2,159 matches
-
deasupra rîului Yangtze. Jim se apropie de parașuta roșie, destul de mare ca să acopere o casă, care zăcea peste taluz. Se uită la materialul lucios, mai frumos decît orice țesătură pe care o văzuse vreodată, la cusăturile și marginile imaculate, la funiile albe care se tîrau pe lîngă podețul canalului. Containerul se spărsese În urma impactului. Jim se lăsă În jos pe panta de pămînt ars de soare și se așeză pe vine lîngă deschizătura cilindrului. În jurul lui, pe podețul canalului, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de spațiu ca să îmi întind picioarele. Încă se mai uita fix la mine, cu acea privire de bufniță, dar eu nu mă puteam uita la el. Privirea mea ricoșa prin cameră, căutând ceva de care să se agațe. Simțeam cum funiile Burghezilor din Calais se strângeau în jurul gâtului meu. Atunci am văzut-o. Stătea pe raftul unei biblioteci scunde, în spatele lui. Nu îmi puteam imagina cum de îmi scăpase până atunci, dar nu înțelegeam nici cum am șters-o din memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
noi chiar nu suntem un popor. În cel mai bun caz suntem un fel de trib. —Iarăși Îi dai cu „noi“, chicoti Țvi, ești cam neclar astăzi. Hotărăște-te odată: Noi suntem „noi“ sau nu? În casa spânzuratului nu ții funia de două capete. N-are importanță. Scuză-mă, dar acum chiar trebuie să Închid și să fug. Apropo, am auzit că Uri se Întoarce la sfârșitul săptămânii. Poate aranjăm ceva pentru pentru sâmbătă seara. La revedere. Bineînțeles că nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai mici amănunte. Ca pe oapariție angelică, așa îl vedeam, mai cu seamă că ochii lui în permanență înroșiți, chiar și atunci când supravegheau lucruri profane precum împărțirea rației de pâine, păreau a o privi pe Fecioara Maria. Pe lângă asta, de funia care-i înconjura călugărului mijlocul atârna o legătură de chei care semnaliza venirea și plecarea lui preț de două colțuri. Tot timpul era pe drum. Se grăbea ca și când ar fi trebuit să urmeze o chemare încoace, încolo. Nimeni nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aroganță. Dacă într-adevăr dădea lapte este un lucru incert, dar, de îndată ce consult ceapa, un uger gata să plesnească se cere muls de mâna nevestei meșterului. Zi de zi, ucenicii și cu mine trebuia să ducem, cu schimbul, capra de funie până în locul unde creșteau buruieni. Printre monumentele funerare expuse nu se găsea nimic de păscut, fiindcă acolo ieșeau găinile care mi-au oferit un motiv pentru vremuri ce aveau să vină - Găini în Cimitirul Central se numește o poezie de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai departe, la Holthausen. Pe amândouă părțile mănunchiului de linii exista hrană pentru mai multe zile. Ucenicilor sau practicanților, cum le spunea Korneff, nu le păsa că trebuiau să-și îndeplinească îndatoririle de la ora prânzului, cu animalul arogant tras de funie, chiar dacă în felul acesta le era consumată o bună parte din pauza de masă. Unul dintre ucenici, un ochelarist pentru care lucrul cu piatra era dificil și care din cauza asta, mai târziu, s-a mutat la poștă, după care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
După un an cu Julius Göbel, cu starostele calfelor, Korneff, cu cioplitorul în piatră Singer și mașina lui de punctat cu trei picioare, după supă de zarzavat de câte două ori pe săptămână și după ce o dusesem destul timp de funie pe capra de lapte Genoveva, ucenicul a considerat că trebuia să schimbe întreprinderea în care să învețe. Departe de animalul behăitor, departe de corpurile punctate ale acelui Christ atletic răstignit pe cruce și departe de madonele stând pe secera lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a avea întotdeauna dreptate a unui maniac al detaliilor, idei dispărute, ce așteaptă să fie resuscitate, de pildă zvonul că, imediat după ce părăsisem firma Göbel cu binecuvântarea meșterului Singer, capra Genoveva, în căutarea hranei de prânz, s-a smuls cu funie cu tot de una dintre calfe, a luat-o la sănătoasa și și-a dat ultimul behăit sub un tramvai care circula în direcția Bilk. Nevasta lui Göbel, matroana cu ochii de vacă, se spune chiar că ar fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o felie de chec care avea același gust ca și checul pe care știa să-l coacă nevasta meșterului pietrar Göbel. Aceea ținea o capră pe nume Genoveva, pe care în primăvara lui ‘47 fusesem nevoit s-o duc de funie la păscut, prilej cu care făcusem o figură tristă. Povestea cu capra îmi apărea în amintire, ca un basm, comparabil cu acela care tocmai începuse acum, chiar dacă nu mai făceam o figură tristă, ci mai degrabă una de ins conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de admirație. — Jerry! Jerry! — Nu-ți mai răci gura de pomană, Ted! — Treizeci de metri, anunță Tina. Continuă să se apropie. Pe măsură ce calmarul se apropia, Norman putu să-i numere brațele și-i văzu cele două tentacule lungi ca niște funii strălucitoare ce se Întindeau mult Înapoia corpului. Brațele și tentaculele păreau că se mișcă libere În apă, În vreme ce corpul era supus unor contracții musculare ritmice. Calmarul se autopropulsa cu ajutorul apei și nu se folosea de brațe pentru a se deplasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Pierdem timp prețios. Dorothy n-a coborât de peste o jumătate de oră: trebuie să încercăm s-o găsim. — Bine, spuse Thomas, ridicându-se. Dar aceștia doi nu vin cu noi. Draperiile din sufragerie nu se puteau dechide decât cu ajutorul unei funii groase de bumbac. Thomas tăie două bucăți din ea și îi legă pe Michael și pe Phoebe de scaune. Paza prizonierilor a fost lăsată pe seama domnului Sloane (și a Tabithei, atât cât era în stare), în timp ce Roddy, Hilary, Thomas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
explica totul. În clipa când Hilary înaintă și deschise ușa până la capăt, auzi brusc un zbârnâit deasupra capului. Uitându-se în sus și scoțând un țipăt scurt, zări pentru o fracțiune de secunde un pachet voluminos agățat la capătul unei funii căzând spre ea: un pachet compus - deși nu va ști niciodată - din toare ziarele la care avusese rubrică permanentă în ultimii șase ani. Dar înainte de a bănui ce o lovise, Hilary era moartă: strivită de greutatea propriilor opinii, zăcând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai păsa cum o să facă, de vreme ce nu mai era vorba de apa de baie a lui taică-său. Puseră capacul la loc pe cadă și se uitară la pereți și tavan, În căutatea unor cîrlige, ceva de care să lege funiile. Hotărîră că lanțul de la stativul de rufe poate să-i țină pe unul dintre ei; celălalt se putea spînzura, se gîndiră ei, de cîrligul de haine din spatele ușii de bucătărie. — Ai funii? urmă Întrebarea lui Alec. — Am chestia asta, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
căutatea unor cîrlige, ceva de care să lege funiile. Hotărîră că lanțul de la stativul de rufe poate să-i țină pe unul dintre ei; celălalt se putea spînzura, se gîndiră ei, de cîrligul de haine din spatele ușii de bucătărie. — Ai funii? urmă Întrebarea lui Alec. — Am chestia asta, zise Duncan, Într-un moment de inspirație. Se referea la cordonul halatului, și-i Încercă rezistența cu mîinile. Cred c-o să mă țină. — Pe-asta ai rezolvat-o. Dar cum rămîne cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
geroase de iarnă. Au dispărut, tot atât de ușor și de pe nesimțite, ca firele de păr de pe capul chelului. Geaba temenea! explică, din nou, cailor săi, Petrea Păun, pe când cumpănește din mers lucrurile din căruța cu roți de cauciuc, legate cu o funie groasă de cânepă, împletită cu două ierni în urmă de femeia lui, Iustiniana. Geaba temenele! spuse el, a doua oară, cu glas șoptit, descriindu-și în tăcere scena cu fostul primar al Goldanei, Păun cel blajin, care cununa și boteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și Braiu îi îngăduie pe alții, care stau a ploaie, deși numai udeală nu ne mai trebuie, pe aici, pe unde ne aflăm Iar noi ședeam, care pe geamblacul de scânduri al sondei, care legați de schelele ei, atârnați în funii, cum șede ciocănitoarea proptită în coadă și pândeam ca, din asemenea încontrări și vorbe iuți, să nu se întâmple vreo belea între noi Iar timpul ne năpădea cu herghelia lui de cai negri ai grijilor, care ne zdrobeau cu copitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noi, stăruind în nerăbdare, urmăream Apa, pe nimică pe ceas, ca să vedem dacă nu cumva scade, iar timpul nostru, al celor aflați în restriște, se scurgea, negru și greu, ca un iaz de păcură și de clei Care legănați în funii, care pe geamblac, visam fără să dormim și ne împărtășeam visele între noi, încurajându-ne cu spusele, ba încă unii, ne mai rugam la cel Atotputernic și la Maica Domnului nostru, Iisus Hristos Iar la noi, la clubul minerilor, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cornel Braiu sau pe Manuil Fragă, care așa măruntac, cum este el, dar duce la tăvăleală, că așa-s tabacherele din pluton, îndesate și vânoase Iar acum, sorții au căzut, vorba vine, pe Manuil Fragă, care, din scrânciobul lui de funii, s-a dezlegat încetișor și cocoțându-se cu fereală pe geamblac, a luat găleata de toartă și agățând-o la brâu cu o frânghiuță, a pornit-o, în jos, pe scară Cum Manuil Fragă, pentru a putea trece, avusese drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
brâu cu o frânghiuță, a pornit-o, în jos, pe scară Cum Manuil Fragă, pentru a putea trece, avusese drum peste geamblac, Pamfil Duran, ca să nu-i stea în cale, s-a răsucit pe o coastă și prinzând capătul unei funii, s-a lăsat în scrânciobul celui plecat, luându-i locul Și numai cam atâta mișcare s-a petrecut pe sonda noastră din nișa de năpastă, că în afară de Pamfil Duran, care-și schimbase poziția de ședere, ceilalți mocneau într-o trândăvire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și găleata lui spartă, am abătut lumina în râpa întunecată, unde își dăduse drumul în scrânciob, ceva mai înainte, Pamfil Duran Și mi s-a făcut părul măciucă, de ce am văzut acolo, că Pamfil Duran, petrecându-și un capăt de funie pe după ceafă și făcându-l laț, și-l pusese deasupra mărului lui Adam, slobozindu-se din scrânciobul de frânghii și având limba scoasă și vânătă, ca o vită doborâtă pe o parte, căznea unduind, numai oleacă, din trup Iar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
am avut așa o idee Încât i-am făcut lui semn, precum și către Braiu, să se retragă pe podețul lui Daniel Mărăcinescu, unde încă era loc liber Și eu, dându-mi drumul alături, pe latura sondei și potrivindu-mă în funii, i-am îndemnat, pe dată, la sfat anume Zicând: fraților, până ce colegii noștri din afara minei, vor răzbi lăcata Muntelui, nu putem ști ce fel de surprize ar mai putea veni peste noi și nici ce cumpene am mai putea petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și pe ceilalți, ținându-i în frecții cu spirt medicinal, în clisme cu terebentină și obligându-i să doarmă, pe frigul iernii, în balii cu zeamă de fân uscat în amestec cu Iarba lui Tatin și cu Barba-caprei și între funii de usturoi, atârnate pe pereți. Avea faimă negativă, spunându-se, despre ea, că face avorturi aseptice, folosind un mizerabil fus de lemn, și că repară cu mijloace empirice virginitatea fecioarelor. Venera sosea clandestin la tovarășa ei de muncă și luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să-i împingă Melaniei douăzeci și cinci de milioane de lei, cu lucrurile lui și ale hotelului corect puse în ordine, Vladimir se așternu drumului spre casă. De la ieșirea din autostradă, pe ruta secundară către aeroport, se înșiruiau țărănci din Moldova cu funii de usturoi adus la vânzare. Pentru prima dată văzu la ele, pe un scăunel, cununi împletite de căpățâni de usturoi, de care era proptit un dreptunghi de carton cu un slogan promoțional cu totul neobișnuit în trecuta orânduire: usturoi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pas, fără să se ardă. Revine cu o batistă pusă pe față. Materialul subțire începe să fumege. Perdeaua incandescentă a flăcărilor se umflă, îl împresoară ca o copcă lacomă. Respiră cu greutate, nu mai are aer, simte ceva ca o funie groasă care-i cuprinde traheea, gâtuindu-l. Mâneca mantalei începe să ardă mocnit. O stinge cu greu, dar încăpățânată, flacăra își face din nou loc în postavul gros. Începe să amețească și capul parcă stă să-i explodeze. Prin fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
măriri vă adumbriseți, Ați ajuns acum la modă de vă scot din letopiseț, Și cu voi drapându-și nula, vă citează toți nerozii, Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii. Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii!” Pamfletul este specia literară în care sarcasmul, usturător prin violența limbajului, înfierează anumite moravuri sau persoane. Această specie a cunoscut o dezvoltare deosebită în secolul al XVIII-lea, mai ales prin Voltaire
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]