri celor trei copii ai fermierului iar nevestei lui o sticluță de parfum franțuzesc urmat de un carton burdușit cu prăjituri. Oarecum impresionat de cadourile primite, fermierul cu nevastă-sa le amenajă o masă sub un șopron invitându-i să se așeze liniștindu-i. „În câteva minute mă voi ocupa numai de dv., până
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
privindu-l cum se bărbierea să fie proaspăt, schimba cămașa și lengeria de corp, se Îmbrăca cu costumul de haine cel mai bun pe care-l avea În custodie la ea, parfumându-se cu unul din cele mai cunoscute parfumuri franțuzești. Cum nu-l putea opri, de fiecare dată Închidea ochii amăgindu-se. De data asta Însă, Încercă să-l impresioneze. „Vino repede, nu pregătesc nimic fără tine...!!” Scăpat ca din pușcă, Tony Pavone o zbughi pe ușă cu Nando după
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lateral dar În apropierea orchestrei, În așa fel ca să aibă și ringul de dans sub opservație. Frecându-și palmele la gândul unui bacșiși consistent,ospătarul cu o iuțeală de neânchipuit le aduse prima comandă, turnă În pahare câte puțin coniac franțuzesc după care se retrase aproape neobservat. Tony Pavone ridică paharul, toastând. „Atena, din toată inima Îți adresez un fericit „La Mulți Ani”. Fie ca anul ce urmează să-ți aducă Împlinirea tuturor dorințelor tale...! Deasemeni, pașii tăi să te călăuzească
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
așteptat, se amestecă În această lume pestriță Încercând să tragă cu urechea, asistând chiar la unele afaceri mărunte. La un moment dat, se apropie de el un bișnițar nespus de elegant Îmbrăcat, radiind În jurul lui un plăcut miros de parfum franțuzesc, acest produs se putea cumpăra numai din magazinele cu vânzare În valută, cu condiția să dovedești cu acte proveniența banilor, șoptindu-i confindențial. „Cumpăr și vând bancknote occidentale...Cu ce vă pot fi de folos, boierule” Tony Pavone duse instinctiv
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bătrână să fie, ai Înțeles...?” Ospătarul afișă o grimasă. “Nu avem! În acest local se servesc numai băuturi aduse din import...!” „Ce vorbești, domnule...” - se stropși Șeful Șantierului la el. Tony Pavone interveni, privind ospătarul cu subânțeles. „Dacă aveți coniac franțuzesc, onorează masa te rog cu două sute de grame cu ghiața separat. Sunt sigur Șefule,această băutură poate Înlocui cu același efect, plăcerea noastră de relaxare...” Ideia fusese bine venită și, Șeful Șantierului mai comandă un rând, Tony Pavone se simți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
clădirii câteva mașini extrem de luxoase din care Își făcură apariția Secretarul comunist Însoțit de gașca lui de nemernici, intrând În curtea clădirii. Acesta proaspăt bărbierit, pleznind de grăsime - desigur bine hrănit din munca altora - emana un plăcut miros de parfum franțuzesc, desigur procurat de la magazinele cu vânzare În valută occidentală, roti privirea interesându-se de mersul lucrărilor. Tony Pavone Îi făcu semn Șefului de Șantier s’o zbughească, prea târziu Însă, se auziră strigați. Șeful Șantierului făcu slugarnic o plecăciune. „Să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
recunoștiință jefuind apsolut tot ce putea fi jefuit...! Așa dar, nemernicii invadatori, Îngrămădi pe masa din sufragerie unele obiecte de fabricație occidentală. Două mici aparate radio, trei fenuri de uscat părul, câteva minicalculatoare electronice, unele sticluțe cu apă de colonie franțuzească, precum și ceva neânsemnate bijuterii ale Atenei. Șeful invadatorilor sub privirile colegilor Însoțitori, rândui obiectele În ordinea lor valorică, pregătind hârtiilee În vederea Întocmirii procesului verbal de confiscare motivând: totul va fi restituit curând, mai bine zis, niciodată. Tony Pavone, care avea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cucoană, cum se face de ai În casă un stoc de douzeci de suluri hârtie igienică, În timp ce În magazinele statului nu se mai găsește acest produs de ani de zile...? Iar aceste lame de bărbierit „Gillette” plus apa de colonie franțuzească, de unde a apărut În casa voastră...? Cu lame indigene tușea dacă-și bărbierea mutra lui de câine dezgustător...? Oricum, totul se confiscă până ce vom deslega misterul providenței lor...! Am zis și, am terminat investigația...?” Suficient de timorată, Atena nu opuse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
neglijat educația. Nu intram niciodată În tunel Înainte de a-mi petrece mai Întîi cîteva ore cu cărțile mele. Și am făcut progrese uriașe. În curînd, am fost În stare să pricep pînă și așa-numitele romane dificile, majoritatea rusești și franțuzești, și să avansez destul de mult În studierea unor lucrări mai simple de filozofie și de management al afacerilor. Îmi e cît se poate de limpede acum, din cercetările mele ulterioare, că asemenea realizări au fost posibile, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zise Wilt și-și termină paharul cu băutură. După zece minute și după alte două pahare de băutură, discuta deja despre lectura rapidă cu un omuleț rotunjor, care părea profund interesat de subiect. în bucătărie, Eva tăia felii niște baghete franțuzești, în timp ce Sally stătea în picioare, cu un pahar de băutură în mână, și discuta despre Lévi-Strauss cu un etiopian care tocmai se întorsese din Noua Guinee. — Am avut dintotdeauna impresia că Le-Se greșește complet pe frontul feminismului, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vorbele cu grijă. Acum intra în ape necunoscute. — Haideți să zicem că, în totului tot, am făcut un fel de repetiție. — O repetiție? Ce fel de repetiție? Wilt se gândi o clipă. — „Repetiție”... un cuvânt interesant, zise el. Vine din franțuzescul répétition, care provine și el din latinescul repetō, repetĕre, unde însemna... — Mă doare-n cot de unde provine! zise inspectorul. Vreau să știu unde duce. — Când faci un fel de repetiție... Dacă stai să te gândești, chestia sună și puțin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se gîndi) și vreo trei rujuri, dintre care unul bun, Dior, îl ochi numaidecât, gîndindu-se instinctiv că era chiar nuanța pe care o folosea. Dar își dădu imediat seama de absurditatea acestui gând. Mai găsi în fundul sertarului o pudrieră cochetă, franțuzească, o cutie de plastic pe care erau gravați niște trandafiri, cu o linie sinuoasă, aurie. O deschise, amintindu-și că se găsise în comerț la noi. Se privi în oglinjoară strîmbîndu-se. Nu se mai obișnuia odată! Cutia nu avea decât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la școală, silueta ei mi-a sărit de la început în ochi: ca de obicei, trăncănea în mijlocul colegelor, fără să-i pese dacă o ascultă cineva sau nu, fără să asculte vreodată replicile lor. Ce afectate păreau înfloriturile ei retorice, expresiile franțuzești și nemțești pe care le risipea nepăsătoare în jur! Era un limbaj de bătrână cochetă, de prețioasă ridicolă, particular și, pentru mine, atrăgător, în ciuda disprețului meu pentru histrionism și afectare. Uneori mă gândeam amuzat cât de potrivit e cuvântul "perla
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
roze, pe tine să le pun" și râzând iarăși cu poftă. Merse la fereastră și închise geamurile, lăsând draperiile trase, în cameră mirosul devenise mai real decât obiectele, ridica în aer fumuri dense, aproape vizibile. Călca prin băltoace de parfum franțuzesc, zdrobea cu talpa tare a saboților cutiuțe de creme și tuburi de fond de ten. O amețeală voluptoasă îi impregna corpul deja obosit, îi venea să se culce și să adoarmă ca un Des Esseintes în paradisul său artificial. Dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
femeie. Și, dacă v-aș întreba, desigur, nici n-ați ști să-mi spuneți ce-i aceea femeie. Eu. Ce-i aceea femeie? Cum să nu, știu. Femeia este ca și șampania: când e rece, amețește teribil, dacă are ambalajul franțuzesc, costă mai scump. Se apropie de mine, fâlfâindu-și pantalonii de pijama și țăcănind cu tocurile. - Dacă definiția dumneavoastră este corectă, spuse ea încet, privind cu coada ochiului la Nelly și Kitty, aș avea motive să cred că pivnița dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mă rătăcesc în mijlocul deșertului... Vă rog! Gacel îi aruncă mamei sale o privire întrebătoare; ea avu un moment de șovăială și, în cele din urmă, ridică din umeri. — Adevărul e că de ani de zile n-am mai mâncat mâncare franțuzească. Să vedem dacă e un bucătar chiar așa de bun cum spune... Marcel Charrière s-a dovedit un bucătar mai mult decât acceptabil, căci, în mai puțin de o oră, a pregătit un imens platou cu spaghete cu sos picant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bunicul fără nici o tranzacție”,și preferă romanele istorice pentru că bunicul a fost profesor de istorie. Bunica lui Marcel citește literatură ca și cea a lui Sandu. Prima citește pe d-na de Sevigne, în vreme ce a doua preferă romanele franțuzești, publicate în foileton în ziarul „Universul” și cele ale d-nei de Staël. Nepotul observă prin conștiința bunicii gospodăria: „vaca se întoarce de la câmp, câinele casei se răsfață prin somn, pisicile grațioase calcă pe iarbă cu băgare de seamă.” Atenția bunicii
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
persoană care n-ar simți nici cea mai mică nedumerire printre streini, cu mâinile fără mâneci în mănuși lungi, cu fața pudrată prea mult. A fost întrebată ceva de profesor și a răspuns cu glas melodios, cu un timbru tremurător, franțuzesc. Răspunsul , cu toate că încetișor, era fără ezitare, întreg, explicit.” Următorul portret al Irinei este și mai jalnic:” Într-o bluză albă, capul ei mi se părea mic, cu părul din cauza căldurii ud de transpirație și căzând în lațe sărace, fața umflată
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cu egoismul lui. Și eu îl port mereu cu mine...” Romanul lui Anton Holban ridică serioase probleme de comportament al bărbatului, normalitatea sa fiind la limită. “Dacă e adevărat că năpustirea cu finețuri asupra sinelui e un nărav mai ales franțuzesc, cealalată ispită, a biciuirii sufletului, însoțită de <<talentul morții>> cu care personajul se laudă a fi înzestrat, trimite spre cu totul alte zări.”<footnote Ibidem., p.101 footnote> Imaginea seninului Don Juan se tulbură, într-un chip ceva mai hâd
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
munte, iar naratorul se ocupă de educația ei intelectuală, deși micuța doamnă dă dovezi ale „unui uimitor simț de observație și bun gust”, bărbatul nu uită niciodată să o taxeze „drept proastă”, fie că este vorba de autorii de romane franțuzești preferați (Rachilde, Radiguet) fie de preferința ei (Verdi, Pucinni). Uneori sentimentul naratorului se transformă în obiect: Sentimentul de acum e o jucărie de copil ce vrea să imite un lucru mare - e un tren delicat, mititel, având aparențele trenurilor veritabile
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
copilărie, colegul de bancă nu are curajul să corecteze lucrarea de control a vecinei sale, simțind că fiecare semn de pe caietul ei plin de greșeli are un înțeles profund. În timpul studenției îi admiră de la distanță „capaciteate de a plasa cuvântul franțuzesc unde trebuie, gluma nuanțată, priceperea de a înțelege orice aluzii.”, dar și felul în care se îmbracă „totdeauna rochiile o prindeau de minune deși erau cam excentrice, purta palării enorme cu flori împrejur.” Cei doi nu se mai întâlnesc, băiatul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
e așa, că e pe dincolo, ba că-ți dau premii, ba că te trimit în excursie în Dubai și la Azore dacă le iei marfa. Alții zic să punem în geam niște ceva abțibild colorat cu supă de găină franțuzească, așa cum era Vegeta sârbească pe vremuri. Vecina Aneta de la scara Ge și-a umplut geamurile cu abțibilde roșii și galbene cu cocoși și găini. Numai că a luat premiul careva din Bârlad: s-a prezentat la emisiunea teve și a
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
responsabilii cu turismul din țara noastră, e perfect tradițional. E vorba de o tradiție instaurată în aproape jumătate de veac de comunism. Pe vremuri, se umpleau alimentarele de mărfuri când Conducătorul era prin preajmă. Acum, se umplu restaurantele cu bunătățuri franțuzești când vreun oaspete de seamă anunță că vrea să prezinte România așa cum e ea în realitate. Pe vremuri, se făceau coregrafii pe stadioane, ca să vadă Conducătorul cât de fericit e poporul. Acum, pentru un înalt oaspete străin, se fac coregrafii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Nici preotul, evident; poate profesorul umanist despre care vorbeam, el însuși o varietate de burghez, așa cum vedem în romanele realiste ale lui Rebreanu. Burghezii au fost cei care au mers la teatru și au cerut fie adaptări ale unor piese franțuzești, fie producțiuni originale ale teatrului național. Burghezii au intrat în galeriile de artă și au achiziționat tablouri pe care le-au agățat, cu mândrie de proprietar, prin casele și vilele lor. Burghezii au citit cărțile scriitorilor noștri și, în multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
totuși nu face decât să picure din când în când. Încolo, dușmanul cel mare al singurătății mele e urâtul. Persoanele câte sunt aici nu vorbesc decât rusește sau leșește, abia vro două din ele rup câte un cuvânt nemțesc ori franțuzesc. Astfel, deși nu tocmai vorbăreț de felul meu, sunt condamnat la un mutism absolut. De citit n-am asemenea ce citi, decât o ediție a lui Heine, rătăcite printre bucoavnele doctorului secundar... Pîn-acum nici un român // nu-mi interesează existința și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]