2,337 matches
-
EminescuOpVI 317} FĂT-FRUMOS DIN LACRIMĂ În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, - în vremea veche trăia un împărat întunecat și gânditor ca miază-noaptea și avea o împărăteasă tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei. Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul și lăsase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba de sânge
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să-ți cer și mai mult. - Ce împărate? - Vezi tu lebăda ceea îndrăgită de unde? - tânăr fiind, aș trebui să fiu îndrăgit de viață, și cu toate astea de câte ori am vrut să-mi fac samă. Iubesc o fată frumoasă, cu ochii gânditori, dulce ca visele mării - fata Genarului, om mândru și sălbatic ce își petrece viața vânând prin păduri bătrâne. O, cât e de aspru el, cât e de frumoasă fata lui! Ori ce încercare de a o răpi a fost deșartă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
REGĂSI. CALM, CU UN UȘOR ZÎMBET PE BUZE, TRECU PRINTRE MESELE CURTENILOR ZGOMOTOȘI ȘI SE AȘEZĂ PE SCAUNUL LUI, AL CINCILEA DE LA CAPUL MESEI UNDE URMA SĂ SE INSTALEZE ÎMPĂRĂTEASA. DOI TRECUSERĂ DEJA DE COCTEILURI ȘI SUPĂ. HEDROCK ȘEDEA, MAI GÎNDITOR ACUM CÎND NU SE AFLA FIZIC ÎN MIȘCARE, AȘTEPTÎND SĂ VADĂ CE URMEAZĂ. ÎI STUDIE PE BĂRBAȚII DIN JURUL MESEI, PE TINERII PUTERNICI ȘI AROGANȚI ȘI INTELIGENȚI, DE CIRCA TREIZECI DE ANI, CARE ALCĂTUIAU SUITA PERSONALĂ A MAIESTĂȚII SALE IMPERIALE. SIMȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ERA. LA COLȚ SE AFLA UN PAZNIC ÎN UNIFORMĂ ȘI PURTA CASCA STRĂLUCITOARE CU VIZOR. ÎI FĂCU SEMN LUI HEDROCK DE LA DISTANȚĂ. LUCRURILE? ÎI STRIGĂ HEDROCK. FII CU OCHII ÎN PATRU. SÎNTEM UN LANȚ DE APĂRARE REDUTABIL. HEDROCK ÎNTOARSE CAPUL, GÎNDITOR, ȘI SE GRĂBI SĂ SE ÎNTOARCĂ DE UNDE VENISE. DECI SE AFLA PRINS ÎNTR-O CURSĂ. CU SIGURANȚĂ CĂ STRĂZILE ERAU SUPRAVEGHEATE PE O DISTANȚĂ FOARTE MARE; IAR PESTE CÎTEVA MINUTE, ȚIPÎND CÎT ÎI ȚINEAU GURA, OAMENII DIN ECHIPA DE ASALT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
AR FI CU ADEVĂRAT MAI APROAPE. VITEZOMETRUL TOT MAI ÎNREGISTRA O VITEZĂ DE CIRCA 650.000.000 DE KM PE SECUNDĂ. ÎN ASEMENEA CONDIȚII ACOPEREA DISTANȚA DINTRE PĂMÎNT ȘI CENTAUR LA FIECARE 18 ORE. PROBLEMA ERA SĂ-SI REARANJEZE RUTA. GÎNDITOR, SLĂBI PUȚIN AMBREIAJUL SEMICERCULUI AUTOMAT DE LA MECANISMUL DE DIRECȚIE: ÎNTÎI URUI SLAB, IAR APOI ÎNCEPU SĂ TICĂIE FOARTE REPEDE, CU O VITEZĂ DE 180 DE BĂTĂI PE SECUNDĂ. STELELE ÎȘI SCHIMBARĂ CURSUL, DAR PÎNĂ LA URMĂ SE STABILIZARĂ - CÎND CRONOMETRUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
scaunul lîngă birou și începu să-i zîmbească lui Hedrock, în timp ce-i vorbea mieros, pe un ton confidențial: ― Dar care-i bancul? Despre ce e vorba? Tocmai faptul că încerca să se arate supus îl dădea de gol. Hedrock ședea gînditor și cu un aer glacial. Așadar butoanele de comandă ale tunului erau în birou, cam pe acolo pe unde-și trăsese Triner scaunul. Hedrock studie meditativ situația. Era așezat la birou, cu spatele la tun și cu Triner în stîngă lui. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
zdruncinată și zdrobită. Innelda ezită, apoi spuse: ― Prințe! ― Da. ― Căpitanul Hedrock mi-a lăsat o adresă. Vrei să încerci să intri în contact cu el și să-l poftești la palat? Dacă se poate chiar astă-seară? Vărul ei o privi gînditor și în cele din urmă spuse doar atît: ― Care-i adresa? I-o dădu iar apoi se lăsă pe spate, relaxîndu-se cu de-a sila. Era o adevărată ușurare, un minut mai tîrziu, să-și dea seama că a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ducea s-o vadă la ea acasă și părinții ei râdeau puțin de acest pretendent tăcut și stângaci. Tatăl era feroviar. Când era liber, îl vedeai totdeauna șezând într-un colț lângă fereastră cu mâinile lui enorme rășchirate pe pulpe, gânditor, privind mișcarea de pe stradă. Mama se ocupa totdeauna de gospodărie, Jeanne o ajuta. Era atât de subțirică încât Grand nu putea s-o vadă traversând o stradă fără să fie neliniștit. Vehiculele i se păreau atunci nemăsurat de mari. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
meu știu că ea constă în a-mi face meseria. A! spune Rambert furios, eu nu știu care e meseria mea. Poate că într-adevăr greșesc alegând iubirea. Rieux îi ține piept: \ Nu, spune el cu putere, nu greșești. Rambert îl privea gânditor. \ Dumneavoastră doi, spune el, îmi închipui că n-aveți nimic de pierdut în toate astea. E mai ușor să alegi calea cea bună. Rieux și-a golit paharul. Să mergem, spune el, avem treabă. Iese. Tarrou îl urmează, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
moment, exuberanță, îmbrățișări, ochi tulburați de lacrimile bucuriei! Momentul era intens trăit. De față fiind, păream a face opinie separată în privința Păcii și a Viitorului. Una din cumnate, Lenuța, mă îmbia spre veselie și exuberanța momentului, dar eu rămâneam tot gânditor, încercând scrutarea posibilului viitor. Am și exprimat clar poziția mea în opoziție cu a convivilor zicând doar atât: „Mă tem că pacea care vine să nu fie mai rea decât războiul prin care am trecut” O scrutare premonitivă a mea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un individ suspect. Știi că am mai primit azi o plângere împotriva lui Mancuso. Mi-a spus o femeie că un tip scund, cu sombrero, s-a înghesuit în ea în autobuz, noaptea trecută, spuse detectivul. — Vorbești serios? zise sergentul gânditor. Ei bine, încă o asemenea plângere și o să-l arestăm pe Mancuso. * Domnul Gonzalez aprinse luminile din micul său birou și radiatorul cu gaz de lângă masa de lucru. În cei douăzeci de ani de când lucra pentru Levy Pants, fusese întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
răspuns afirmativ. Aici în Bronx, în sala asta, publicul va fi probabil puțin cam provincial, dar dacă iese bine conferința, s-ar putea ca într-o zi să vorbesc în sala lor de pe Lexington Avenue, unde își vântură ideile mari gânditori ca Norman Mailer și Seymour Krim. Nu strică să încerc. Sper că te ocupi de problemele tale de personalitate, Ignatius. Paranoia nu ți s-a agravat? La baza ei este, cred eu, faptul că stai tot timpul ferecat în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la el. — E un om cât se poate de rău, afirmă Ignatius. Apoi spuse: Mă întreb câți dintre „militarii“ noștri nu sunt decât niște tipi ca prietenul tău. Prostituați travestiți. Cine știe? Aș dori să fie toți. — Firește, continuă Ignatius, gânditor, cu o voce serioasă. Ar putea să fie o înșelătorie de nivel mondial. Eșarfa de satin roșu luneca în sus și în jos. Următorul război ar putea să se prefacă într-o uriașă orgie. Pe cinstea mea! Câți dintre conducătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
părea să aducă o contribuție cât de mică la cacofonia generală formată din oale scăpate jos, televizoare bubuitoare, voci care vorbeau în contradictoriu, țipete de copii și uși trântite. — Cei din parohia Sf. Odo îs toți în păr astă-seară, comentă gânditoare Santa, în timp ce mergeau pe trotuarul îngust dintre carosabil și treptele caselor duble, construite în rânduri solide și strânse, în lungul fiecărui cvartal. Lumina felinarelor strălucea deasupra asfaltului și cimentului fără nici un copac și pe acoperișurile de ardezie roșie. Vara-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mexic? întrebă Dolly. Vasco negă din cap. — Nu vrea să lase urme, iar trecerea graniței ar lăsa urme. Poate că o va lua spre est, încercând să treacă la Brown Field sau Calexico, zise Dolly. — Poate. Vasco își frecă barba, gânditor. Simți, prea târziu, cum i se lua vopseaua pe degete. La naiba, trebuia să nu mai uite asta. — E speriată. Cred că se îndreaptă spre un loc unde speră să găsească ajutor. Poate să se întâlnească cu tatăl ei acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a Încetat să-și mai pună vreun fel de Întrebări, iar interesul ei pentru el a fost Înlocuit de o simpatie sinceră. În drum spre casă, au oprit mașina și s-au plimbat puțin pe Columbus Avenue, amândoi tăcuți și gânditori. Atunci briza și-a schimbat direcția și pentru o clipă trecătoare Aramanoush a prins mirosul pătrunzător, sărat al mării, tânjind să se afle pe plajă În acel moment, dorindu-și cu disperare să fugă chiar În momentul acela. Totuși, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din cauză că o mințea, a Încercat să-și Învingă neplăcerea convingându-se că era spre binele ei. Cum putea să-i spună „Nu sunt În Arizona. Sunt În orașul În care te-ai născut!“? După ce a Închis, a așteptat câteva minute. Gânditoare, a respirat adânc, și-a adunat curajul și a dat cel de-al doilea telefon. A notărât să-și păsteze calmul și să nu pară frustrată - o promisiune pe care Îi veni greu s-o respecte când auzi vocea isterică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și pe fiică; cele două trebuiau să fie despărțite din punct de vedere nominal pentru a putea fi atașate din punct de vedere fizic și spiritual. Allah Îi e martor; singura problemă e că nu crede În existența Lui. Trage gânditoare din țigară, reține o clipă fumul În plămâni, apoi Îl dă afară cu un gest mânios. Dacă Allah există și știe atât de multe, de ce nu face nimic cu știința aia a Lui? De ce lasă lucrurile să se Întâmple În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un capăt la altul și după aceea Înapoi; pași alarmați, greoi, grăbiți de parcă ar fi fugit de ceva sau de cineva. Ăsta trebuie să fie Yervant, și-a zis pe când o nouă Îngrijorare i se strecura În priviri, o expresie gânditoare și Înțelegătoare. Fiul lui cel mare, Yervant, fusese Întotdeauna neastâmpărat și zgomotos, Însă În ultima vreme Încăpățânarea băiatului depășise orice limite. De fapt, Hovhannes Stamboulian se simțea puțin vinovat fiindcă nu petrecea Împreună cu el destul de mult timp pe cât ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Stingeți focul și adăugați apa de trandafiri. Lăsați ashure să se răcească la temperatura camerei cam o oră și ceva. Presărați scorțișoară pe deasupra și ornați-l cu migdale pisate și sâmburi de rodie. În camera fetelor, Armanoush fusese tăcută și gânditoare Încă de dimineață devreme. N-avea chef să iasă sau să facă altceva. Asya stătea În casă jucând tavla și ascultând Johnny Cash. — Șase șase! Norocoaso! Însă Armanoush nu a manifestat nici un fel de plăcere la vederea zarului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spunem adevărul, mai mult decât Arizona sau orice alt loc, viitorul era cel În care se stabilise și pe care Îl numea casa lui - o casă cu ușa din spate, ce dădea spre trecut, Închisă. În avion Mustafa era vizibil gânditor și distant. În timp ce decolau stătea nemișcat și nu și-a schimbat decât foarte puțin poziția după ce au atins altitudinea de zbor. Se simțea obosit, epuizat de călătoria aia obligatorie care abia Începea. Rose, dimpotrivă, era cuprinsă de o Încântare nervoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În turcă și mamă În armeană. Nu numai că trebuise ea Însăși să uite limba armeană, odinioară atât de dragă ei, Însă acum era obligată să-și Învețe fiul să facă același lucru. Și-a privit lung copilul, nedumerită și gânditoare. Nu voia să corecteze cuvântul „Ma-ma“ Înlocuindu-l cu echivalentul său turcesc. Chipurile Îndepărtate, dar Încă vii ale strămoșilor ei au ieșit la suprafață. Numele acesta nou, religia, naționalitatea, familia și eul pe care le căpătase nu reușiseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oameni. Însă după aia vine vara, cel mai aglomerat anotimp. Dacă se fac aproape optzeci de grade, e o nebunie pentru noi, avem morți cu duiumul, În special bătrâni... Mor ca muștele... Vara istanbuliții mor pe capete! S-a oprit gânditor, lăsându-i Asyei povara semantică a ultimei fraze pe care o construise. Apoi s-a uitat la un trecător Îmbrăcat În frac, ce țipa Într-un telefon mobil, dând ordine și a exclamat: — Toți bogătașii ăștia! Pfuui! Strâng grămezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
incertitudinii și a erorii, glorie și pleavă a universului“. — Este cu adevărat geniul În stare pură! spunea tata, lăsîndu-se păgubaș să mai depășească o semi-remorcă. — „Omul nu e decît o trestie, cea mai firavă din natură, dar e o trestie gînditoare. Nu e nevoie ca universul Întreg să se Înarmeze ca să-l strivească“: o semi-remorcă e de ajuns ca să-l ucidă. Dar dacă semiremorca l-ar strivi, omul ar fi Încă și mai nobil decît ceea ce Îl ucide, deoarece el știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
foarfece croitorești, despărțind cilindrii mânecilor și pantalonilor și secționând porțiunile care îi acopereau pieptul, dezgolind cadavrul și lăsându-l întins pe o grămadă de cârpe. Văzură cu toții linia purpurie în jurul stomacului masiv. ă Iată, și aici sunt leziuni, îi informă gânditor doctorul și arătă înspre linia albăstruie din jurul stomacului, notând observația într-un carent mic. ă și ce părere aveți despre asta? ceru Liputin. ă Niciuna. Până acum, răspunse doctorul. Pentru moment nu fac altceva decât să observ. Atinse pielea cadavrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]