2,203 matches
-
creația literară și să marcheze evenimentele culturale din zonă. Vorbind de funie în casa spânzuratului Ancheta din numărul 11 al revistei ORIZONT adresează mai multor scriitori o întrebare năstrușnică și îndrăzneață (fiindcă, nu-i așa, e ca și cum ai vorbi de funie în casa spânzuratului...): La cine/ la ce vă gândiți când auziți sintagma „scriitor ratat”? Iată finalul răspunsului dat de Gheorghe Schwartz: „Astăzi scriitorul poate fi socotit un ratat, dacă nu apare frecvent pe micul ecran, dacă nu poate trăi din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2978_a_4303]
-
ordine, întotdeauna cu titlul la vedere, frumos aliniate la margini și legate în cruce cu aceeași sfoară groasă de cînepă, ziarele formau pachete aproape cubice. Prinse între ele ca niște desagi, cu mai multe fire împletite într-un fel de funie, ele erau puse în cumpănă deasupra gîtului, și bălăngănitul lor ritmic, determinat de ritmul pașilor, dădea senzația unei instalații bizare sau a unei vietăți atipice, nerepertoriate încă în atlasele de specialitate. L-am urmărit de mai multe ori, abătîndu-mă din
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
om. Un cîine care latră toată noaptea fără dinți. Și stelele vor râde pîn' la ziuă. Dragostea e un copac de la sfîrșitul lumii Un stigmat din care mîncăm pe săturate, crengile atîrnă la pămînt, gurile noastre atât de aproape - ca funia de gîtul unui poet sterp. Ca să scăpăm de ea am făcut răul.
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
vitrinei că ceasornicăria era închisă, și-l invită, ca în urmă cu un an, când îi călcase ultima dată pragul, în locuința sa din spatele atelierului. În sălița de trecere, de grinzile vopsite în cărămiziu ale tavanului atârnau parcă mai multe funii de usturoi ca în trecut. “Ce să-i facem, domnule Stelian?” zise Mișu parcă scuzându-se. “Dacă s-au înmulțit duhurile rele!...” Nu cumva am venit într-un moment nepotrivit?” vru să știe Stelian, oprindu-se în pragul ușii următoare
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
se mai apropiau de talpa Lui ce se lipea de albul Lespezilor din piața cea mare. Înainta el pe trotuare, așa, Ca prin nisipuri sau prin mari zăpezi Trăgându-și poala hainei prea grea Pentru el și legată cu o funie neagră Găsită în casa în care stătea Si în care spunea că ar fi murit generalul. Noi râdeam, el râdea și treceam zicând Alături de alții din oraș: Lulu, nebunu’, inventează Lulu vorbește, glumește, visează. Trecătorii nu-l mai băgau în
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
cărămidă spartă și damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelate cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
o clipă, Vai, într-o clipă, Tu și pustiile! Trece în pripă Viața cu legile Când, într-o clipă, Vai, într-o clipă Doar, înțelegi-le! La miezul nopții lumina lunii a văruit semne, cuvinte. Suie-te-n luntre, apucă funia și ia aminte... La miezul nopții luna ca varul pare-n icoanele sfinte. Nu mai striga să vie podarul și ia aminte... La miezul nopții luna-i cu toane ascunsă pe sub răchite. Ai grijă numai peste golgoane și ia aminte
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
a-i da însă numele: poate nu l-a notat? sau nu credea că acel poet, care a trăit doar 29 de ani, înainte de revelațiile Profetului, avea să rămână în memoria omenirii? - Kazantzakis transmite o celebră descriere a cămilei: „Urmele funiei pe coastele ei seamănă cu lacuri seci zvântate, pline de pietriș. ...Ca un apeduct, căruia meșterul grec care l-a zidit i-a acoperit creasta cu țigle”1. Cămila îl duce prin încercările de foc arzător al deșertului spre Dumnezeu
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
grâu la sfințit, o gazdă primitoare. „Scara trosni, se zgudui casa, se deschiseră ușile, și în cămașa ei de noapte, înaltă, foarte grasă, ținând felinarul, se opri în prag Kyra Koliena, iar în spatele ei se luminară butoaiele, peștii atârnați și funiile de ceapă împletite”. 1 Iată și o variantă românească din Tarafa în Cele șapte mu‘allaqat, traducere, cuvânt înainte și note de Grete Tartler, Univers, București, 1978: „Urme de hamuri pe coaste îi sunt/ precum albii adânci de șuvoaie secate
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
Numitorul comun al acestora e o combinație de filme mincinoase istoric, cu mîinile lor curate, cu luminile și umbrele lor, cu lungul lor drum spre Tipperary ori cu Mircea cel Mare, fiindcă Ceaușescu nu voia să audă de cel Bătrîn, funie în casa spînzuratului, și de întîmplările lor entuziasmate în revista Cinema condusă de Ecaterina Oproiu. Cei trei consilieri ai ministrului Culturii de azi ar fi putut fi la fel de bine consilierii Suzanei Gîdea, pe vremea lui Ceaușescu. Interzisul pe vremuri Lucian
Restructurarea lui Lucian Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16008_a_17333]
-
acului la apusul veacului. Pierdu văzul și auzul muzical cum e ovăzul la rafalele furtunii mersul lins pe nori tenori și pe cheiuri de canale manuscrisele vasale viciul călărind ca hunii el po(h)etul logothetul. Clopote se smulg din funii și-n poetica țărânii port și navă/cimitirul leapădă cu trandafirul duhul tămâind mireasma arsă la catapeteasma spinului aminului. Crucea-n piatră netăiată piatra-n stâncă împilată stânca-n munte răstignită zac și tac în stalagmită lacrima neîntrupată. Dalta/fulger
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
arhisuficientă pentru o veselă libație. Ca și chefliii din sufragerie, acești trei ași ai sinuciderii ratate nu „reușesc” decât să „se îmbete”. Eșecul lor, altminteri, e total. Total și tragicomic ca acela al vagabonzilor lui Beckett, cărora li se rupe funia, improvizată dintr-o sfoară care slujise drept centură nădragilor lui Estragon... Lucian Dan Teodorovici e un maestru al circului suicidar, al bufonadelor patibulare. Unuia singur dintre personaje îi reușește numărul final: o femeie între două vârste, abandonată de amant și
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
o causa occasionalis. Clovnii acestui circ „al nostru” sunt niște simple mecanisme. Ei (re)acționează prin impulsuri aleatorii, îndeobște; iar dacă-și dau picioare-n dos, e pentru că n-ar face, altfel, pasul (nu pașii!) înainte. Destinul lor este al funiei, cea care trebuie împinsă pentru că nu poate fi trasă (cf.p. 105). Circul circulă dintr-un (im)pas într-altul, ca în romanul picaresc... Ca în Candide-ul lui Voltaire, să zicem, cu care cartea lui Lucian Dan Teodorovici aduce. Aduce
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
pentru o zi de primăvară, am început cu frică să dau din mâini, din picioare. apoi am prins să rod sfoara care mă ține atât de legat. și tot urcam, trecusem de aer, trecusem de rămășițele aerului și eu rodeam funia, plutind prin ceruri îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară și cu furie rodeam funia și ea deloc nu se subția. chiar și când îmi suflecam pantalonii în țărâna lunii, eu rodeam sfoara. lângă stelele care se stingeau ca stropite
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
apoi am prins să rod sfoara care mă ține atât de legat. și tot urcam, trecusem de aer, trecusem de rămășițele aerului și eu rodeam funia, plutind prin ceruri îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară și cu furie rodeam funia și ea deloc nu se subția. chiar și când îmi suflecam pantalonii în țărâna lunii, eu rodeam sfoara. lângă stelele care se stingeau ca stropite cu apă, eu rodeam sfoara. înotând printre găurile negre ca-ntr-un iaz cu pești
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
ea urma unei litere din numele tău; dacă sapi sub ea, până la capătul puterii, dai peste-o cifră din șirul de numere, al tău. După nouă zile și nopți, un om se cațără pe șirul de numere, ca pe-o funie, urcă dintr-o creangă în alta a pomului, până în vârf, deasupra pământului, cu umbra ta în mână. - Unii spun că pe-a lui și-a lăsat-o în spatele calului cu opt picioare, ca să ajungă în ținuturile îndepărtate, unde trupul tău
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
cu mine se sapă literele de foc din care nici un semn nu se poate schimba, căci ele sunt definitivul și adevăratul meu nume! XXX. (ștearsa invocare) La capătul de ape corabia e o iluzie și pânzele și mâinile prinse pe funii la fel; la miez de noapte, în golul camerei, el cată la întinsa strălucitoare în rochie de mireasă - zeița cu părul de aur e în propriile-i mișcări - trecere reală; fără îndoială, locuința învăluită în ceea ce nu e, cu zidurile
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
putea s-o mai dreg, da' n-am chef - ești o victimă colaterală. Te-am scos din necunoscut. (0*) Și te-am tras în țeapă. (!) * semnu' ptr mulțimea vidă De ce scriu ștrumfii Pentru că am bîntuit coridoarele Casei Scînteii cu o funie cenușie de nesperanță răsucită la gât Pentru că am disperat în fața bancomatelor Pentru că am auzit broaștele orașului în aurolaci și aurolacii în canale într-un musical-horror adevărat care crapă țeasta literaturii și face din tot neoexpresionismul o cîrpă Pentru că am dus
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
mai toți ne ascundem frica de moarte. Mutație... Mai ai și tu puțină răbdare, până când umbrele se vor personifica, până când ideile se vor ține scai, precum bolile pe care le-ai adunat în decursul anilor. Eșarfa din jurul gâtului nu este funia pe care ai visat-o în tinerețe. Ea îți ascunde doar ridurile pe care nu vrei să le vadă toată lumea. Cine mai poate Să-ți faci din umbră zeul cel ademenitor... Prelung surâs, nu ai ce căuta pe râul care
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
lepădare de sine pentru înălțarea culturală a neamului. Dacă cei ce-l văzuseră la lucru îl putuseră călca în picioare, ce mai avea de așteptat de la posteritate? Totul plângea în el: glasul, ochii, barba rară și putredă, cravata ca o funie răsucită, de care părea spânzurat, hainele stoarse ca o rufă, servieta unsuroasă de sub braț, adevărat pui sub protecția cloștei. Sergiu încercă să-l liniștească: nimeni nu fusese chemat anume; venise cine voise; nu era doar un secret; discutaseră chestiunea împreună
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
vocea lui paulo coelho șapca lui dante pilitură din bătăturile lui shakespeare ochiul lui apuleius păstrat întreg în luneta lui cees nooteboom unghii de la degetul mic a margaretei duras în sângele-vin a lui juan de la cruz rotula lui ramon llull funia lui nerval și străveziu o pleoapă de novalis toate nemișcate în lumina privirii lui IISUS și a lui socrates în acea vitrină a acelui oraș a lui morus-campanella-rabelais-cervantes toate ningând în acea fascinantă lumină a proiectelor nerealizate nici măcar pe perinița
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
abia întins și-l aruncă afară; un nor de scântei vorbitor se lasă peste ogradă. NUMAI CU SÂNGELE Pe tavan a apărut o cruce a singurătății; numai cu sângele o pot vedea. în genunchi de stau și murmur o rugăciune, funiile văzduhului devin ca o batistă albă din copilărie ce îmi acoperea ochii, jucându-mă șotron. Așternutul parcă-i o arie încinsă a cărei puzderie mi-a înroșit tot albul ochilor. Ea îmi ia brațele, îmi ia inima; ne asemănăm cu
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
străveziu mut, anodin și absurd ca o Grecie fără piatră, ca un dumnezeu fără fiu. Fregata Un sac (probabil gol) legat la gură și abandonat pe țărm nu departe de glezna monstruoasă a unei macarale. un sicriu legat cu o funie de un catarg. luna oglindindu-se-n apa murdară și mâncată de psoriazis a cheiului. o fregată-și aruncă ancora-n lună luna se deplasează-n tăcere spre vest și fregata legată de ea ca o umbră dispare în noapte
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
poeți ai lumii scrieri semnificative), contaminată de unele tonuri de doină românească, se exprimă melodios într-o laudă a florilor : „Bate-mă, Doamne, să zac / într-o pădure de mac, / și țigăncile să vie / cu bice de iasomie / și cu funii de petunii / ca la răsăritul lunii, / să mă cheme și blesteme / cu ocări de crizanteme / și să mă boscorodească / cu frunze de îngerească.” Proaspătă și delicioasă fantasmă erotică, viziunea fostelor (sau posibilelor) iubite venite la mormânt ne seduce. Poate fi
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
adâncă recunoștință. La rândul ei, femeia îl urmări cu compasiune, bănuindu-i frământările. Atunci, când ziarista nu se mai aștepta, Furgoteiu scoase la iveală un cuțit - femeia nu schiță vreo mișcare, pentru a se apăra - și taie cu încetineală nodurile funiei. Parcă ar fi oficiat un ritual, pregătit în taină de mai multe vreme. Spre uimirea ei, fostul vistiernic căzu în genunchi și-i sărută poala fustei. Descoperindu-i și lacrimi în ochi, Gilda îl mângâie pe creștet, ca și cum ierta greșelile
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]