2,691 matches
-
cu el și cu viața lui din livadă. Ce știu ei... Ce știi tu? își puse el în minte să întrebe o furnică roșie. Ce? Ridică mâinile înspre papagali. O să fie bine pentru mine? întrebă cu voce tare aerul indiferent. Furnica trecu repede mai departe, iar păsările-l ignorară. Și ce știa el însuși? Oh, se simțea iritat; n-ar fi trebuit să înceapă. Ce știi... Ce știi... Se urcase în copac să-și limpezească mintea, nu să și-o amețească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
trebuia să se rezume, să se strângă și să se înghesuie în ea însăși... Deznădejdea și resemnarea, deh, la o adică e bun și bănuțul lui Velicu, scos din mici învârteli de azi pe mâine. Alerga și robotea ca o furnică, zi și noapte: făcea pe taximetristul, făcea pe cărăușul de marfă pentru vechii lui prieteni, pe care-i dusese capul să-și deschidă buticuri... Ce mai, făcea pe dracu-n patru ca să se mențină și s-o mențină și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Dimineață, treaba era ci și terminată. Ceaușescu fusese alungat. În zilele și săptămânile următoare, când străzile s-au umplut iarăși de lume, și curtea Școlii Speciale nr. 2 deveni neîncăpătoare. Copii, profesori, supraveghetori, bucătărese, infirmiere, femei de serviciu mișunau ca furnicile pe lângă camioane să ajute la descărcat, sortat, stivuit și aranjat în sălile de clasă de la parter, transformate în depozite și hambare pentru roadele Revoluției. Cadourile de Crăciun și ajutoarele pentru orfanii din România curgeau și se revărsau ca dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
faimoasa piatră, În vechea irlandă, care țipa când o atingea adevăratul rege, fântâna din epir, care stingea făcliile aprinse și le aprindea pe cele stinse, femeile care lăsau să le curgă sângele menstruației pe câmpurile cultivate ca să mărească fertilitatea semănăturilor, furnicile de mărimea câinilor, câinii de mărimea furnicilor, Învierea În a treia zi pentru că nu se putuse În a doua. Ești foarte frumoasă, comentă coasa, și era adevărat, moartea era foarte frumoasă și era tânără, să fi avut vreo treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
când o atingea adevăratul rege, fântâna din epir, care stingea făcliile aprinse și le aprindea pe cele stinse, femeile care lăsau să le curgă sângele menstruației pe câmpurile cultivate ca să mărească fertilitatea semănăturilor, furnicile de mărimea câinilor, câinii de mărimea furnicilor, Învierea În a treia zi pentru că nu se putuse În a doua. Ești foarte frumoasă, comentă coasa, și era adevărat, moartea era foarte frumoasă și era tânără, să fi avut vreo treizeci și șase, treizeci și șapte de ani, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o dată în brațe? Ne-am întins pe patul din camera lui Midori. Ne-am îmbrățișat și ne-am sărutat, ascultând ploaia. Am vorbit apoi vrute și nevrute, de la formarea universului și până la preferința fiecăruia în ceea ce privește fiertul ouălor. — Oare ce-or fi făcând furnicile în zilele ploioase? întrebă Midori. — N-am idee, am zis. Ele sunt foarte muncitoare, așa că probabil fac curat în cuib sau își inventariază agoniseala. Dacă sunt atât de harnice, de ce nu evoluează și ele? Au rămas furnici de când lumea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
or fi făcând furnicile în zilele ploioase? întrebă Midori. — N-am idee, am zis. Ele sunt foarte muncitoare, așa că probabil fac curat în cuib sau își inventariază agoniseala. Dacă sunt atât de harnice, de ce nu evoluează și ele? Au rămas furnici de când lumea și pământul. Nu știu, am spus eu. Probabil că structura trupului lor nu le permite nici o evoluție... în comparație cu maimuțele, să zicem. Văd că sunt o mulțime de lucruri pe care nu le știi. Watanabe, eu credeam că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Europa o societate care să-i Îndrume pe guvernanți pe căile cunoașterii și ale binelui.” „O idee originală. Merita să studieze atâta. Vreau niște mamaia proaspătă”. „E În frigider. Fii bună și du-te tu, eu lucrez”. „Dacă lucrezi, ești furnică și dacă ești furnică, faci ca furnica, așa că du-te după provizii”. „Mamaia e voluptate, deci se duce greierele. Dacă nu, mă duc eu și citești tu”. „Nici nu mă gândesc. Urăsc cultura omului alb. Mă duc.” Amparo se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să-i Îndrume pe guvernanți pe căile cunoașterii și ale binelui.” „O idee originală. Merita să studieze atâta. Vreau niște mamaia proaspătă”. „E În frigider. Fii bună și du-te tu, eu lucrez”. „Dacă lucrezi, ești furnică și dacă ești furnică, faci ca furnica, așa că du-te după provizii”. „Mamaia e voluptate, deci se duce greierele. Dacă nu, mă duc eu și citești tu”. „Nici nu mă gândesc. Urăsc cultura omului alb. Mă duc.” Amparo se ducea către bucătărie și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe guvernanți pe căile cunoașterii și ale binelui.” „O idee originală. Merita să studieze atâta. Vreau niște mamaia proaspătă”. „E În frigider. Fii bună și du-te tu, eu lucrez”. „Dacă lucrezi, ești furnică și dacă ești furnică, faci ca furnica, așa că du-te după provizii”. „Mamaia e voluptate, deci se duce greierele. Dacă nu, mă duc eu și citești tu”. „Nici nu mă gândesc. Urăsc cultura omului alb. Mă duc.” Amparo se ducea către bucătărie și-mi plăcea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acuma, o clătinare, o zgâlțâire, un cutremur, peste noi... Pământul se va despica, va crăpa, vor izbucni putori și flăcări și vor cădea mai multe căpătâie, de la gropi. Iar acolo unde vor pica crucile, morții vor ieși la lumină, ca furnicile, din mușuroi, stăpâniți, mânați și preumblați câinește, de o singură voință: Ca să vă împiedice pe voi, cu orice preț, să astupați Prăpastia Dezastrelor! Poarta Infernului! Genunea! Groapa! Gaura! Gura Leviathanului! Iată...! Auziți...? Întrezăriți...? Simțiți...? Auziți tropotele...? Auziți surlele...? Auziți trâmbițele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Fac o scurtă pauză, trecând prin filtrul memoriei și al minții scenele povestite. Privesc cerul prin florile albe, imaculate ale vișinilor. Un stol de vrăbii trece peste livadă, făcând un balet aerian. Pe trunchiul unui vișin urcă o cohortă de furnici, căutând parcă un inamic pe care noi nu-l identificam. Erau atât de mici, încât una singură ar fi trecut neobservată, dar pentru că erau atât de multe, nu puteam să nu le observăm eu și nepotul. Acesta surprins mă întreabă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
un inamic pe care noi nu-l identificam. Erau atât de mici, încât una singură ar fi trecut neobservată, dar pentru că erau atât de multe, nu puteam să nu le observăm eu și nepotul. Acesta surprins mă întreabă de unde vin furnicile atât de multe și i-am spus să se uite peste gardul vecinului unde sa afla mușuroiul. - Vezi Mircea, și aceste vietăți au o organizare asemenea nouă, oamenilor. Unele merg să caute provizii de mâncare pentru ele, dar și pentru
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
niciodată din perimetrul zonei din spatele blocului. Lipit de fabrica de pâine Pionierul, ieșind parcă direct din ea, se afla un castan bătrân și chinuit, cu o scorbură zidită cu ciment și un piron ruginit înfipt oblic în scoarța plină de furnici. Pe el puneam piciorul Sandu, Luci și cu mine ca să ne suim în copac, unde ne simțeam în largul nostru, asemenea bătrânicilor lui Capote din Harfa de iarbă. Era acolo sus, în locul unde se desfac crengile, încă o scorbură, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
valurile de insecte, care acum erau vioaie și agresive. Era limpede că nu mai roiau la întîmplare, ci se îndreptau toate împotriva noastră: scorpionii își înfigeau ghimpii cozii în pielea pantofilor noștri, fluturii ne izbeau peste față ca să ne amețească, furnici roșii începuseră să ni se cațere pe picioare. La parter, toate animalele, acum răgând, mugind și fornăind și chițcăind și lătrând, se îndreptau asupra noastră, ca un zid de colți și coarne ascuțite. Eram izgoniți. Abia am nimerit poarta muzeului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a curmezișul ei, a apărut un trunchi de copac prăbușit. Când am ajuns lângă el, mi-a dispărut toată veselia. O clipă am rămas descumpăniră: trunchiul avea diametrul cât înălțimea mea și părea pe de-a-ntregul putred. ! O viermuiala de furnici carnivore, roșii, cu clești foarte vizibili, se scurgea printr-o crăpătură din scoarța lui. Să-l ocolesc mi se părea rușinos, căci ar fi trebuit să mă abat din cărarea mea. Să mă întorc nu mă îndemna inima. M-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ștergeam lacrimile cu poala rochiței. M-am ridicat și, fără să știu prea bine ce fac, am apucat de marginea scoarței desprinse și-am tras. Era putredă și ușoară ca pluta. Sub coajă am găsit cadavrul unei mierle, devorat de furnici. O masă vie, roșie, agresivă, mișuna pe hoitul păsării. Am apucat-o de vârful unei aripi și-am azvîrlit-o cu tot cu furnici la câțiva metri distanță. Curând, trunchiul s-a golit de insecte, cu excepția carilor care-și săpau în lemnul afânat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
desprinse și-am tras. Era putredă și ușoară ca pluta. Sub coajă am găsit cadavrul unei mierle, devorat de furnici. O masă vie, roșie, agresivă, mișuna pe hoitul păsării. Am apucat-o de vârful unei aripi și-am azvîrlit-o cu tot cu furnici la câțiva metri distanță. Curând, trunchiul s-a golit de insecte, cu excepția carilor care-și săpau în lemnul afânat , buretos, canalele paralele. Toate gâzele vorace au luat urma leșului mierlei. Am putut atunci să mă cațăr pe buștean. Sus, am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
adevărat de-a Reginele. Hotărâseră să amâne încoronarea Carminei pentru după-amiază, iar până atunci, cu o minge vărgată de cauciuc, jucaseră Țările. Mai apoi trecuseră la leapșa și la cei trei prinți călare. Jucaseră și Un-doi-trei-la-perete și făcuseră pași de furnică, de leu, de elefant și de zână. După ce le-am povestit cum a fost la mama, ne-am împrăștiat și eu am mâncat de prânz cu tanti Aura, tata și Marcel. Resturile le împărțeau, sub masă (căci am mâncat afară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
translucid. Marmura mozaicară a pardoselei se curba după curbura Pământului. Ne-am oprit aproape de mijlocul sălii și-același gând ne-a venit tuturor: să naștem un om. Prima a ieșit în fața noastră (cum stăteam ghemuite una într-alta, minuscule ca furnicile în acea sală) Balena, care și-a rostit dorința , atingând cu buzele pielea de sidef a perlei. Și atunci, aproape atingând cu țeasta bolțile reci, mai întîi transparent ca de sticlă, apoi lăptos de parcă s-ar fi revărsat în fiole
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un scris egal, ciudat de inexpresiv. Dar abia când am încercat sa citesc câteva rânduri din opera alungitului, am înțeles oroarea imensă pe care aceasta o conținea: pe mii și mii de pagini, cu o răbdare și o tenacitate de furnică, Egor scrisese un singur cuvânt, repetat mereu, de zeci de ori pe o pagină, într-o succesiune fără început și sfârșit. Era cuvântul nu. "Scriu de la șaisprezece ani și abia am trecut de cincisprezece mii de pagini. Scriu uneori și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea, Doamne iartă-mă, ăsta parcă n-ar fi motan, ăsta parc-ar fi ăl cu coarne... Numa el i-a adus ghinionu... Dă colțu, uite și burlanu, uite și treptele, acuma-i acuma, îi bate inima tare, parc-o furnică-n coșu pieptului, ș-are acolo un gol ca un nod, acuma-i acuma : dacă găsește sau nu portofelu... Dooj-de lei avea în el, plus măruntele. I se zbate sângele-n cap ca niște ciocane. Doamne ferește de ceasu rău, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe urmă au tras, ușor, de sub el, cearșaful. Țineam de pătură la fel ca atunci când mă aruncau pe mine în sus, ei doi, mătușa Vica și unchiul Delcă. Mă aruncau cu pătura în sus și strigau : Hai la groapa cu furnici Ba-i aici, ba nu-i aici... Altfel, de ce să ții o pătură de cele patru colțuri și să vâri un om în ea ? Și cum să-l pui înăuntru, cu asemenea gesturi firești - când pleoapele lui deja s-au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apare Orașul. Dacă îl privești din exterior pare foarte primitor, dar este, de fapt, încă o junglă de beton, oțel și sticlă. Uriașele clădiri se înalță ca adevărați ciclopi. Fumul și gazele care se ridică de la mașinile care circulă ca furnicile întunecă cerul. Acestea se opresc doar pentru a face loc altor mașini, după care își continuă drumul nesfârșit. În acest oraș, într-unul din blocurile cu multe apartamente locuiește Marian. El este, sau mai bine zis, era un copil deștept
SAU POATE NU!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Topliceanu Bogdan, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2015]
-
așa cum o remarcă antropologul Gilbert Durand, prea mulți oameni "în acest veac al "iluminării" își văd uzurpat dreptul inalienabil la "luxul" nocturn al fanteziei. S-ar putea prea bine ca morala lui "joacă astăzi, dacă poți" și idolatrizarea muncii de furnică să fie culmea mistificării 68". Da, împotriva violenței totalitare a moralei se manifestă iruperea dreptului la nocturn. Lumină neagră care nu întârzie să ilumineze aceste momente de efervescență intensă în care, în sabaturi misterioase, se pregătește o etică specifică având
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]