1,457 matches
-
M. Kogălniceanu: „Cavalerul are voie să ieie între vals și contradansă, din vreme în vreme, cîte un posmag...” (Opere, 1, Text stabilit de Dan Simonescu, Ed. Academiei, 1974, p. 36) Următoarea e într-un vers de Anton Pann: „Numai cele frumușele valsul, jocul învîrtea” („Despre învățătură”, în Povestea vorbii, Ed. Facla, 1991, p. 191), adică din 1851. Valsul devine popular spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, odată cu democratizarea distracțiilor, prin înființarea sălilor de bal, teraselor și grădinilor de vară. Bacovia, care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
după moartea lui Mihai Eminescu, considerându-și viața fără sens. Din nefericire tentativa ei suicidală avea să reușească, intervenția doctorului Taussig fiind zadarnică. Dădea consultații la toată populația săracă a târgului cu atât mai mult cu cât poseda o avere frumușică: avea vii, case mari ca cea din str. Mârzescu unde a fost și Primăria, clădirea Notre Dame de Sion, unde pe vremuri fusese Seminarul Veniamin Costache. Locuia pe strada Stroescu, fostă Zoe și avea un fiu, Camil. Sunt multe întâmplări
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
la noi, aflînd toate despre Eminescu, începu să plîngă." După cum ne amintim, și Iuda a plîns! Dacă ținem seama că tensiunea între cei doi era chiar mai veche ("Pe domnul în chestiune l-am bruscat în societate, dar a tăcut frumușel, ca un om de nimic ce este" Eminescu către Veronica, 1881) ne putem întreba cînd a mai fost timp de marea prietenie? Paul Zarifopol care nu poate fi acuzat de antipatie față de Cragiale mărturisește că "nu rareori l-am auzit
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în gazdă domnișoara Matilda Popescu cu mama sa Ghioala Popescu și domnișoara Lucreția Ionescu cu mătușa sa Anica Ionescu (Proces verbal); trecerea antroponimelor asupra regnului animal devastează semnificația acestora din care nu rămîne decît ridicolul: Zambilica e o cățelușă foarte frumușică, Bismarck dulăul ofițerului care șade cu chirie la Papadopolina, Bubico este copilul lui Garson și al Gigichii, soră cu Zambilica... Dacă insignifianța purtătorului se răsfrînge asupra numelui producînd, prin desemantizare, confuzii care anulează intenția de diferențiere și, practic, anonimizează personalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de comunicare perfidia verbului intercalat în discursul narativ. Cu deosebită... pudoare sunt prezentate relațiile din zona obscură a incestului fiind trecute, fabulistic, în contul regnului animalier, ca în povestea lui Bubico și a Zambilicăi: "Papadopolina are o cățelușă, Zambilica, foarte frumușică! șade alături de mine; suntem prietene; și dumnealui (arată pe Bubico), curte teribilă! (Către Bubico:) Craiule!... [...] Bubico este copilul lui Garson și al Gigichii, care era soră cu Zambilica a Papadopolinii, ceea ce, care va să zică, însemnează că Zambilica este mătușa lui Bubico după
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
537 Ibidem, p. 356. 538 Ibidem, vol. I, p. 234. 539 Ibidem, p. 236. 147 tare multă”540 impune unui soț „cam necioplit și sărac cu duhul”541 respectarea unui canon, fapt ce îi permite accesul la nevasta acestuia, „proaspătă, frumușică și rotunjoară ca un măr domnesc”542, dar și isteață („Tu-l pui pe frate Puccio să facă pocăință, iar noi prin pocăința lui intrăm de-a dreptu-n rai”543). Desfrânării i se adaugă prefăcătoria și minciuna. În istorisirea a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o să-ți pară rău/ Că m-ai îndatorat cu suta, și/ În ziua când vei cere ți-oi plăti,/ și orișicare chef mă leg să-ți fac,/ Precum și orice slujbă după plac.”942 Cedarea devine aici prea evidentă („Aflați că frumușica s-a-nvoit/ Ca pentru suta ei de galbeni ea/ Să-l lase s-o muncească pe saltea/ O noapte-n cap. Taman așa făcură/ și harnici 936 G. Boccaccio, Decameronul, vol. al II lea, p. 289. 937 Ibidem, p. 290. 938
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
convenim că Eminescu avea o mare dorință/voință de a se însănătoși, de a-și căuta leacul. Completez: de vreme ce pleacă la București în primăvara lui 1888, înseamnă că poetul se baza și pe sănătatea deja dobândită. El are o sumă frumușică de bani încât să-ți permită drumul în Imperiul Austro-Ungar, însoțit, probabil, de Veronica Micle ori (și) de un medic. În 1889, însă, în loc să fie lăsat să și urmeze drumul - este pecetluit la doctorul autohton Șuțu, lăsat în grija metodelor
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Frumos toate s-au gătit! / Soră-sa Margalina / Din gură mi-i cuvânta: / La biserică n-oi pleca, / Pân ce tu nu ți-i chema / Sfântul Soare / Nănaș mare, / Sfânta lună / Mre nună, / Și steluțe / De drușcuțe, / Luceferii vătăjei / C-aceia-s mai frumușei / Să ne fie drag cu ei!"80 Intensitatea trăirii transformă "cântecul" în rugă către formele originare ale vieții: "Soare, soare, sfinte soare, / Ține, ține, ziua mare, / Că mândra mi-i călătoare / Peste munți și curți, / La părinți necunoscuți / Și la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
întrețin legătura dintre lumea de aici și lumea de dincolo: Iar dacă mi-i vedea / Că-i neagră cămașa / Să-i spui mămuții așa: / Să-mi trimată cămașa / Pe șuierul vântului, / Pe fundul pământului. / Că eu, cum oi căpăta-o / Frumușel că mi-oi spăla-o / Nici cu apă, nici cu-ncrop / Nici cu oca de sopon / Numai cu lacrimi de om. / Și după ce i-oi spăla-o / Frumușel că i-oi usca-o; (...) / Și după ce mi-oi usca-o / Îndărăpt i-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cămașa / Pe șuierul vântului, / Pe fundul pământului. / Că eu, cum oi căpăta-o / Frumușel că mi-oi spăla-o / Nici cu apă, nici cu-ncrop / Nici cu oca de sopon / Numai cu lacrimi de om. / Și după ce i-oi spăla-o / Frumușel că i-oi usca-o; (...) / Și după ce mi-oi usca-o / Îndărăpt i-oi înturna-o / Pe șuierul vântului, / Pe fundul pământului..."85 Într-un bocet bănățean, numit "petrecerea mortului", cosmicul mijlocește trecerea dintre cele două lumi, lumea de aici
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Șapte rădăcini nu-i lasă. / Pământule păcătos, / Mult ai fost nesățios, / Că doi ani o tot plouat / Și nu te-ai mai săturat, / Eu știu cin` te-o blestemat.../ Cu sânge te-ai adăpat, / Sânge din feciorii mei, / Tinerei / Și frumușei. Că de-ar fi-ngropați în țară, / Aș lua lut și țărnioară, / Le-aș lipi la inimioară, / Mi-ar mai trece jale-amare; / Lut de pe mormântul lor, / Și mi-ar mai trece de dor, / Da mie doi mi-o murit, / Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
numele Adam."137 Omul Cosmos reprezintă liantul mitic dintre lumile originare, lumea cerească și lumea pământească: "Dumnezeu că s-a gândit / Cerul și pământul o zidit (...) / Iar după-aceea-a făcut / Din jos despre răsărit, / Deasupra pe pământ, / Un rai mititel, / Mândru, frumușel, / Pe patru stâlpi de argint. / Și apoi l-a-mpodobit / Cu lumini de cununie, / Ca să ne fie / Nouă de veselie / Și de bucurie. / Și i-a pus proptele, / Mulțime de stele / Și sfeșnici / Luceferi vecinici. / Dar Dumnezeu a văzut, / Că șede rău
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care potențează spațiul narativ, sunt resemantizate ca prezent continuu, prin intermediul imperativului și indicativului prezent: "Cucule, pasăre blândă, / Du-te-n pădure și cântă. / Așa cum cântam și eu, / Când eram tânăr flăcău / Și îmblam de capul meu. Mergeam sara la copile / Frumușele ca și mine. / La copile frumușele, / La neveste tinerele, / Cu care-am crescut cu ele."308 Eliberarea din carcera destinului este ilustrată de repetiția gradată "să deschidă" și de anadiploza "să mă duc", cucul având rolul unui intermediar între lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca prezent continuu, prin intermediul imperativului și indicativului prezent: "Cucule, pasăre blândă, / Du-te-n pădure și cântă. / Așa cum cântam și eu, / Când eram tânăr flăcău / Și îmblam de capul meu. Mergeam sara la copile / Frumușele ca și mine. / La copile frumușele, / La neveste tinerele, / Cu care-am crescut cu ele."308 Eliberarea din carcera destinului este ilustrată de repetiția gradată "să deschidă" și de anadiploza "să mă duc", cucul având rolul unui intermediar între lumea binelui și lumea răului: "Cucule cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
venit în zbor o rândunică / Și s-a așezat pe pervaz, / A început să ciripească / Și să-i grăiască gazdei: / Ieși, ieși afară, gospodare, / Și te du până la vite / Că ți-au fătat două vaci, / Doi tăurași ți-au fătat, / Frumușei și buni și harnici, / Și ai să iei pe ei groși buni..."324 În unele colinde ucrainene apare și o altă pasăre prevestitoare, cucul: "Deschideți, boierule, locuința, / Că ți-a venit, boierule, un cuc / Și s-a așezat sus, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sabia lui Mihai" (Pamfile, 1909, p. 55); "barbă-bărbue,/ Gură-gurărie,/Nas-năsăluc/Ochi-bazaochi,/Sprâncene coțofene,/ Frunte-tăvăluc/Hop de țuțuluc" (Pamfile, 1909, p. 56); * recitative-numărători utilizate, în jocurile lor, de copiii macedoromâni: "Ca la măr,/ Ca la păr,/ Ca la dinte,/ Dintelaș,/Păpușică/,Frumușică,/Gheorghieș,/Clanț,/Ieși afară/Iepuraș", * "Un,/Donă,/Trena,/Pana,/Gârli,/Mârli,/Roto,/Goto,/Tava,/Cioc" (Pamfile, 1909, p. 28); * serii paronimice: car sar var jar țar par zar rar dar bar far har /cad cat caș caz /sac sat sap
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sărut mâna". Era frumoasă și arătoasă soția învățătorului nostru. Și mai mult decât atât. Altfel n-ar fi fost mereu alături de ea, Gugurel și Dorica, copiii ei. Dorica îmi fusese colegă, își rezemase bine capul învățătorul, că și Dorica era frumușică foc! Mijise între noi o anumită prietenie într-o iarnă de școală primară... După trei ani de la apariție, Nicu Delabăsești, întors din armată, nota în coloanele „Glasului nostru": „Trei ani de la apariție e un succes editorial, mai ales că sunt
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ambele... mâțe! la Marțipan și la... Audrey Hepburn de pe tricoul meu mă refeream! băi, dacă iți zic! aseară am fost la o terasă cu baieții și, ce să vezi? era o pisică neagră pe acolo, care se plimba pe la mese. frumușică în felul ei, cu puțin alb pe piept; dintre toate mesele, a ales-o pe cea la care eram, a sărit pe bancă lângă mine, s-a așezat, dar după două minute s-a urcat la mine în brațe și
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
M-amăgești maică pe mine De nu pot trăi fără tine. De n-ar fi ochi și sprîncene N-ar mai fi păcate grele. Ochii și sprîncenele Fac toate păcatele. Ochii neichii sunt frumoși Și la lume drăgăstoși. Ochii neichii frumușei Lumii-ntregi ie drag de ei.” Omului frumos și drăgăstos toate-i merg din plin, pe cînd cel urît și ursuz, nici la moară n-are rînd. Dar nu numai Buzăul are mori, ci și Motrul. Exemplificăm : ,, Frunză verde-a
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
lungă lungi vs. adjective cu patru forme flexionare: alb albă albi albe; * proveniență: adjective moștenite din limba latină (frumos, mare) vs. adjective împrumutate din alte limbi (util, cool) vs. adjective formate pe teritoriul limbii române, prin derivare, compunere sau conversiune (frumușel, inegal, gri-bleu, tremurândă); în categoria adjectivelor formate prin conversiune intră și toate adjectivele pronominale: adjectiv pronominal demonstrativ: această idee; adjectiv pronominal posesiv: ideea sa; adjectiv pronominal nehotărât: altă idee; adjectiv pronominal negativ: nici o idee; adjectiv pronominal de întărire: el/ copilul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
subțire și mai frumos!" (Ion Creangă, Capra cu trei iezi) (b) " Și bunica spunea, spunea înainte, și fusul sfâr-sfâr pe la urechi, ca un bondar, ca acele cântece din burienile în care adormisem de atâtea ori." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunica) (c) "Frumușel cățel aveți, zic eu cocoanii, după câteva momente de tăcere; da' rău! Aș! nu e rău, zice cocoana; până se-nvață cu omul; dar nu știți ce cuminte și fidel este, și deștept! Ei bine! e ca un om, frate
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ca nici "hâc!" să nu mai zică. Omul însă, trecut acum prin multe, a tras cu urechea, și cuminte, cum se făcuse, a luat troaca de la porci și-a pus-o în locul lui în pat, iară el s-a pitit frumușel sub pat și-a-nceput să sforăie din greu." (Ioan Slavici, Spaima zmeilor) (e) "Mă întreb, spuse el, dacă stelele nu sunt oare luminate pentru ca într-o bună zi fiecare să și-o poată regăsi pe a sa." (Antoine de
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Și așa tremurau de tare, de le dârdâiau dinții în gură. Iară mai ales pe Gerilă parcă-l zghihuiau toți dracii; pozne făcea cu buzișoarele sale, încât s-a îngrozit și împăratul Roș când l-a văzut făcând așa de frumușel." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (b) " În loc să facă bucatele bune și potrivite și să lăie copiii Sfintei Duminici cum i-a lăut fata moșneagului de bine, ea i-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Mary Poppins) (d) "Fata, care știa că de făcut treabă nu mai cade coada nimănui, își suflecă mânecile, călcă lut și lipi cuptorul, îl humui ți-l griji, de-ți era mai mare dragul să-l privești! Apoi își spălă frumușel mâinile de lut și porni iarăși la drum." (Ion Creangă, Fata babei și fata moșneagului) (e) " Când văzu dar că Florița e moartă, el se întristă, după aceea se supără și, mai la urmă, atâta de grozav se amărî, încât
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]