1,578 matches
-
stricat căruța, vin și sfătuitorii să-ți arate drumul cel bun. Întăiu priponește magarul și pe urmă lasă-l în sama lui D-zeu. Gândește-te de două ori și vorbește o dată. Nu pomeni de foc celui care și-a fript degetele. Nu vorbi de pietre nebunului. Jelește pe cel nebun nu pe cel mort. Cui nu știe juca, odaia i se pare strâmtă. Se duce și magarul la Ierusalim, dar nu-i hagiu. Ziua trece, viața se duce și nebunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moină, Și cu doina mă plătesc Drept o zi de boieresc. Subt poale de codru verde Mititel foc mi se vede, Mititel și potolit, Tot de voinici ocolit. Nu știu zece-s ori cinsprece, Ori peste sută că trece. Unul frige În cârlige, Un berbece de trei miei Ș-un juncan de doi viței. Să-l anine La ciochine, Să le ție mâne bine; Că s-or duce la Bacău La Bacău, la Vadu-Rău S-ație drumurile Să-și primească vămile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mult, numele îi precedă faza embrionară a dezvoltării fetale: „Cin’e va prind’i peștele cela și vi l-a scoat’e-afară șî l-a spint’eca în două șî va lua ficatu d’im peșt’e - zîce - va frige-o bucățîcâ pi foc șî va da la-nnălteasa-mpărăt’easa, șî va pleca înălt’easa-mpărăt’easa grosă, șî va face um ficior care va spuni «Vit’eazu d’e apă»”. Motivul peștelui ca remediu împotriva infertilității este frecvent întâlnit în basme
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o dus până la o pădure. Și când o mărs, o trecut pă lâng-o babă și nu i-o dat bună-zâua la babă. Baba a zâs: - În zădar mereț’. S-o dus până la pădure. Acolo ș-o făcut foc s-o fript slănină ș-o vinit o vulpe. Ș-o tât fugit acolo pântre ei. Ei o tras după vulpe. Vulpea n-o putut s-o puște. S-o dus vulpea” (Urmeniș - Maramureș). Planul expresiei accentuează valoarea de hierofanie a apariției animale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
alei, neică, vânători,/ Ce grea sete m-a coprins,/ Inimioara că mi-a-ncins!/ Mai rău setea-l coprindea/ Ce grea sete m-a coprins,/ Inimioara că mia-ncins,/ Limba-n gură mi-a aprins,/ Buzele că mi le-a fript./ (...) Sete mare că-i silea,/ Sete mare-i încingea”. Repetiția hiperbolizează senzația fiziologică și o transformă într-un chin care cuprinde întreaga ființă prin organul pulsatil al vieții. Văpaia pârjolitoare vine din apropierea hotarului extrem al lumii și impune găsirea fântânii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lăsat-o. Basmele exemplifică în număr mare efectul contactului cu copita imprimată în sol. Într-un text cules de la un informator din Telega, Prahova, frații pierduți de mama vitregă rătăcesc prin bunget, și băiatul resimte mai intens contactul numinos: „se frigeau bieții copilași, săracii, și mai ales băiatul, că lui îi era mai sete, fetei nu prea așa mult”. Feciorul ars de sete renunță să bea din urmă de vulpe sau de urs și alege urma cerbului, sub influența legăturii totemice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lui specifică, fiindcă a suferit un proces de atrofiere. Odată îndeplinite condiția veștmintelor și a bidiviului cu funcție magică, mezinul primește de la babă ultima indicație rituală: aflat pe celălalt tărâm, el trebuie să ofere o ofrandă apariției zoomorfe: „să-i frigi clisă și să-i dai de mâncare, c-aceea te poate scoate din toate relele”. Cunoașterea acumulată îl poartă pe neofit către următorul maestru inițiator, căci baba nu pătrunde niciodată în sacru, ea vine doar la frontiera lui, chemată de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
comunitatea sătească din colindele de fecior. Acțiunile lor nu depășesc granițele spațiului social ordonat: „Împăratu s-o gătat,/ În haine albe s-o-mbrăcat,/ La voinic și-o d-alergat”, „S-o dus până la pădure. Acolo ș-o făcut foc s-o fript slănină ș-o vinit o vulpe. Ș-o tât fugit acolo pântre ei. Ei o tras după vulpe. Vulpea n-o putut s-o puște. S-o dus vulpea”. Acțiunile apar cu o durată fulgurantă și trecerea lor instantanee nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
be oliacî d’i cafe, șî va faci copii”, „Cin’e va prind’i peștele cela și vi l-a sccoat’e-afară șî l-a spint’eca în două șî va lua ficatu d’im peșt’e - zîce - va frige-o bucățîcâ pi foc șî va da la-nnălteasa-mpărăt’easa, șî va pleca înălt’easa-mpărăt’easa grosă, șî va face um ficior care va spuni «Vit’eazu d’e apă»”. Înșiruirea acțiunilor trebuie respectată întocmai pentru eficiență magică, iar aceasta face
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și solemna Navarra, și intru într- un alt „județ”. De departe, de pe dealuri, se profilează acest oraș medieval, dar mai ales modern, traversat de frumosul râu Ebro. Simt cum tălpile picioarelor încep să doară, o durere înțepătoare ce parcă te frige. Mă dor și mușchii pulpelor picioarelor. Dar mă gândesc la tânăra nemțoaică ce șchioapătă de câteva zile și parcă mai uit de durere; asta însă nu mă împiedică să iau o pastilă de paracetamol, după indicațiile doctoriței Tereza Dămoc. Ajung
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și magazia. După o scurtă pauză în care îmi mai răcoresc picioarele și mai schimb câteva vorbe cu pelerini deja cunoscuți îmi fac curaj pentru a aborda și ultima etapă a itinerarului de astăzi, de 8 km, prin căldura care frige. Puțini pelerini se aventurează pe o astfel de vreme. Majoritatea s-au oprit la vreun han sau la vreun bar. Simt fierbințeala razelor soarelui pe mâini, pe picioare și pentru a nu mă prăji îmi mai - aplic o porție de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
din România. îmi vine să-i spun acest lucru dar mă abțin și-mi savurez berea și cașcavalul atât de bun. Ne salutăm la despărțire și-mi continui drumul spre Carrión de los Condes, destinația călătoriei de astăzi. Soarele deja frige și pe drum nu mai întâlnesc nici un pelerin. Aproape toți pornesc dimineața în jurul orei 6 iar la miezul zilei sunt ajunși undeva la vreun han. Doar eu mai călătoresc la această oră și-mi promit ca pe viitor să ajung
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
valurile de cleștar. Parcă-s boabe de mărgele - boabe de perle, așa-s stropii valurilor ușor ondulate plăcute inimii și ochilor. O privești cu ochii sufletului văzând acolo pe Mântuitorul cu ucenicii Lui. Aici a fost pescuirea minunată. Aici a fript pește pe jăratic Domnul și a dat ucenicilor să mănânce. Aici a Înmulțit pâinile și peștii. Aici a săturat mulțime de lume, peste 4.000 71 de bărbați afară de femei și copii. Aici a strâns douăsprezece coșuri de pâine și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de bărbați afară de femei și copii. Aici a strâns douăsprezece coșuri de pâine și fărâmituri. Aici, pe marginea apei, am stat pe iarbă și am privit cu ochii sufletului trecutul de altădată. Acum este o biserică pe locul unde a fript peștele. Și se mai păstrează stânca cu inscripția: „5 pâini și 2 pești”. Deasupra locului este făcut altarul. Stânca nu este prea Înaltă, este de vreo 60-70 cm. Toți care ajung acolo sărută locul și-I dau slavă Domnului Iisus
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
În Ohio. - E locu’ dracu’ să stai la bulău acolo. O liotă de puști, niște derbedei mici și răi. Îți iei ceva de la butic și vreun mucos vine și-ți zice „Dă-mi-o mie”. Dacă nu-i dai, Îți frige una-n clanță. P-ormă se reped grămadă pe tine. N-ai cum să-i dovedești pe toți. Un dealer de la o casă de pariuri din East St. Louis descria o metodă de obținere a acidului carbolic dintr-o rețetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Ciurea; după ce ne descrise ciocnirea, prăbușirea vagoanelor, incendiul, țipetele răniților și gemetele muribunzilor: „Și eu n-am avut nimic, alături de atâția nenorociți, nici vecinul meu, care, ieșind din vagon, nu uită un curcan mare ce ducea acasă, curcanul mirosea a fript foarte ispititor!“ Și râdea cu poftă! corespondența cu iașii Eram în curent și cu cele ce se petreceau la Iași. Dinu ne spunea că la o percheziție făcută la Al. Constantinescu au găsit o copie după convenția subscrisă de Marghiloman
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
înainte; unii îl fac și astăzi, dar înapoi. Pașii înapoi înseamnă regres, dar și elan pentru un nou salt înainte. * Cizmarul își bate singur cuie în talpă. * A scos castanele din foc cu mâna altuia, dar tot el s-a fript. * Trufașul nu e un cultivator de trufe, ci de trufie. * Fotbalul se joacă pe... bani. * Calul cu mânere nu mănâncă fân. * Calul Troian mănâncă soldați. * Istoria nu e o antologie de povestiri, ci de drame. * Nici o agenție turistică nu organizează
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Kurtes, a rulat tot lotul (și ce lot!) pe care l-a avut la dispoziție și a încercat diverse scheme de joc, printre care și cea cu scoaterea portarului pentru a crea superioritate pe faza de atac, care parcă-i frige pe antrenorii români, de n-o folosește nimeni. De partea cealaltă, Otto Hell n-a folosit toți jucătorii de pe bancă, chiar dacă băcăuanii n au putut conta pe serviciile internaționalilor de tineret, pe Ignat (accidentat) și nici pe cele ale lui
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
copiii în ajunul Crăciunului. Catrințaș merită o recompensă națională! BOALĂ CU LEAC De trei ceasuri eu și cu patru tovarăși de vânătoare băteam miriștele și popușoaiele de pe șesul Șomuzului într-o zi din luna august, pe un soare care ne frigea pielea. Cutrierasem mai bine de o poștă pe jos, căci vorba ceea, unde te duce pușca și femeia nici dracul nu te duce; cânii scoteau o limbă de-un cot, noi eram bleașcă de sudoare și văzusem măcar un pui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
părete. Da' mâncarea nu venea. Trecuse acum o oară plină, de ni se lungise urechile și ne ghiorăiau măruntaiele. Însă nu pot tăgădui că în fundul cugetului nostru dădeam dreptate lui Manolucă, fiindcă de... la bucătărie nu se fierbe nici se frige așa cât ai bate din palme. În sfârșit, după două oare lungi, nesfârșit de lungi, ușa se deschise și baba se înfățoșază cu o tabla. Ah!... strigarăm noi într-un glas răpezindu-ne ca lupii asupra tablalei. Când cole, ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lovite de perete. Mă aflam după operație și auzul începea să revină. Eram tare, acum puteam merge singur la baie. Așa mă lăudam celor care mă vizitau. Capeți un umor negru fără de care nu poți supraviețui. Te-ai cur la fript. Singura formă de rezistență. Să te iei tu la preț de matineu. Ciudat. Atunci de ce nu suport să mă trateze așa alții? Asta e întrebarea. Ce povestește Marian aud ceva mai clar. Sau refac. Recompun. Nu știu dacă sunt corect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să nu o ia razna. Să nu plece aiurea din praștie. Să devieze de la traiectoria pe care tu o dorești. - Hai, alege! - P-ăsta a lu’ dom’ profesor! Hai să-i facem, le-am promis că le-o tragem. Îi frigem! Pe bani! P-o ladă de bere! Hai dă-vă dracu!... O bere de căciulă!... Zgârciții dracu’!... Vă ofticați că vă facem! Fără opțaid, că suntem oameni serioși! Povestesc din nou. Despre Ciocârtei, iar a dat-o afară p-aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
moțăie peste guri de canalizare aburinde. Plus câțiva aurolaci rufoși, parcă mototoliți, folmotoace de aurolaci ciufuliți. - Sfârșit de secol în București, zice Bălănescu voit, studiat patetic, și trebuie să recunosc că cel puțin cronologic are dreptate. Chiar asta trăim. Nici frig nici cald. O vreme fără demnitate. Gerul ar fi stârpit microbii, ar fi făcut ceva util. Zicerea sa - ecou al lecturilor dirijate în liceu de mă-sa. I-a dat să citească toți clasicii. Să-l pună la punct cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
făcut cei din sat, au venit la Farmacist și l-au întărâtat să mă dea în judecată. Aveau boală pe mine, că nu le dau bună ziua. Au încercat să se folosească de el, în loc să mă aștepte la cotitură, hai ne frigem, coaie! Dar nici unul din sat nu citise cartea. Doar popa, care spunea că a râs de n-a mai putut. Zicea că dacă în momentul acela intra cineva peste el, ar fi presupus că e nebun și s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o fi zicând, eu le culegeam de la prietenii mei din cinstita breaslă a măcelarilor, Costică Culea și Horvath, fiindcă numai două bucăți cât palma din acest mușchi cu sonorități atât de plăcute urechii se găsesc la fiecare vită, și le frigeam acasă, mâncându-le În mare taină... Iar rinichii și ficații de berbec Îi culegeam la frații Stănescu, măcelari numai de miei, de berbeci sau, mai gustoși ca orice, iedul și oaia stearpă, răfuindu-mă apoi cu aceste delicatese, eu și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]