1,494 matches
-
și arăta ca o ființă nehrănită, epuizată de suferința celor șase luni de spitalizare. Buzele îi erau albe ca varul, iar ochii îi erau duși în fundul orbitelor. Nicky, când își văzuse frățiorul zăcând fără suflare, nu avusese nici o reacție. Se furișase lângă sicriul celui mic, îi băgă un degețel în guriță, apoi începu să îl dezbrace, să îl descalțe de papucei. La privirea acestui tablou rămăsese suprinsă, iar gestul lui nu știa cum să îl califice. Era atât de trist să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
data asta verbal: poate să rămână și mama copilului. - Veniți cu mine doamnă. O duse într-un salon unde erau numai copii nou-născuți în pătuțuri mici, inclusiv al ei. Pentru prima oară plânse lângă o fereastră până la epuizare, apoi se furișă lângă pătuțul lui Alin, încercând în felul ei să se facă mică și invizibilă din pricina prezenței ei acolo unde nu era permis adulților. La un moment dat, Carlina simțise că nu mai putea rezista să stea atâtea ore în picioare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-mi fac o idee. Oricum, sunt mai mult reclame... Șovăi o clipă, cu degetele pe coperta revistei You and Your Wedding. Nu-mi vine să cred că acum chiar am voie să citesc așa ceva. Pe față! Nu trebuie să mă furișez la raft și să trag câte o ocheadă vinovată, de parcă aș băga un biscuit în gură și mi-ar fi frică să nu mă vadă cineva. Obiceiul ăsta mi s-a înrădăcinat atât de tare, încât mi-e foarte greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se umple de lume. Nu pot! Dacă mă vede cineva? — Nu te vede nimeni, zice Erin. Îți pui și tu un batic, ceva. N-o să știe nimeni că ești tu. Împrumut de la o tipă o jachetă cu glugă și mă furișez la parter, ferindu-mi fața când mă întâlnesc cu câte cineva și simțindu-mă în mod absolut ridicol „fată rea“. Am văzut planurile designerului și, în clipa în care deschid ușile duble de la Terrace Room, cam știu în linii mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sărutat un evreu” [despre cineva căruia Îi miroase gura], „Fără sare, are gust de evreu mort”, „Să-l miroși pe evreu”, „E murdar ca un evreu”, „Evreii sunt atât de putrezi că put”, „Dacă nu vezi un evreu care se furișează, Îl simți după miros” (expresii și proverbe germane ; <endnote id="cf. 3, p. 64 ; 83, pp. 92-93 ; 455, vol. I, p. 217"/>), „A avea aerul unui evreu” (veche zicală englezească, cu sensul „a fi murdar” ; <endnote id="cf. 455, II
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fără să fie necesar să-l expulzezi” ( În termenii episcopului Tit Simedrea), liberalul Ion C. Brătianu, prim-ministru al României În perioada 1876-1888, obișnuia să spună o fabulă populară românească : profitând de o gaură În gard, un vulpoi s-a furișat În ogradă, a prădat-o și s-a făcut atât de gras Încât nu a mai putut să treacă prin aceeași gaură și să fugă. Gospodarul l-a atras Într-un colț al grădinii și l-a Înfometat până ce a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
germanilor, pe când mulți români erau prietenii lor. Am cunoscut ziariști evrei Închiși ca ostatici, pe când ziariști români scriau În gazetele germane. Am cunoscut evrei care au luptat pe frontul moldovenesc și s-au Întors mutilați, pe când mulți români s-au furișat În București, și au rămas ascunși sub ocupație” <endnote id="(453)"/>. Chiar și unii Înalți ofițeri au resimțit ca pe o datorie de onoare să confirme loialitatea de care au dat dovadă militarii evrei : „Cine a văzut, ca mine, cum
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o lipeală, dar Lucy preferă să stea pe lîngă văduvul Salvatore, care, la rîndul lui, nu-și mai poate lua ochii de pe misterioasa femeie prima doamnă care s-a apropiat vreodată de el. în acest timp, fiul lui, Angelo, se furișează noaptea pînă la culcușul ei ca s-o miroasă în timp ce doarme. Pînă la finalul călătoriei, Lucy îi propune lui Salvatore s-o ia el de soție, iar Salvatore acceptă năucit, dar regizorul scenarist nu dezvoltă relația lor și nici conflictul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ceva din mine nu s-a despărțit niciodată definitiv de România și, În ciuda experiențelor amare de dinainte și În special de după Revoluție, cu tot tacâmul de șicane, continui să revin. De ce? Pe nesimțite, din cauza glumei lui Pleșu, mi s-a furișat În minte proverbiala declarație a lui Lăpușneanu: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!“. Ce legătură are cu Întrebarea? Devenit aproape un fel de To be or not to be autohton, citatul Îi sună familiar oricui, chiar dacă i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Înspre regiuni Îndepărtate unde am bâjbâit În căutarea unei deschideri secrete, pentru a descoperi că temnița timpului este sferică și fără ieșiri. Cu excepția sinuciderii, am Încercat totul. Mi-am lepădat identitatea, ca să trec drept o nălucă tradițională și să mă furișez În tărâmurile care existau Înainte ca eu să fi fost conceput. Am suportat mental degradanta companie a doamnelor romanciere victoriene și a coloneilor În rezervă care-și aminteau că fuseseră Într-o viață anterioară sclavi mesageri pe un drum roman
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe micul ei regat, situat departe și plin de mucegai, pe care ea Îl considera cel adevărat (am fi murit de foame dacă ar fi fost așa), era urmărită mereu de privirile batjocoritoare ale lacheilor și ale cameristelor, În timp ce se furișa cu pas greoi pe lungile coridoare, pentru a piti o jumătate de măr sau niște bucățele de biscuiți Petit-Beurre adunate de pe o farfurioară. Între timp, gospodăria noastră din oraș și cea de la țară, având un personal permanent de vreo cincizeci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din steagul american (Peg tăindu-și dungile, iar Sarah Jane, drăgălașele stele), două dintre păpuși dobândeau o dulce feminitate, după ce articulațiile lor neutre erau Îmbrăcate. Gemenii (Meg și Weg) și Midget rămâneau goi-pușcă și, În consecință, fără sex. Îi vedeam furișându-se din casă În toiul nopții, pentru a arunca unii Într-alții bulgări de zăpadă, până ce bătăile unui ceas din depărtare („Ascultă, dar! “ comenta textul cu rimă) Îi alunga Înapoi În cutia lor cu jucării din camera copiilor. Un rudimentar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și a bătrânilor servitori ai familiei, se căsătorise cu o tânără estoniană cam În aceeași perioadă când m-am căsătorit eu. Când am aflat aceste evoluții ulterioare, am suferit un șoc ciudat; parcă viața mi-ar fi știrbit drepturile creatoare, furișându-se dincolo de limitele subiective stabilite foarte elegant și economic de amintirile din copilărie pe care le credeam semnate și parafate. „Dar cu Iaremici ce s-a Întâmplat?“ l-am Întrebat pe M.V. Dobujinski, Într-o după-amiază de vară prin 1940
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mine prin jurul casei sau să ne scăldăm În râu. Acum știu că În vara aceea avea o legătură amoroasă cu o femeie măritată a cărei proprietate se afla la optsprezece kilometri de noi. În diversele momente ciudate ale zilei se furișa la cuștile de câini pentru a hrăni și a mângâia câinii noștri de pază ținuți În lanț. Li se dădea drumul la 11 noaptea să umble În jurul casei și el trebuia să-i Înfrunte În toiul nopții, când se furișa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
furișa la cuștile de câini pentru a hrăni și a mângâia câinii noștri de pază ținuți În lanț. Li se dădea drumul la 11 noaptea să umble În jurul casei și el trebuia să-i Înfrunte În toiul nopții, când se furișa afară și se Îndrepta spre tufișurile unde o bicicletă cu toate accesoriile - sonerie, pompă, trusă cu scule din piele maro și chiar clame pentru pantaloni - fusese pregătită În taină de un aliat, valetul polonez al tatei. Drumurile murdare și pline
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ființă omenească foarte pură, foarte cumsecade, cu principii personale la fel de rigide ca gramatica lui și ale cărui Înviorătoare diktantî mi le amintesc cu plăcere: kolokololiteișciki perekolotili vîkarabkavîșișa vîhuholei, „turnătorii de clopote de biserici i-au măcelărit pe guzganii care se furișaseră afară“. După mulți ani, la Muzeul de Istorie Naturală din New York, i-am reprodus această frază care-ți Împleticește limba unui zoolog care mă Întrebase dacă limba rusă este atât de grea pe cât se spune. Ne-am reîntâlnit peste câteva
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care mă Întrebase dacă limba rusă este atât de grea pe cât se spune. Ne-am reîntâlnit peste câteva luni și el a spus: „Să știi că m-am gândit mult la guzganii aceia moscoviți; de ce se spune că s-au furișat afară? Hibernau, se ascundeau sau ce se Întâmplase cu ei?“. 5 Gândindu-mă la preceptorii mei succesivi, mă preocupă mai puțin ciudatele distonanțe pe care le-au introdus În viața mea de copil, cât mai ales stabilitatea esențială și plinătatea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe loc. Soarta ne-a tratat cu blândețe; nu s-a Întâmplat altceva mai grav decât șocul pe care l-am suferit În miezul unei nopți de ianuarie, când o siluetă de tâlhar Înveșmântată În piele și blană, s-a furișat printre noi - dar s-a dovedit a fi doar fostul nostru șofer, Țiganov, care nu pregetase să facă tot drumul de la St. Petersburg, pe tampoane și În vagoane de marfă, prin imensa pustietate Înghețată a Rusiei, numai pentru a ne
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ani a Început să-l preocupe muzica și de atunci a luat nenumărate lecții de muzică, se ducea cu tata la concert și petrecea ore-n șir cântând fragmente din opere pe pianul de sus, În auzul tuturor. Eu mă furișam În spatele lui și-l Înghionteam În vertebre - o amintire oribilă. Am urmat școli diferite; el a mers la gimnaziul de odinioară al tatei și a purtat reglementara uniformă neagră, la care, la cincisprezece ani a adăugat un retuș ilegal: ghetre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
verii noștri, Manuil și Alexis, de care eram îndrăgostită -, ne-am ascuns în ruinele palatului Blacherne, împreună cu șobolanii, înspăimântați și ei; ne-am mirat chiar, crezusem că toți fuseseră mâncați în lungul asediu. Înveșmântați în zdrențe ca cerșetorii, ne-am furișat în noapte, pe străduțe dosnice, fugeam, căutam să ne strecurăm printr-o spărtură a zidului, fugeam cât mai departe de coșmarul ce se chema acum "Stambul". Călcam îngroziți peste cadavre, nu vedeam pământul de stârvuri. Îmi stăruie și acum, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
glasul. Da' numai ce și-a slobozit Măria sa "opincarii" în luptă, că le-a înghețat zâmbetul pe buze și li s-a pleoștit musteața! Că Ștefan... continuă ea, dar, brusc, se întrerupe cuprinsă de panică. Măria sa Doamna... șoptește și repede furișează alăuta sub bancă și, de prea mult zor să pornească vârtelnița, răvășește feșile pe jos. Voichița se ridică în picioare, spăsită, cu ochii în pământ. N-ai prea avut spor, Voichițo, constată Maria cu o dojană îngăduitoare reținându-și un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de la Iancu de Hunedoara, l-a zdrobit la Crasna, dar Aron-Răspopitul a fugit și s-a oploșit în grațiile craiului Cazimir. Bogdan-Vodă n-a apucat să domnească nici doi ani. Fratele Aron, cu o bandă de tâlhari lehi, s-a furișat și l-a descăpățânat mișelește la nunta însângerată de la Răuseni. Au trecut anii, am crescut și... și a venit rândul meu să împlinesc blăstămul Mușatin cum era hotărât. Eu, Ștefan-Pribeagul, vin cu ajutorul muntenesc al Domnului și vărului Vlad Țepeș Drăculea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cuvinte... Oblonul se zbătea zgâlțâit de viscol. Un clopot bătea undeva departe. E Crăciunul doar... "Cu sfinții odihnind Hristoase..." Călugării, cu lumânări, cântând, cădelnițând, părăsesc paraclisul. Ce face Maria? întreabă în șoaptă Țamblac ștergându-și cu dosul mâinii câteva lacrimi furișate printre crețurile obrajilor. Ștefan, buimac, ca trezit dintr-un somn greu, nu înțelege. Ce face Maria? Maria?... șoptește răgușit. Maria?... N-a vărsat o lacrimă. Am rugat-o. Plângi... Te rog, Maria, plângi... Nici un cuvânt. Împietrită. Nici o lacrimă... Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
maldăr de țoale pe care le aruncă într-o cărucioară pe două roți. Să trăiești, Savastiță! se dă la ea moșneagul cu plosca. Să trăim, să trăim! îi răspunde acru, în răspăr, bătrâna, văzându-și de treabă. Pe după bojdeucă, se furișează tiptil un moșneag înarmat până-n dinți, cu un coif mâncat de rugină, cu arc și tolbă la spinare, toporișcă la brâu, ghioagă ghintuită pe care mai mult o târăște prin pulbere. Dumnezeule!!! țipă Savastița. Iar?!... Nu te vezi?! Hodorogule!! Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în ochi, adânc: Unchiule... Și de-a fi și-a fi... Rogu-te, ai grijă de Maria, de copii și... și de Voichița. Să le fii un adevărat părinte, cum mi-ai fost și mie... Vlaicu își șterge o lacrimă furișată prin crețurile obrajilor și bolborosește: Făgăduiesc, fiule. Da' să ai grijă... Ștefan ridică hrisovul cu amândouă mâinile, solemn, tulburat. Și, ca printr-o minune, clopotele Sucevei prind iar să bată, făcând clipa și mai solemnă. Voi să stați mărturie pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]