3,503 matches
-
pe Emerentianus scurgându-se pe jos și dispărând în mijlocul mulțimii ce îl înconjura. O clipă mai târziu, războinicul se năpusti asupra celor două femei, iar Hippolita putu să le audă strigătele de groază. Apoi le pierdu din vedere. îndurerată și furioasă, își aținti din nou privirea asupra căpeteniei barbare, care continua să vorbească oamenilor săi de încredere cu privirea fixă spre terasă. Hippolita simți crescând în ea un sentiment de răzvrătire. Dacă omul acela se gândea să-i pregătească aceeași soartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
umilului Divicone nu avură darul să-i conștientizez asupra necesității de a se pregăti cu seriozitate și rigoare în vederea zilelor hotărâtoare ce îi așteptau. Acum, însă, răbdarea lui Metronius ajunsese într-adevăr la capăt. Aruncându-i lui Ambarrus o privire furioasă, exclamă: — îi spui cum o să-ți pot face oamenii să se lupte cu hunii, dacă nu sunt capabili nici măcar să stea în rând? îmi spui, ei? Cu degetele înfipte în centura de piele, căpetenia bagauzilor îi susținu privirea. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de armura pe care i-o dăruise Onegesiusă, conduși de servitori din Panonia, fără multă minte și nu prea de încredere; aproape toți ceilalți războinici care acoperiseră retragerea se plângeau de pierderi asemănătoare, așa că erau și ei de-a dreptul furioși, cel puțin pe cât era el. Mai era, însă, și altceva: la Aureliana, întocmai ca în Sapaudia, ironia sorții făcuse să fie chemat tocmai când se găsea la doar un pas de a împlini o acțiune memorabilă. Dacă, într-adevăr, gepizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zadarnic din mâini și din picioare, dar atentă să țină bine de coasta de miel câștigat cu atâta greutate. Când Odolgan o puse jos înaintea lui Balamber, care o observa amuzat, se eliberă, zbătându-se, și îi aruncă o privire furioasă, în timp ce, la spate, mâna ei strângea bucata de carne. Cu un aer feroce, Balamber se făcu că vrea să vadă de sus ce căuta ea să ascundă. — Ai furat din carnea războinicilor mei, rosti pe un ton sever. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-se deodată în față, se agățase de gâtul catârului și, căutând să-i apuce căpăstrul, îi strigase servitorului care o conducea să se oprească; acela se opri de îndată, temându-se că animalul, enervat acum, ar fi devenit până la urmă furios. Go-Bindan, roșie ca para focului, îi vorbi din nou lui Balamber arătându-i din nou cu degetu pe oamenii aceia: „Ucide-i, Shudian-gun!“. Despre turingieni, Balamber nu avea în general o părere prea bună. Totuși, erau aliații lor. Uimit peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
izbise cu furie catârul cu picioarele, ceea ce-l făcu de-a dreptul să se enerveze, astfel că animalul, scuturându-și spinarea și izbindu-se de cavalerii aflați în marș, o azvârlise până la urmă pe jos. Privind-o pe când se ridica, furioasă, de pe drumul prăfuit, Balamber nu putu să se abțină să râdă. Se dusese lângă ea scuturând din cap, și, apucând-o de rochie, o împinsese spre un car ce trecea chiar atunci: „Turingii sunt cu miile - îi spusese - nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Mai erau și doi dintre fiii regelui: Ellak și Dengizich, care avea un braț înfășurat într-o fâșie de pânză murdară și plină de sânge. Toți aveau încă pe ei armurile îmbibate de praf și sânge. Atila părea încruntat și furios, dar hotărât și stăpân pe sine. Balamber îl văzu cum scutura cu fermitate capul și îi răspundea ceva lui Edec, căpetenia scirilor; puțin după aceea, se îndreptă spre mulțimea ce-l înconjura și vorbi: — Să fie limpede! strigă cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care încerca în zadar să o imobilizeze, și, cu ochii țintă spre el, îl striga cu disperare. Trebuia să meargă la ea. Trebuia să o ajute. Orbit de impulsul de a o salva pe copilă, se aruncă înainte cu lovituri furioase, mai mult pentru a-și deschide drum spre ea, decât pentru a o ucide pe Frediana. Aceasta, în schimb, atentă și promptă, pară, făcu o eschivă și îi aplică o lovitură directă sub clavicula stângă: o durere ascuțită, înfiorătoare, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și tumultoasă din care Biserica a ieșit modelată într-un chip de neșters, cum s-a întâmplat, de altfel, cu întreaga societate europeană. Coperta 2 Deasupra Fragment din roman: Atila era acolo și discuta însuflețit cu căpeteniile. Părea încruntat și furios, dar pefect stăpân pe sine. Hotărât, se îndreptă apoi spre războinicii săi. „Să fie limpede!“ strigă cu voce fermă, „că de aici nu fuge nimeni. Și dacă dușmanul ne atacă, eu nu voi face nici măcar un pas îndărăt!“ Ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un minut, văzu că tot nu era vorba de vreun vis. Craig întrebă: - Unde mă duceți? - Nu puneți întrebări, vă rog! Aceasta îl făcu să-și piardă răbdarea, și-i dădu senzația că este tratat ca un copil. Încruntat și furios, Craig se lăsă pe spate și-și studie răpitorii cu priviri ostile. Erau tipice femei "de modă nouă" cu fustele scurte. Cele două pistolărese păreau trecute bine de patruzeci, totuși erau suple, vioaie. Ochii lor aveau privirea aceea foarte strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
comportă Craig, când e în această stare de totipotență? - Starea lui variază, veni replica rece. Dar - și Nypers își arătă dinții strălucitori și albi - nu m-aș afla aici dacă el ar fi periculos. - Ceea ce nu spune nimic, zise Kay furioasă după ce ușa se închise în urma lui Nypers. Moșul trece sub tăcere informații vitale. Pun pariu că grupul care se află în spatele lui știe că a venit aici. Aș merge până acolo încât aș spune că l-au trimis. Care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mă pricep să mint, și aș vrea și eu să renunț. De ce nu sunt lăsat? Eu am renunțat la o meserie în favoarea alteia, mai potrivită mie. Schimbă-ți și tu viața.... Asta și fac. O schimb pe moarte, răcni Carol furios. Pe ce dracu' altceva aș putea s-o schimb? Pe slănină? Să schimb masca de pe chipu-i hâd și să pretind că-i alta? Ce crezi tu că e viața? O izmană care atunci când s-a rupt și s-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o după amiază de fericiri. Eram, bineînțeles, și confidentul ei en titré3. Într-o după-amiază, 1 Dedicație (fr.). 2 Femeia este schimbătoare (it.). 3 De drept; preferat (fr.). când m-a văzut intrând (mă aștepta!), a venit la mine obidită, furioasă, indignată, ca să-mi facă cunoscută ofensa sângeroasă pe care i-o adusese o domnișoară, fiica unui vecin: "Madadeta m-a făcut dumneta!" Era ceva teribil, în adevăr. Adjectivul acesta mica moldoveancă îl cunoștea până acum spus numai slugilor... Ofensa nemaiauzită
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
orice alte considerente incidentale, mașina era oficial destinată să-și transporte ocupanții la casa părinților miresei. Nu exista nici un fel de informație directă sau indirectă, pe care s-o fi primit de la deznădăjduita mireasă necununată sau de la tulburații (și, probabil, furioșii) ei părinți, care să fi motivat stingheritoarea mea prezență în apartamentul lor. Atunci de ce continuam să rămân în mașină? De ce n-am coborât din ea când ne-am oprit, să zicem, la lumina roșie a unui semafor? Și, o întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
trecu prin fazele unei periculoase fierbințeli, iar vibrațiile electrice Îl cuprinse total! Era În vizibilă dificultate...! Reuși cu greu să articuleze câteva cuvinte: „Te Înșeli...! Mai mult ca sigur, am făcut din nou alergie...!!” „Nu mai spune...!” - se stropși ea furioasă. „Care vasăzică,ai făcut alergie...? De câte ori Îmi promiți să mă scoți În oraș, domnul face alergie...! Bine domnule Tony Pavone Îmi permit să-ți pun o Întrebare. Dumineca trecută de ce n-ai venit...? Dar cu două săptămâni În urmă...? Dacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
versurile lui Dante erau imaginare În timp ce la Penetenciarul Rahova gardienii, se străduiau din răsputeri să demonstreze tuturor - adevăratul Infern...! Tony Pavone se trezi din indiferența În care căzuse În momentul când fuse cu brutalitate Înpins În interiorul unei Încăperi În timp ce Liberii furioși și șifonați destul de bine prin zăpadă, Încercau să facă ordine la intrarea În cameră aplicând la Întâmplare câte un baston de cauciuc pe spinarea cu-i se nimerea, drept răzbunare...! Se auzi masivele zăvoare Închizându-se cu zgomot, urmat de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fii prins În capcana unui standard psihiatric (Sammler dădea vina pe nemți și pe psihanaliza lor pentru asta)! Cine ridicase drapelul de scutece? Cine făcuse din rahat sacrament? Ce mișcare literară și psihologică era asta? Domnul Sammler, cu minte amară furioasă, ținea bara de sus În autobuzul plin ochi, mergând În centru, o călătorie scurtă. În mod cert nu avea nici un gând despre hoțul de buzunare negru. Pe acesta Îl asocia cu Columbus Circle. Întotdeauna mergea dinspre centru, nu Înspre. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
venit. Când am avut ocazia, am aruncat cincizeci de mii pe buticul ăla. — Am crezut că la cazinou, În Las Vegas. — Nu, nu, era un complex de moteluri În Vegas și noi aveam magazinul de haine, buticul pentru bărbați. Purtător furios de haine și decorator furios de corpuri de bărbați, ar fi fost Wallace. — Unchiule Artur, aș vrea să te pun pe statul de plată. Feffer e de acord. Feffer te iubește, știi. Dacă nu vrei s-o faci, o punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
am aruncat cincizeci de mii pe buticul ăla. — Am crezut că la cazinou, În Las Vegas. — Nu, nu, era un complex de moteluri În Vegas și noi aveam magazinul de haine, buticul pentru bărbați. Purtător furios de haine și decorator furios de corpuri de bărbați, ar fi fost Wallace. — Unchiule Artur, aș vrea să te pun pe statul de plată. Feffer e de acord. Feffer te iubește, știi. Dacă nu vrei s-o faci, o punem pe Shula, cu cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
peste ochelarii colorați, ajustându-i fără să fie nevoie pe nas. Ei, el nu era ce credea Shula că este. Mai mult de atât, nu era ce credea Feffer. Cum putea el să satisfacă nevoile acestor imaginații? Feffer În volbura furioasă a spiritului său Îl lua drept punct fix. În asemenea revoluții hiperenergetice te Îndrăgosteai de idei de stabilitate, și Sammler era o idee de stabilitate. Și cât de bogat Îl flata Feffer! Lui Sammler Îi părea rău pentru asta. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pus unora dintre cei mai mari doctori și cele mai mari genii și minților lor dezamăgite de om. O, omul buimăcit de revenirea puterilor omului. Și ce e de făcut? În chestiunea histrionicului, vezi, de exemplu, ce făcuse acel fierbător furios al lumii, Marx, insistând că revoluțiile erau făcute În costumații istorice, Cromwellienii ca prooroci din Vechiul Testament, francezii În 1789 Îmbrăcați În veșmânt roman. Dar proletariatul, a spus el, a declarat, a afirmat, va face prima revoluție neimitativă. Nu va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Avionul e distrus. Civil Aeronautics or să-i ridice brevetul. Ce n-aș da să-l ridice și pe el. Dar el era foarte entuziasmat. Mi-a spus: „N-ar trebui să-i spunem tatei?“. Nu! — Da, spuse Angela. Era furioasă. Pe doctorul Cosbie, pe Wallace, pe Widick, pe Horricker. Și era pornită și Împotriva lui Sammler. Iar el Însuși era departe de starea lui obișnuită. Departe! Negrul rănit. Sângele. Iar acum, confruntat cu toată această superfeminitate, senzualitate, vedea totul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să-l văd Încă o dată. Dar apoi, În avion, Wharton a devenit, În mod pervers, gelos. Nu-mi dădea pace. Singurul meu gând e că Elya s-ar simți mai Împăcat cu tine dacă l-ar vedea pe Horricker. — Sunt furioasă că Wharton nu și-a ținut gura față de Widick și Widick față de tata. — Nu prea Îmi vine să cred că domnul Widick ar discuta despre așa ceva cu Elya. E o persoană cu destul de mult bun-simț În multe privințe. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la aluzii. — Cine-ar putea fi atunci? Wallace? Emil? Dar oricine a făcut aluzia, a pornit de la Wharton, prea slab ca să-și țină gura. Ei bine, dacă vrea să-l viziteze pe tata, foarte bine. Dar mă simt jignită. Sunt furioasă. Chiar arăți cam agitată, Angela. Nu vreau să te Întărât. Dar având În vedere Îngrijorarea tatălui tău din cauza poveștii ăsteia cu Mexicul, crezi că e o idee bună să apari Într-o asemenea costumație? — Fusta, vrei să zici? — E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
deloc un dar Înnăscut. Doar capacitatea este Înnăscută. — Ei bine, unchiule, de ce Îmi spui toate astea? Ce intenții ai? Urmărești dumneata ceva. — Da, presupun că da. — Mă critici. Nu, Îl laud pe tatăl tău. Ochii Angelei erau dilatați, strălucitori, tulburi, furioși. Fără certuri, pentru numele lui Dumnezeu, cu o femeie disperată. Și totuși țintea către ceva. Își ținea Încordat trupul slab; sprâncenele roșcate, Înspicate atârnau peste lucirea mată a ochelarilor de soare. — Nu-mi place părerea pe care cred că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]