KorAP: Find »[drukola/base=fustă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...179 >

4,465 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

Hugo. — Lasă, a răspuns Amanda, lăsându-și capul în jos. Vreau să spun că acum vreau mai mult. Hugo voia și el mai mult. M-am distrat la maximum, a mârâit Amanda coborându-se asupra lui cu aceeași mișcare de fustă cu care un matador își flutură eșarfa. Hugo a deschis ochii indignat. Cum adică te-ai distrat la maximum? Nu suntem căsătoriți nici de-un an de zile. Cum rămâne cu ce e mai bun e în viitor și toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
ție? — Da... grozav. Laura s-a aplecat și și-a strivit țigara în scrumieră. Uite cum facem! O să-ți dau un telefon. Acum trebuie să plec. Nu, nu, nu te ridica. După care s-a întors pe călcâie, trăgând de fusta scurtă și strâmtă și a sărutat-o zgomotos pe Amanda. Ne mai vedem noi, superbule, i-a murmurat ea gutural lui Hugo, când l-a sărutat, aplecându-se atât de tare către el, încât acesta i-a văzut sfârcurile. În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
iscusit. Ochii erau întunecați, gura devenise plină și roz, iar obrajii alungiți sclipeau. Hainele cu care era îmbrăcată erau infinit mai sofisticate decât garderoba obișnuită a lui Alice, care arăta de parc-ar fi fost scoasă dintr-o pubelă; o fustă mulată, de un elegant albastru pal și o bluză strâmtă, din cașmir, în aceeași culoare. Sânii fermi, talia subțire și picioarele lungi, astfel puse în valoare, își făceau efectul asupra celorlalți bărbați din bar. Până și Henric al VIII-lea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
femeii care mirosea superb. Sfârcurile lui Alice i-au atins mâinile când aceasta s-a întors în îmbrățișarea lui. —Hugo! Alice i-a luat fața în mâini și i-a tras gura către a ei. Mâna lui Hugo, ajunsă sub fusta ei, a făcut o descoperire. — Nu... Alice l-a privit curajoasă în ochi. — Nu am chiloței. Știu. Ți-aș fi spus la un moment dat. Trebuia să te aduc cumva încoace. Hugo s-a încruntat. —Voiai să vin aici? De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Sofisticare, l-a tachinat ea, nu știi prea multe despre femei. —Hei, ia stai puțin... Hai să nu mai pierdem timpul vorbind, a murmurat ea conducându-l către pat. Ușurel, a șoptit apoi când Hugo începuse să-i tragă de fustă. Avem tot timpul din lume. Sau, mă rog, cel puțin până la cină. La ceva vreme după asta, Alice s-a uitat în jos la Hugo. Cu câteva clipe înainte, chipul îi radiase din cauza dorinței satisfăcute. Acum, însă, căpătase o expresie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Cariera ei de editor la noua revistă nu i se urcase numai la cap, ci peste tot. Părul îi devenise platinat și era tuns la nivelul umerilor. Femeia era îmbrăcată cu un costum care-ți tăia răsuflarea, format dintr-o fustă mini cu un imprimeu alb cu negru, o bluză asortată care-i lăsa la vedere o bună parte din abdomen, iar deasupra avea o haină lungă și elegantă din același material. Mai purta niște cizme argintii cu toc înalt și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

se aventura un altul. — Ca să ascundă pumnale cu lama Întoarsă, Își dădea cu părerea altcineva. Mă tem că răspunsul este mult mai puțin fascinant de-atât, le spuneam eu Înainte de a le dezvălui fascinantul amănunt: Vârfurile Întoarse le ridicau tivurile fustelor lungi ca să nu se Împiedice În timp ce parcurgeau lungile săli cu covoare pentru a-și aduce omagiul șahului. Vedeți, sunt pur și simplu practice. De fiecare dată când le povesteam asta, oamenii se arătau foarte impresionați, iar mai târziu, când mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
la câțiva metri mai Încolo. Își ridică rochia, atentă să adune cum trebuie faldurile stofei Încât să nu se stropească din greșeală. Oare cum reușeau femeile din perioada victoriană să se ușureze Îmbrăcate cu rochiile acelea cu crinoline imense și fustele Înfoiate? În portofel ținea fotografia unei tinere femei de culoare, stând În picioare În fața unui peisaj pictat, privind cu solemnitate spre un punct din afara cadrului. Acesta era viitorul ei, Îi plăcea Verei să creadă. Își purta părul coafat după moda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
cu remorcă cu tot, o coti pe o uliță și de-acolo tot Înainte, copiii cei zglobii ieșind din raza vizuală a prietenilor mei. Cu cât se apropiau de graniță, cu atât peisajul se colora. Femeile birmaneze umblau Îmbrăcate În fuste de culoarea florilor, cu un fel de turbane pe cap deasupra cărora purtau În echilibru coșuri cu alimente pe care le duceau la piață. Pe față erau pictate cu o pastă de culoare galbenă făcută din scoarță de tanaka. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
se pare uimitor? Îi zise Harry Marlenei. Am Înaintat doar câțiva kilometri În noua țară și deja Îmbrăcămintea națională s-a schimbat complet. Și arătă către un bărbat pe bicicletă. Habar n-am cum reușesc băieții ăștia să-și țină fustele pe ei. Și scoțienii poartă fuste, spuse Marlena. Și am auzit că nu poartă chiloți. —Ți-am zis vreodată că sunt pe jumătate scoțian? Marlena Îl privi jumătate zâmbind, jumătate Încruntată. Esmé era În preajmă. La o tarabă, două femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Marlenei. Am Înaintat doar câțiva kilometri În noua țară și deja Îmbrăcămintea națională s-a schimbat complet. Și arătă către un bărbat pe bicicletă. Habar n-am cum reușesc băieții ăștia să-și țină fustele pe ei. Și scoțienii poartă fuste, spuse Marlena. Și am auzit că nu poartă chiloți. —Ți-am zis vreodată că sunt pe jumătate scoțian? Marlena Îl privi jumătate zâmbind, jumătate Încruntată. Esmé era În preajmă. La o tarabă, două femei stăteau pe vine deasupra unei grămezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Într-o parte până se mulă pe corp, arătându-i că la femei se face complet diferit de ceea ce-i arătase bărbatul. Apoi, doar cu o mână, Încreți materialul și introduse partea superioară a acestuia În partea de sus a fustei. —Hmmm, făcu Roxanne, nu cred că-mi place la fel de mult ca nodul În mijloc. Nu pare destul de sigur. Heidi zâmbi către vânzătoare. —Mulțumim. Am Înțeles. Diferit. Femeie. Bărbat. Foarte bine. Iar printre dinți Îi spuse surorii ei: Poți s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
prezența de spirit necesară pentru a scoate bijuteriile noastre de familie, aurul și valuta din pungile nepotrivite pe care le ascunseserăm În bagaje și să le coasă pe cele mai valoroase În păpușile mele, În căptușeala hainelor noastre, În tivurile fustelor și pantalonilor ca să nu le găsească soldații. În căptușeala hainei aveam agrafa din jad a mamei pe care o furasem de pe noptiera Mamei Scumpe. Nu de hoți ne era nouă teamă, ci de Kuomintang, căci, sub pedeapsa de a fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

că singura brumă de erotism pe care aș fi putut s-o încerc (sau, cine știe, să-mi înflorească pe parcurs, ca o erupție primăvăratică de coșuri) trebuia dedicată Partidului, cu abnegație și fidelitate. Dacă aveam de gând să ating fuste și chiloței, ele se cuvenea să fie din materialul roșu al steagului conducător; dacă îmi trecea prin cap să mângâi pulpe și coapse, le-aș fi găsit tatuate cu secera și ciocanul; dacă tânjeam după un sărut umed și sexual

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
în căutarea femeilor de rasă; mă atrăgea răceala lor de-abia ținută în frâu, dresată să-ți capteze privirea și să te înrobească, făcându-te să te simți jalnic, nesemnificativ. Nu le priveam. În loc să întorc capul, înnebunit de tăietura unei fuste sau de forma solemnă a călcâiului, treceam mai departe. Schimbam însă brusc direcția, în așa fel încât să le inspir parfumul. În felul ăsta, nu numai că mă intersectam cu partea cea mai intimă a feminității lor, cu urma delicată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
pe vremea aia: ba pantofiori plați, cu fundiță colorată, ba niște dresuri negre și lucioase, până la glezne (bănuiam că se lipeau ca prenadezul de picior, altfel nu le-ar fi zis „colanți“), ba jachete scurte, din imitație de blugi, ba fuste trei sferturi, umflate ca un gogoșar furios, ba câte-un tricou de bumbac cu litere sclipicioase (adus de la sârbi), sub care stătea, cuminte și obligatoriu, sutienul, ba niște bentițe împletite, rotunde, strânse șmecherește în jurul părului. Gloria venise cu toate, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
de mâini și priviri străine și să le deșir elegant. În pauză, lucrurile s-au complicat. Când m-am întors de la secretariat, n-am mai găsit-o pe Maria în bancă. Îmi călărea dezinvolt catedra, cu picioarele strânse într-o fustă lungă, gri, ticăloasă. Zâmbea, dar nu spre mine. Stătea picior peste picior, cu capul aplecat, frunzărindu-mi fișele. Nu-i descopeream gleznele, dar simțeam în palme rotunjimea genunchiului. M-am oprit în ușă. Imaginea curgea perfect, sobru, calculat. Mi se-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
cartonată, în două volume). Aș fi proptit un scaun în ușă, cu spătarul sub clanță. Apoi aș fi împins-o pe catedră, desfăcându-i picioarele și apucând-o cu-o mână de bărbie, în timp ce cu cealaltă i-aș fi ridicat fusta pe pulpe. Nu mi-ar fi păsat de nimic: nici de lumina chioară, nici de ciorapi, nici de sexul meu deja umed de nerăbdare, nici de genunchii ei juliți. Maria își purta sexualitatea cu mândrie, dar fără aroganță. Călca demn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
din mâinile unui afacerist turc. Mai târziu, când am atașat și-o voce la corpul ăsta nerușinat, cu fundul ușor împlinit, cum îmi plăcea mie (îl urmăream oricum pe-ascuns în pauze, indiferent că dansa în blugi sau într-o fustă lungă până la glezne), am știut de ce mă îndrăgostisem. Vocea era puternică, încrezătoare, ascundea multe slăbiciuni. Le-am aflat pe toate, în timp: discuțiile despre Renașterea italiană sau saloanele lui Mützner, ciocolata dietetică, Minulescu (mereu îmi reproșa că nu-l predau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
ochi, ca și cum ai fi mutat din greșeală un animal de competiție de pe scenă într-un hambar. Fata asta n-avea ce să caute aici, o vedeam în cu totul alte locuri, cu sutiene cu volane sau corsete din piele strânsă, fuste extra-scurte și tocuri-stiletto, dumnezeiești, dresuri până pe pulpe, linse de portjartiere recunoscătoare, fardată impecabil, cu manichiura la zi și chilotul de mătase cu margini de dantelă decupându-i perfect fesele ridicate. Sunt lucruri extraterestre, pe care nu le întâlnești în Facultatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
că-l poți avea. Nu rămâneam singur cu el mai mult de câteva secunde, își întorcea corpul, profil sau semi-profil, interpunându-se între mine și-obiectul plăcerii mele. Înghițeam în sec. Maria își vedea mai departe de-ale ei: ciorapii, fusta, puloverele. Zâmbea din cap până în picioare, fără să miște un mușchi. „Ai terminat? Am voie să merg la baie?“ Urma ritualul pomădării. Puteam să stau liniștit, să citesc presa pe două zile. Baia se transforma într-un laborator secret, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
agențiile se-nchid la doișpe, tra-tragerea-i la șapte. Te-ai, te-ai prins?“ „Sincer, nu.“ M-am întors spre Maria. Se eliberase din brațele mele și-acum își aranja dunga subțire a ciorapului, să treacă exact prin crăpătura laterală a fustei. Degetele nu coborau inocent, și nici întâmplător. De fapt, nu era nimic de aranjat, ci doar de stabilit un raport de putere: ea îmi arăta ceva, eu trebuia să mă uit. Regulile fuseseră stabilite de mult: privirea trebuia agățată acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Băi-băi, nu fi parșiv! Ga-gata, pa.“ Și-a închis. Începeam să mă satur de obiceiul ăsta balcanic, parcă mi se întâmpla doar mie în ultimul timp. Maria s-a întors cu fața spre mine. Halatul coborâse la loc peste crăpătura fustei, momentul de grație trecuse. Sau poate exista doar în imaginația mea, și Maria nu combina privirea și hainele așa cum credeam eu, ci doar administra atracția și provocarea în doze mici, savante, ca pentru bolnavii incurabili. „Știi ce susțin matematicienii?“, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
fiindcă mă iubea prea tare), ci pentru că știam că aș fi fost acuzat de ipocrizie. Orice modificare a înfățișării ei pe care-o aprobam era privită ca un semn ascuns de nemulțumire. „Să mă tund?“ sau „Să-mi iau o fustă scurtă?“ deveneau întrebări-capcană, pe care alt bărbat le-ar fi tratat simplu și relaxat. Eu trebuia să le iau în serios, citind printre rânduri și descifrând adevăratele îngrijorări din spatele lor: „Mă iubești așa cum sunt?“ sau „Vrei pe altcineva?“ Deși nerostită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
deplasam printre paginile revistelor de benzi desenate, călătoream odată cu eroii cărților de aventuri; mi se părea suficient. Vara, ne găseai prin Retezat, Făgăraș sau la Olimp, în campingul ăla de pe faleză, cort lângă cort. Plecau seara pe brânci fetele în fuste scurte de blugi și pantofi cu toc, să țopăie la discotecă sau rockotecă. La rockotecă, intrai cu lanțuri și geci din imitație de piele. Te mai plimbai și noaptea pe plajă, braț la braț, cu pantalonii suflecați și pantofii-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]