5,270 matches
-
fum. Departe, pe câmp, Cad corbii, domol; Și răgete lungi Pornesc din ocol. Tălăngile, trist, Tot sună dogit... Și tare-i târziu, Și n-am mai murit... Decor Copacii albi, copacii negri Stau goi în parcul solitar: Decor de doliu, funerar... Copacii albi, copacii negri. În parc regretele plâng iar... Cu pene albe, pene negre O pasăre cu glas amar Străbate parcul secular... Cu pene albe, pene negre. În parc fantomele apar... Și frunze albe, frunze negre; Copacii albi, copacii negri
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
iar... Cu pene albe, pene negre O pasăre cu glas amar Străbate parcul secular... Cu pene albe, pene negre. În parc fantomele apar... Și frunze albe, frunze negre; Copacii albi, copacii negri; Și pene albe, pene negre, Decor de doliu, funerar... În parc ninsoarea cade rar... Amurg Trec corbii - ah, "Corbii" Poetului Tradem - Și curg pe-nnoptat Pe-un târg înghețat, Se duc pe pustii... Pe când, de argint, În amurg de-argint, S-aprinde crai nou Pe zări argintii În vastul cavou
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
gardul, Și-a prins promoroacă și clampa. Eu nu mă mai duc azi acasă... Potop e-napoi și nainte, Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citește nainte. Negru Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru... Vibrau scântei de vis... noian de negru; Carbonizat, amorul fumega - Parfum de pene arse, și ploua... Negru, numai noian de negru... Nevroză Afară ninge prăpădind, Iubita cântă la clavir, - Și târgul stă întunecat
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Întreg pământul pare un mormânt... Plouă... și peste târg, duse de vânt, Grăbite, trec frunze liberate. Oh, amurguri Oh, amurguri violet... Vine Iarna cu plânsori de piculine... Peste parcul părăsit Cad regrete Și un negru croncănit... Veșnicie, Enervare... Din fanfare funerare Toamna sună, agonie... Vânt de gheață s-a pornit, Iar sub crengile schelete, - Hohot de smintit. Nici o urmă despre tine, - Vine, nu vine... Oh, amurguri violete... Amurg de iarnă Amurg de iarnă, sumbru, de metal, Câmpia albă - un imens rotund
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și-o blondă în salon... Și-aproape goală prinse, adormită, De pe clavir, o scripcă înnegrită - Și urmări, pierdută, marșul monoton. Înaltă, despletită, albă ca de var, Mi se părea Ofelia nebună... Și lung gemea arcușu-acum pe strună Îngrozitorul marș lugubru, funerar. Cântau amar, era delir, - Plângea clavirul trist, și violina - Făcliile își tremurau lumina, Clavirul catafalc părea, și nu clavir. Târziu, murea clavirul lung gemând; Luptau făcliile în agonie... Și-ncet se-ntinse-o noapte de vecie, Și-n urmă, greu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nu clavir. Târziu, murea clavirul lung gemând; Luptau făcliile în agonie... Și-ncet se-ntinse-o noapte de vecie, Și-n urmă, greu, un corp am auzit căzând. Vai, de-atunci îmi pare lumea și mai tristă, Viața-i melodie funerară... Și nu mai uit nebuna lăutară - Și transfigurata, trista claviristă. Balet Lunecau baletistele albe... Degajări de puternice forme - Albe, în fața lumii enorme, Lunecau baletesitele albe... Lunecau baletistele albe Și lumea sufla împătimită - Albe, râzând spre lumea prostită, Lunecau baletistele albe
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ce-mi trebuie să am, pot să cer. Parfum... incendii violet, și becurile-aprinse Amurgul licărește pe-orașul de vitrine Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse, Plângând, Și fredonând, Gîndindu-mă la mine. Vals de toamnă La geamuri, toamna cântă funerar Un vals îndoliat, și monoton... - Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al toamnei bocet mortuar. Auzi, cum muzica răsună clar În parcul falnic, antic, și solemn - Din instrumente jalnice, de lemn, La geamuri, toamna cântă funerar. Acum, suspină valsul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
geamuri, toamna cântă funerar Un vals îndoliat, și monoton... - Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al toamnei bocet mortuar. Auzi, cum muzica răsună clar În parcul falnic, antic, și solemn - Din instrumente jalnice, de lemn, La geamuri, toamna cântă funerar. Acum, suspină valsul, și mai rar, O, lasă-mă acum să te cuprind... - Hai, să valsăm, iubito, hohotind, După al toamnei bocet mortuar. Nocturnă O, nu mai cânta, harmonie pribeagă Că plâng, și nu știu unde să mă duc, În toamna care
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nobilul a devenit conducător, oficial iar acum, că murise, îndatoririle lui îi reveneau în mod natural și evident, fiului său. în fruntea procesiunii, zâmbind cu fericirea unui copil care învață un joc nou, se afla contele Alexei Aleksandrovici Cerkasov. Serviciul funerar a fost scurt și simplu, evitând orice pretenție de religiozitate. îndurerații principali au rostit câteva cuvinte, a fost împrăștiată țărâna și asta a fost tot. Alexei Cerkasov, chiorul din țara orbilor, stătea și zâmbea tăcut în ceața ușoară, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-i putea invada. Se scufundaseră prea adânc în ei înșiși. Astupă gropile, gropar, a spus Flann O’Toole și ceremonia a luat sfârșit. înainte ca adunarea să se împrăștie s-au întâmplat trei lucruri, care au dovedit că, în ciuda discursului funerar al Irinei, K nu urma să rămână complet neschimbat. Primul din ele s-a petrecut atunci când Elfrida a mers la Irina și i-a spus: — îmi pare rău. Irina a privit-o cu un dispreț acumulat vreme de generații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
poartă‐n depărtări și ce‐ar putea să‐nsemne O frunză mai puțin, Când tot pământu‐acesta De frunze este plin?” ‐ scria Amalia, vineri 5 martie 1993. Spuse care aveau să fie scrise în lespedea de cruce a monumentului ei funerar la 7 iulie 2003. Semn al sfârșitului unei optimiste care visase la căsătoria ei. În testamentul spiritual al ei, am mai citit, scris tot de ea: „Menirea mea pe pământ? Inima mereu mi‐a spus să împart iubirea mea și
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
Tomás Aguilar. Un fier roșu Îmi străbătu inima. Providența mi-o refuza pe Bea, Însă mi-l trimitea pe fratele ei. Funest herald, mă gîndii În sinea mea. Tomás avea o Înfățișare sumbră și un aer oarecum descurajat. — Teribil aer funerar ne aduceți, don Tomás, comentă Fermín. Veți accepta din parte-ne măcar o cafeluță, nu-i așa? N-am să spun nu, zise Tomás, cu reticența lui obișnuită. Fermín Îi turnă o ceașcă din amestecul pe care Îl ținea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o imagine pe care o păstram din copilărie, Îngropată Între perdele de teamă. Într-o după-amiază ploioasă, În partea de est a cimitirului Montjuïc, uitîndu-mă spre mare printr-o pădure de mausoleuri imposibile, o pădure de cruci și de pietre funerare sculptate cu chipuri de hîrci și de copii fără buze și fără privire, care duhnea a moarte, siluetele a vreo douăzeci de adulți pe care nu mai izbuteam să mi-i amintesc decît ca pe niște costume negre Îmbibate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Fermín avea să sfîrșească prin a o urmări pînă la farmacie sau pînă la brutărie. Valoros plan. M-am apropiat de casierie să arunc o privire peste scrisoarea de care pomenise tata. Plicul era alb și dreptunghiular, ca o placă funerară, iar În loc de crucifix avea un antet care izbuti să-mi pulverizeze puținele energii pe care le mai aveam la dispoziție pentru restul zilei. Comandamentul militar barcelona Biroul de recrutare — Aleluia, am murmurat. Știam ce conținea plicul, fără să mai trebuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă lăsă la poartă. O alee străjuită de chiparoși se ridica În ceață. Chiar și de acolo, la poalele muntelui, se zărea infinita cetate a morților, care escaladase colina pînă ce trecuse dincolo de culme. Alei de morminte, promenade de pietre funerare și străduțe de mausolee, turnuri surmontate de Îngeri de foc și păduri de cavouri se multiplicau, unele pe fundalul celorlalte. Cetatea morților era o groapă de palate, un osuar de mausolee monumentale străjuite de armate de statui din piatră putrezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spus pălărierului că niște hoți o atacaseră În piața Pino, el a crezut-o. CÎnd i-a spus că voia să fie soția lui, el a crezut-o. În ziua nunții, cineva a trimis la biserică, din greșeală, o coroană funerară mare. Toată lumea a rîs nervos pe seama confuziei florarului. Toată lumea În afară de Sophie, care știa prea bine că don Ricardo Aldaya Își amintea de ea și În ziua cununiei. 4 Sophie Carax n-avea de unde ști că, după mulți ani, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o Închideam ori de cîte ori plecam. Am descoperit că Laín Coubert, deghizat În Julián, cutreierase orașul În lung și-n lat, trecînd pe la vila familiei Aldaya. Am descoperit că, În nebunia lui, se Întorsese În criptă și sfărîmase lespezile funerare, că scosese sicriul Penélopei și al fiului său. „Ce-ai făcut, Julián?“ Poliția mă aștepta acasă pentru a mă interoga În privința morții lui Sanmartí. Am fost condusă la chestură, unde, după cinci ore de așteptare pe Întuneric Într-un birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
invizibil din stradă. Uneori Îl găseam acolo, alteori Julián era dispărut. Îi lăsam de-ale gurii, bani, cărți... Îl așteptam ceasuri În șir, pînă la căderea nopții. CÎteodată Îndrăzneam să explorez vila. Astfel mi-am dat seama că distrusese lespezile funerare din criptă și că scosese sicriele. Nu-l mai credeam nebun și nici nu mai vedeam În acea profanare o monstruozitate, ci doar o coerență tragică. CÎnd Îl găseam, vorbeam ceasuri la rînd, așezați lîngă foc. Julián mi-a mărturisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vârstă, nație sau de sex, oferindu-i, la o adică, și alte servicii speciale, constând Într-o fanfară improvizată din tăvi și din tacâmuri, menită să intoneze, pentru ieșirea din scenă, În funcție de dispoziția clientului, fie Perinița, fie Katiușa, fie marșul funerar. Cum În salonul ei nu se aflau decât decât niște femei simandicoase, care umblau mereu cu nasul pe sus, domna Bernic era nevoită să-și caute clientela În saloanele Învecinate, unde apărea și dispărea instantaneu, folosindu-se de serviciile femeii-ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se lipea mereu de tâmplă. Coniacul băut nu mai ajuta la nimic. Noimann folosise praf pentru proteze. Nu cumva din greșeală luase cocaină? Sau starea sa se datora și dozei de barbiturice pe care, probabil, o luase În timpul „marșului său funerar”... Poate că viziunile se datorau amestecului de alcool și de medicamente... Pudra adezivă Extra Forte nu putea să aibă decât un efect colateral. Imaginea uterului matern În care plutea Noimann cufundat În lichidul amniotic, Înconjurat de ochi triunghiulari, de tălpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Stând comod În fotoliul său de marmură, medicul Își aprindea trabucul (avea aici o Întreagă provizie), apoi lua ziarul și citea cu voce tare, făcând, pe alocuri, anumite Însemnări cu creionul chimic. Contactul cu cimitirul și mai ales cu anunțurile funerare aveau harul de a-i toci Încetul cu Încetul ancestrala teamă pe care o resimțea de fiecare dată stomatologul Paul atunci când se gândea, În momentele de cumpănă Între zi și noapte, la trecerea sa Într-o altă existență, mai intimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
găsit chiar de fiica lui”. Hartshorn, asociat al firmei Hartshorn, Welborn and Hayes, le lasă în urma sa pe fiica lui, Betsy, și pe soția lui, Margaret, în vârstă de 49 de ani. Vom oferi cât de curând informații despre serviciul funerar. AICI SE ÎNCHEIE PARTEA RETRASĂ. Danny lăsă ziarul din mână, rămânând perplex. Hartshorn fusese șantajat de Duane Lindenaur în 1941. Felix Gordean îi spusese că omul a participat la seratele lui și că „n-a avut niciodată noroc - nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu piciorul. Se gândi că la fel de bine ar fi sunat și „Pleașcă”, „De-a moaca” și „Norocul prostului”, după care să fi urmat un monolog despre ultimele zile ale detectivului Danny Upshaw, cu o groază de detalii, pe o piatră funerară cât un zgârie-nori, ca cele pe care și le comandau codoșii negri pasionați de voodoo. Pentru că detectivul Danny Upshaw îi pusese gând rău, străpungând cu ace mici de tot o mică păpușă voodoo cu chipul lui Buzz Meeks. Mal îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
jumătate! Până la șase, când trebuie să ne-ntîlnim, mai am timp să-mi odihnesc ochii și gândurile în grădina aceasta cu amintiri. O iau agale spre "morminte", cum numeam colțul discret unde ne adunam noi, lăzăriștii, loc numit astfel din pricina aspectului funerar al pietrelor pe care ne odihneam trudiți, dragă doamne, de atâta învățătură! Ce mult s-au schimbat!... Pietrele sânt acum aranjate cu totul estetic; dar parcă mai mult farmec aveau pe vremuri, aruncate la-ntîmplare, unele peste altele, dîndu-ne prilejul să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
În prima linie. Armatele care ajunseseră În ținuturile Murgenilor era alcătuite din infanterie, archebuzieri și artilerie trasă de boi. O armată de asalt, Își dădu seama Oană. O armată care avea ca misiune asedierea și cucerirea cetăților. În jurul micii ceremonii funerare se aflau, În acea Înserare, peste două mii de ieniceri. Lăsaseră totul să se desfășoare fiindcă, poate, așteptau ceva. Informațiile lor circulau la fel de repede ca ale voievodului. Asta Însemna că turcii știau totul despre Înfrângerea armatei lui Eminek. Și despre căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]