1,521 matches
-
după cum spune titlul titlul caligramei: "vierme sub un pantof cu toc cui". "Ea (gândirea) nu se compara Cu o furtună Și nici cu o furtună într-un pahar cu apă Nici cu paharul de apă pe timp de furtună Anticipând frenezia statică Umbra unei incertitudini Care încă se învârte în capul meu Înspre rea devenire Că tot ce înconjoară Binele sau răul Cu o durere de cap comparabilă Cu frenezia statică a unei gândiri Comparabilă cu incomparabilul." Prietenii literare aici vreau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
apă Nici cu paharul de apă pe timp de furtună Anticipând frenezia statică Umbra unei incertitudini Care încă se învârte în capul meu Înspre rea devenire Că tot ce înconjoară Binele sau răul Cu o durere de cap comparabilă Cu frenezia statică a unei gândiri Comparabilă cu incomparabilul." Prietenii literare aici vreau să revin la Grupul celor 7. Modelul l-am luat de la o mișcare literară germană numită "Grupul celor 47" în care artiști, scriitori și poeți defineau o nouă ordine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a umplut dintr-o dată, nici nu mi-am dat seama când. Grupul celor sosiți de la Istambul s-a dovedit a fi cel mai gălăgios. Aveau multe impresii de împărtășit și... le împărtășeau cu voce tare, plini de entuziasm. Din toată frenezia vorbelor lor, de departe se detașau câteva: Shri Mataji, Kundalini, vibrații... Am ciulit bine urechile, deoarece erau exact cuvintele ale căror înțelesuri depline venisem să le pătrund. Fără să-mi dau prea bine seama, centrul atenției s-a mutat de la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Se repezi la plantele ocrotite de sapa lui Sașa și începu să le strivească sub tălpile bocancilor. Firele de stuf, firele de porumb, rîndul lui Ivasiuc, rîndurile din jur, totul fu călcat în picioare, cu o violență ieșită din comun. Frenezia distrugerii părea să nu aibă sfîrșit". Cînd era imposibil de lucrat la îndiguiri deținuții rămîneau în barăci, perioadă benefică pentru susținerea unei conferințe pe diferite teme, dar și de însușire a limbilor străine: Craca însemna foame, dar și activitate culturală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acelor reguli și „frâne” pe care orice societate civilizată le impune membrilor ei. A da liber frâu instinctelor, sexualității celei mai debordante și ingenioase, Într-un fel de „comuniune” umană dincolo de normele „rigide burgheze sau bisericești”, o Îmbăiere Într-o frenezie a trupului și „fluidelor” sale În care se dizolvă toate sau aproape toate valorile acceptate, conservate și respectate „În afară”, În lumea socială, ordonată, tradițională și producătoare neostenit a acelui bun-simț care, din convivialitate, poate foarte iute, foarte ușor, să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Omar Khayam, poetul persan și rubayatele sale care cântau luna, vinul și iubita, și apoi atâția poeți clasici și romantici Încât vinul a devenit nu mai puțin decât unul dintre instrumentele importante ale recuzitei lor poetice. În această, adeseori, blândă frenezie, poeții de oriunde și de oricând se Întîlnesc cu „omul comun”, necăjit sau, dimpotrivă, aflat Într-un „șoc”, Într-un „exces” de fericire, un exces cu care nu știe ce să facă deoarece „nu există cuvinte pentru a o exprima
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
veșnice re-Întoarceri”, capacitatea lumii de a se ridica nu din ruine, ci din falsa moarte, Împietrire. Deoarece, În suita zgomotoasă și veselă a lui Bacchus, Dionysos se află, alături de vin, nimfe, satiri și atâtea și atâtea „măști” ale nepăsării și freneziei de a trăi, și Flora, tumultul ierburilor și plantelor ce renasc, al animalelor și păsărilor ce se prind Încă o dată În hora existenței, Într-un aer deodată ușurat de neguri și gheață, de apăsarea unei morți animale și vegetale ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alt noroc”, cel pentru care era născut - spre fericirea, spre Împlinirea sa și spre adevăratul nostru noroc al neamului În a cărui limbă a scris și a cărui mantie istorică, nu totdeauna clară și justițiară, a Îmbrăcat-o cu o frenezie și devoțiune rară. Demnă de unul dintre acei „sfinți laici” din care o nație mică și vitregită de istorie nu are niciodată prea mulți!... 6 (Destinulă Nu, nu putem Încheia această voluminoasă, insistentă exegeză asupra a ceea ce se Înțelege prin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se dezvolte În ritmuri Înalte, și Îndeosebi industria grea, sacrificându-se astfel nevoile de consum ale populației. Siderurgia, construcția de mașini, cărora li s-a adăugat și industria chimică (specialitatea Elenei Ceaușescu) s-au aflat În prim-plan. Era o frenezie a producției, a unei producții tot mai mari, Înțeleasă ca scop În sine. România importa cantități imense de materii prime (inclusiv petrol, pe care pe vremuri Îl exporta) pentru a fabrica produse finite, de calitate adesea mediocră, care nu i
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
schimb, începe migrația participanților la Trenul Literaturii: grupurile de scriitori se amestecă, dornici să se cunoască, alții, dimpotrivă, se izolează, apar laptopurile la care se lucrează de zor. Încet-încet, o comunitate veselă și lipsită de griji se declanșează într-o frenezie de nestăpânit... VITALIE CIOBANU: Dincolo de geam ne însoțește un peisaj mai mult arid, măslini presărați pe un teren argilos și ars de soare. Mici lacuri printre dealuri. Un castel răsare surprinzător, la o întretăiere de ape. Pare o jucărie plantată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai mari, cum este, de pildă, celebrul tablou Familia lui Carol IV al lui Goya, căruia i s-a rezervat o rotondă specială, pentru a putea fi cuprins cu ochiul. Mulțimea culorilor, delirul formelor unor corpuri umane redate cu multă frenezie și plăcere a detaliului, peisajele luxuriante, veșmintele de epocă, bijuteriile de preț, armurile cavalerilor, figurile mitologice, alegoriile biblice, personajele „fluide” ale lui El Greco (o viziune ciudată, anunțând un modern avant la lettre), „pictura întunecată” a lui Goya - enigmatică în simbolismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-i place să fie în centrul atenției, să-și afișeze nonconformista orientare sexuală. Scăpat de chingile opresiunii ideologice, devenit un loc de maximă atracție a artiștilor de pe tot globul și de grase investiții financiare, Berlinul, capitala Germaniei reunificate, trăiește o frenezie a pasiunilor și a decomplexării. Nu degeaba mulți îl consideră a fi „viitorul New York al Europei“. VASILE GÂRNEȚ: Discut cu Corinne Désarzens, râdem mult, așa cum am făcut-o și în timpul călătoriei, promitem să păstrăm legătura prin e-mail și, poate, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
toate acestea, el arăta, trăia acea unitate a persoanei și operei de care vorbeam mai sus, în sensul goethean al termenului. Fără îndoială, și aceasta arată încă o dată „secretul, misterul” marilor creatori. Capacitatea de a fi „ei înșiși”, cu o frenezie și „rigiditate” ce se apropie de manie, de o anume nebunie, ca și o anume, „ciudată”, flexibilitate, fluiditate umană și socială, un fel de „bătrânețe în copilul etern”, parcă prevăzuți, apărați de o „platoșă cinică”, ce-i ajută să „ascundă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în cercul intelectualilor lugojeni, drept teorii bizare și megalomanice ale unui tinerel care întârzie suspect de mult să urmeze o „carieră onorabilă”. Aveam, în anii aceia, premergători, dar și imediat după debutul editorial, „o fire imposibilă”, trăiam cu o anume frenezie extrem de puțin seductivă - ideile, temperamentul meu sangvino-coleric, ca și o anume nemulțumire față de mine, dar și de prezentul mediocru al literaturii române mă împiedicau să-mi expun cu calm părerea sau părerile. Singur, din pricina întârzierii de destin, „nepermisă” în ochii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și tirania oricărei înaintări, avansări, progresii, atrași doar de magia înaintării, căzând în capcana acelui „ucenic vrăjitor” care pune în mișcare, în absența magistrului, mecanica forțelor naturale, orbit și apoi înecat în ele, o parabolă care se potrivește izbitor cu frenezia și eșecurile costisitoare ale tehnicității contemporane, „omul tehnic” aflat într-o criză deja descrisă în secolul trecut de ultimul idealist, neamul Heidegger. Cel care devine, din stăpân pe instrumentele și legislația revelată a forțelor naturale, sclavul lor înspăimântat, aproape dușman
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dormitor la etaj. Ce bucurie imensă am simțit când mi-am lăsat jos rucsacul de pe umeri și m-am întins în pat! Greu de descris. Se poate doar trăi și simți. în sala de mese râsetele și vorbăria continuă, cu frenezie chiar. Este primul meu contact cu un han al pelerinilor și parcă nu prea intră în mintea mea această atmosferă care nu-i tocmai de pelerinaj. Rămân cumva nedumerit dar sunt prea obosit ca să mai vreau să înțeleg ceva. După
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
respingere neproblematizantă, en gros, a tradiției (privilegiind doar o anumită continuitate de avangardă). Dar, între timp, jubilația negatoare s-a mai cumințit și azi putem vedea optzeciști trăgând serios din seva stănesciană, ceea ce ar fi fost absolut compromițător altădată. Trecând frenezia rupturii, ies în vileag, tot mai distinct, elementele de continuitate. Numai că optzecismul privește condescendent la tradiție, are un sentiment de milă față de ea, ceea ce-i dă dreptul să n-o angajeze serios. Dacă voi scrie vreodată o istorie, aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de problemele și de palpitul ființei, tot mai artificios. Un alt conflict al nostru cu durata este dat de apetența generaționistă. Ne separăm cu grijă, ne grupăm cu o poftă de etanșeizare tot mai pronunțată pe generații, inspirați de o frenezie care ține seama cu precădere nu de o diferență de trăsături ale creației, de un specific al agregării factorilor ideali, ci de criteriul calendaristic. Musai să avem o generație! Șaizeciștii poate în ceva mai mică măsură, optzeciștii într-un grad
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de la declarația războiului pentru a-și explica înaintea țării acțiunea și [a-și] justifica politica din război, discurs care ținu două ședințe, toată Camera, adânc emoționată ca și oratorul de reamintirea atâtor dureri, pierderi, entuziasm și fericire, îl ovaționa cu frenezie, Transilvania, pe băncile din mijlocul parterului, ședea mută și impasibilă. D. Sever Dan, pierzându-și sângele rece, aplaudă și dânsul. Atunci d. Eugen Goga, trimis fățiș de d. Maniu, alergă să-l readucă la ordine. Câtva timp în urmă, într-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu.....Vintilă, sau mai știu eu ce altceva. Erau printre noi pictori mai harnici, care pictau toată ziua, dar și pictori care aveau perioade lungi în care nu făceau nimica, dar după un timp se puneau pe treabă cu o frenezie rar întâlnită, și scoteau lucrările foarte repede, fără a face rabat la calitate. E și asta o deosebire între stilurile de pictură, și mă întorc din nou la categoriile de pictori naivi grosieri și detailiști, sigur că grosierii erau mult
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fie un scriitor: o ființă trăitoare în spații îmbibate de cultură, datoare nu doar să producă, dar și să absoarbă, necontenit, cultură prin toți porii. Va fi avut Sorin Titel și această convingere, dar eu pot să depun mărturie că frenezia lui culturală data dinainte de-a fi fost scriitor, că era, altfel zicând, o pornire ingenuă, neasociată, în anii când el abia ieșea din adolescență, vreunei intenții de afirmare scriitoricească. Încă tânăr de tot, student în Bucureștiul deceniului al șaselea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
se inspiră din această lume și pe câteva dintre figurile ei și eu le am cunoscut, datorită lui Fănuș. Pe un Teodor Pâcă, pe un Pavel Aioanei, pe un Octav Măgureanu, autori cu traiectorie de mici comete literare, dedicați cu frenezie boemei. Cine-i mai știe? Odată l-a căutat pe Fănuș la cămin un tânăr domn scund, rotofei, cu păr inelat, foarte volubil și gesticulant. Era scriitor, își iscălea producțiile Vintilă Ornaru și era odraslă de fost moșier, cum am
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a pune (a aduce) în discuția prezentului aspecte rămase oarecum obscure pentru publicul larg cititor, ce țin de o anume curiozitate sursologică (G. Bogdan-Duică s-ar fi bucurat să știe că a rezonat, într-un discipol de peste munți, cu atâta frenezie, concepția sa privind necesitatea cunoașterii aspectelor de subsol ale biografiei și ale bibliografiei, în sensul depistării motivelor de inspirație a tuturor poeziilor eminesciene) sau de conjuncturi sociale, politice ș.a. în care a fost prezent marele poet și care l-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și școala românească: „Viitorul vieții artistice din România stă în copiii cu care lucrez acum”. Evident că se referea la Orchestra Română de Tineret, cu care a obținut la Sala Mare a Palatului un răsunător succes. Programul a început cu Frenezia pentru orchestră de Dan Dediu, op. 84 (2000), o lucrare extrem de interesantă care, după cum se vede, a atras atenția celor care au conceput programul repertorial și mai ales a ilustrului dirijor, care a studiat cu pasiune acest opus și a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
vinațuri de la mama lor, se cântă „Mulți ani trăiască“ și se râse și se petrecu întruna, până târziu în noapte... — Nu știu, nu știu ce au! râdea fericit Mihai. Parcă nu-i a bună! și, poate pentru a reînvia măcar în parte frenezia acelei ultime sărbători, am fost invitați de Revelion în casa Marosin-Petrescu. Eu îl însoțeam pe Mihai, oaspeții, în lipsa unei ținute de rigoare, trebuind să ocupe totuși un loc cât de mic în ierarhia artei românești. Or, eu eram deja o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]