1,501 matches
-
pe o ladă.“ Am tras de fereastră și mi-am băgat degetul în crăpătura de sub chenar. Și fereastra s-a deschis, nefiind probabil bine închisă pe dinăuntru, astfel încât am putut să-mi trec piciorul peste pervaz. Un moment mai târziu, gâfâind de emoție, mă găseam în bucătărie. O liniște înfricoșătoare cotropise casa. Bucătăria era goală, nu foarte curată, și un robinet picura. Ghemotoace de scamă zburau pe podea mânate de curentul ce pătrundea pe fereastră. Am deschis cămara: pe rafturi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
altceva. Văzusem lângă capul meu un alt cap mic și straniu, cu dinți înfiorători, și un gât lung, negru și arcuit. Monstruosul șarpe marin fusese în cazan, cu mine. Mi-am deschis larg ochii și m-am uitat în jur, gâfâind, cu inima bătându-mi violent. Totul era neschimbat, focul scânteia, teancul de scrisori încă nedeschise pe masă, paharul meu de vin pe jumătate golit. Eram sigur că nu adormisem. Pur și simplu îmi amintisem de ceva cu totul uitat, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de la țară ca să mă îngroape el în glod, la bătrânețe... O s-ajungă ca Dicetu lu’ Cătău...» « Cum a ajuns Dicetu lu’ Cătău?», o întreb pe Angela. Urcam cu ea și cu nepoții pe Tâmpa. S-a oprit, s-a uitat gâfâind spre oraș. Angela este o doamnă. Cam corpolentă, dar încă trădează farmece de fugărit capre pe coclauri. Se răcorește cu un evantai deasupra decolteului în acest august care nu se mai sfârșește odată... «Dicetu venea tot așa, singur, la țară
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
botul negrii. Veneau niște dulapuri la mine și când auzeau „Sa se bon, sa se pa bon! Lio noar perd!” Aaaa! Gata, banul jos! Cum să piardă negrul? Se forma un fel de rivalitate, chiar dacă era vorba de un joc. Gâfâiau, asudau și jucau! Puneau banii fără milă." În Grecia, Pazvante ajunge și în arest: îi expirase viza. Altă mană curată! Jucau "năzbâtia" până și polițiștii! "Grecii au instinct de jucători. Joacă barbut și table cu pasiune. Rup! M-au prins
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ruletei... și vocea de cantor ritos... "jocurile sunt făcute"... clienții gentilomi de țară de la Brenner veneau să dea și ei un tur ... destul de disprețuitori, la locul lor... însă colaboraționiștii "refugiați" doamnele mai ales se cramponau câte trei... patru... de scaune... gâfâind de mirajul șansei...182. ▪ 4.4. Analizați folosirea caracterelor italice în următorul text: Or, strunirea celor doi boi de la căruța tatălui său; puterea absolută chiar, pe câmpul de câteva pogoane pe care le putea învîrti la nesfârșit până la gardul viu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
genurile literare respective. 5.3. În fragmentul următor din Céline, analizați trecerea de la narațiune la discurs raportat sau de la un tip de discurs raportat la un altul. Ce reiese din narațiunea céliniană? Vii deseori aici cu vizitatori? am întrebat eu gâfâind și gafând. Dar numaidecât am continuat: Mama dumitale, nu-i așa, vinde lumânări la biserica de alături...? Abatele Protiste mi-a vorbit și despre ea. O înlocuiesc numai pe Doamna Henrouille în timpul prânzului... răspunse. După-amiaza, lucrez croitorie... Pe strada Teatrului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
agonizantă (și aici termenii sunt din sfera somnului, delirului, bolii) și ultimul drum: "Ne depărtăm... În noi destinul sună - grav metal/ cu tot ecoul înăuntru: cancer. Parcă/ suntem o gară neagră und' se-ncarcă/ vagoane cu porumb oriental", "picherul negru gâfâie - amanet/ la linia ferată cu hipnoză". Sunt desigur viziuni ale morții și accentuarea caracterului oniric, coșmaresc se realizează frecvent, dar se subliniază întotdeauna pierderea contactului cu exteriorul, încarcerarea în cele mai adânci coșmaruri: "prin păcură răzbat/ semnalele", "atât: într-o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
anticipând totodată și ruperile de ritm ale poeziei contemporane. Se dezvoltă un univers paralel, conturat în tușe îngroșate, de o violență ce-l face mai real decât realul: "La podul din Pădurile Nevroză/ delirul crește straniu din portret/ picherul negru gâfâie - amanet/ la linia ferată cu hipnoză." (Carnet lapidar). Universul astfel destructurat anticipează poezia celor din grupul oniric, continuând și preluând câteva modalități suprarealiste. Când se refuză metafora, rolul ei de a crea imagini sugestive este preluat de alte elemente ale
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de obicei de lipsa de bani (băiatul se îndrăgostește de o fată și amândoi încearcă să strângă bani pentru o casă, nu să-l irosească pe țigări) sau de probleme de sănătate (adolescentul care face sport descoperă că începe să gâfâie). Indiferent de motiv, fumătorul așteaptă întotdeauna o situație stresantă, fie că este vorba de sănătate sau de bani. De îndată ce nu mai fumează, micul monstru lăuntric are nevoie de hrană. Fumătorul vrea atunci o țigară, iar faptul că n-o poate
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
a-mi arăta semănăturile. La un moment dat părăsește drumul și mă poartă prin lanul de grâu abia răsărit. La dvs. nu se poate așa, îmi spune el râzând. Nu, îi răspund, întrucât nu e permisă călcarea semănăturilor. Mașina lui gâfâie din greu și reușim în fine să ieșim la drum. La hotel găsesc o invitație la masă, diseară, la familia Olson. Sunt prezenți mai mulți profesori în frunte cu decanul. Casa Olson e din cărămidă, cu patru camere, fără etaj
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
mare și goală către locul de unde putem vedea; cursa noastră pe parchetul alunecos ne face să râdem, să patinăm, moment vesel de destindere după trista impresie resimțită cu puțin timp înainte, în cabinetul de lucru al împăratului. Ajungem la fereastră gâfâind, după o ultimă alunecare, și mă întreb ce pot crede despre această cursă nebună celălalt aghiotant, un ofițer cu o mustață căruntă, și soțul meu, care ne urmează de departe. Iată curtea interioară și iată și soldații. Privim cu nasurile
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
-i provoca la luptă. Ciudată și distracția asta a noastră! La această oră și în această grădină fermecată. Am alergat astfel încât ne-am trezit pe o alee puțin umedă, lângă un teren de tenis. Prințul m-a luat de braț gâfâind puțin, stăm nemișcați, unul lângă celălalt, apoi izbucnim în râs: Nu-i așa că erau nostimi? Trebuie să vezi furia grădinarilor când organizez o astfel de vânătoare. În ziua următoare florile sunt în suferință. Îmi arată terenul de tenis în fața căruia
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
mai înalte. Fiecare, sau aproape fiecare unitate, are pliante de prezentare. Cu schema sau harta orașului, cu obiectul de activitate și cu... figuri feminine dar și principalele elemente de informare și comunicare. Calmul englezesc se simte la ,,băștinași” pentru că ceilalți gâfâie din greu și accelerat să-i ajungă sau să-i depă șească. Nu pare că oamenii au probleme de viață. Viața uniformă și lipsa competitivității ,,personale” dau aerul conservator. Mongoloizii și negrii dau culoare și ,,sânge proaspăt”. N am observat
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
al fiecăruia, în pielea care nu-și mai permite luxul fizic singurătății pentru că este lipită de porii celor din jur. În cabina în care picioarele și mâinile se îmbârligă până când nu mai poți discerne contururile unei prezențe individuale, trei oameni gâfâie, râd, dansează, se scurg unul în celălalt cu aceeași amorțeală cu care alunecă pe pereți. Principiul energiei fluide îi torturează și îi aduce la limita suportabilului. Li se amestecă părți din corp, trepidații ale respirației. Sunt ca niște tampoane care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
înghițind-o când și-o bagă înapoi, șoldurile noastre rotindu-se încet, ritmat. Apoi Bobby se rostogolește și se lasă pe burtă, îndoindu-și un genunchi, coaiele îi stau pe pat, sub crăpătura bucilor și Jamie i le desface și, gâfâind, mă aplec și îl sărut pe gaură, vârându-mi imediat limba în ea și Bobby răspunde ridicându-și șoldurile, până când ajunge să se sprijine în genunchi și umeri și încep să-i străpung gaura cu limba, simțind-o cum se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
te-ai prins? Și-n toiul luptei, eu încercând, cu furie, să-ți disloc oasele, cumva buimăcit de voluptatea de a-ți desprinde de-a binelea crestele ilace, tu murmurându-mi: împinge, trage, împinge, trage... știi ce e asta? Nope, gâfâiam eu... Cineva care iese și intră, iese și intră... la librăria Eugéne Ionesco, băi! Așa scrie pe ușă, în interior și în exterior: împinge, trage... Ne lucrează subliminal la pitulice... Hi hi hi!!! Iar dacă îmi dădeai un țârâit din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Observă cheița, o mută sus, la prima greutate (5 kilograme) și începe o serie lungă de repetări. 5. 10. 15. 20. Ferdinand vine lângă aparat și îl privește fix. Oliver a transpirat, dar împinge mai departe cu abnegație. 25. 30. Gâfâie. 33. 34. 35. Ferdinand așteaptă sfidător. 38. 39. Hai odată, frate, că mi-ai bulit antrenamentu. Vocea lui Ferdinand e de bas bariton. (Răgușit.) Oliver se oprește, îl privește panicat, apoi se ridică umil și bate în retragere. Scuze, scuze
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
prin minte imagini cu Horia, Cloșca și Crișan trași pe roată. Săracii. Și ei au avut probleme cu coloana. Trec zece minute lungi cât marele zid chinezesc, apoi doamna începe să scoată niște sunete suspecte. Îngheț. Ascult. Doamna respiră greu. Gâfâie. După încă un minut, fiecare du-te-vino e însoțit de niște onomatopee înfricoșătoare. Seamănă cu cele pe care le scot pisicile vara, pe acoperiș. Nici nu mai îndrăznesc să respir. Stau încordat ca o scândură și aștept să termine. Doamna dă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mustață de Țiriac. Puțin mai în față. Are o sacoșă cu sifoane. Nu știam că mai există sifoane. La prima stație se urcă o femeie. La vreo cinzeci de ani. Poate că are patruzeci, n-am idee. E transpirată și gâfâie, are ceva probleme cu greutatea. Trântește poșeta pe un scaun și-și duce telefonul la ureche. Da, stai așa, măi, că acuma m-am urcat în transport. Vorbește tare. Foarte tare. De fapt, țipă. Poate că știe că mi-am
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
în jurul mesei vreo zece minute. El în pielea goală, cu biciul în mână, și eu cu valizele în mâini, ca o nebună care-a pierdut trenu. Cred c-am dat jos un kil sau două. După aia s-a oprit. Gâfâia nasol. Cred că a avut orgasm, mie așa mi s-a părut. Aluniță, Fundiță și Măturică stau nemișcate. Perucă a tăcut. Se aude zgomotul brichetei mele. Clic. Apoi un norișor de fum iese din separeu. Femeile își întorc capul spre
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Podul de piatră se înclină pe o parte, ecoul surd al vacarmului dispăruse. Dintr-un impuls lăuntric, am luat-o la fugă, în câteva clipe eram pe celălalt mal al râului. Moșneagul se afla acolo. Ce vrei, moșule?! am strigat gâfâind, plin de furie. Am spus să treceți repede, dar taică-tu n-a înțeles. O să rămână acolo unde este. Ce vorbești, moșule, ești nebun?! Podul ține, e de piatră... Calul necheză a doua oară înspăimântat. Tata porni spre podul înclinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
că trebuia să asist la un asemenea spectacol. Liniștește-te, omului, spuse mătușa cu glas scăzut. Îl sperii și pe copilul ăsta. Ești un ratat, un bețiv, asta ești! Taci din gură! striga unchiul. Sparg dulapul, distrug casa, dărâm tot! Gâfâind din răsputeri izbea mai tare cu pumnii strânși în dulapul de lemn, scândurile scârțâiau sub loviturile lui năprasnice. Atunci am spus, îngrozit: Lasă-l, mătușă, nu-l mai agasa, poate se liniștește. Unchiul lovea cu furie nebună. Dulapul se crăpa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Dumneavoastră nu cunoașteți țăranul român, dacă vorbiți așa! Ori îl cunoașteți din cărți și din discursuri și atunci e și mai trist, fiindcă vi-l închipuiți martir, când în realitate e numai rău și prost și leneș! Ilie Rogojinaru sfârși, gâfâind de convingere. (...) Atunci, Simion Modreanu, director în Ministerul de Interne, îmbrăcat cu multă cochetărie, tuși ușor să-și dreagă glasul și rosti sentențios: Domnul meu ... domnule Rogojinaru, un lucru rămâne indiscutabil: că noi toți, dar absolut toți, trăim de pe urma trudei
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
un peisaj foarte atractiv și numai bun de pictat pentru orice fel de pictor ar fi el, chiar și naiv. Am urcat la cetate pe o potecă ce șerpuia din parcarea unde am lăsat autocarul, ajungând la poarta cetății cam gâfâind, după un urcuș de circa 100 m. La poarta cetății am văzut din nou un anunț mare în care se scria că cetatea a fost renovată parțial printr-un program de finanțare cu fonduri europene, în valoare de circa 240
Muntele Olimp. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1084]
-
-și răsucească mustața; era ca icoana nehotărârii, înclinată deja spre o hotărâre extremă. De data aceasta, Barbès se hotărâse; voia să rezume cumva pasiunile populare și să asigure victoria precizându-și scopul. „Cer - a rostit el cu o voce sacadată, gâfâind - ca, imediat, în cadrul acestei ședințe, Adunarea să voteze plecarea unei armate destinate Poloniei, un impozit de un miliard de perceput de la cei bogați, ieșirea armatei din Paris, interdicția de a suna adunarea trupelor; altfel deputații vor fi declarați drept trădători
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]