3,241 matches
-
călca; călcat; cap; carp; casetofon; cauciuc; cercetător; ciorap; ciorapi; ciupic; cizmă; de cizmă; cofetărie; corp; crăpată; crăpătură; cui; deja; deplasare; desculț; drum; dulce; excursie; familie; de femeie; fină; forță; fotbal; fuga; fugă; fuge; gașcă; gheață; ghimpe; gîdilat; a gîdili; de gîscă; grea; gros; început; jar; jos; laba (piciorului); labă; șlapi; luptă; Maica Domnului; masaj; la mașină; membru; merge; micuță; mîngîiere; miros; mizerie; Moldova; murdărie; număr; o gîdilă; organ; de pantof; de papuc; pădure; parte a piciorului; pași; păși; patruzeci și doi
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cocor; cocori; copac; copilărie; covor; cozonac; cunoaște; curcubeu; dansa; decola; depășire; deplasa; a dori; aș dori; dragoste; a droga; eliberare; emoție; entuziasm; evita; extrem; a fi liber; flutura; un fluture; fluturi; Flying the sky; foșnet; frică; furnici; pe geam; gîndul; gîscă; iarbă; ideal; independență; iubi; iute; înalță; înaripat; înălțare; îngerul; levita; libelulă; limită; fără limite; lin; Liverpool; a-și lua avînt; magie; meditativ; mergea; mers; migrare; mîncare; muscă; nas; a naviga; naviga; în nori; în nouri; nu; opri; pare; păsări, zbor
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
asociat cu soarele. În textele vedice, pasărea este "un simbol al prieteniei pe care o au zeii față de oameni". În mitologia celtică, pasărea este mesagerul zeilor și al Lumii Celeilalte, fie că este lebădă (Irlanda), cocor sau stârc (în Galia), gâscă (Marea Britanie). În unele cosmogonii, pasărea este imaginea lui Dumnezeu care se "purta" pe deasupra apelor primordiale. Foarte frecventă pe măștile africane, pasărea este un simbol al puterii și al vieții, iar, pe unele vase, lupta dintre viață și moarte era prezentată
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pentru a vesti Blajinilor sosirea Paștelui; se puneau în hrana animalelor și păsărilor sau se păstrau pentru vrăji și descântece.251 Alături de motivele cosmice soarele, luna, stelele pe ouăle încondeiate apar și motive avimorfe cocoșul, creasta cocoșului, coada rândunicii, laba gâștei. După Paști, de Sfinții Constantin și Elena (21 mai) se oficia sărbătoarea păsărilor de pădure, denumită popular "Constandinu Puilor" sau "Constantin Graur" care vestea ziua când păsările trebuiau să-și învețe puii să zboare. Această sărbătoare se ținea pentru ca holdele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
à vis era atunci o grădină de zarzavat a acestei școli; în continuarea ei era parcul care se termina în bulevard. Acolo am cunoscut-o și pe cea mai bună prietenă a mea din copilărie, Maricica (Maria), care era cu gâștele la păscut. Era o fetiță foarte mică de statură, vorbăreață dar și cam necăjită. Poate pentru că provenea dintr-o familie foarte săracă dintr-un sat de pe lângă Vaslui. Avea părinți vitregi, fusese înfiată de o familie din Tecuci, fratele ei ramânând
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
în cîmp, nu se pune traista cu semințe pe hat, ci pe ară tură moale, crezîndu-se că apoi aceste bucate se vor fierbe foarte curînd și se vor face moi. Boboc Să nu dai afară bobocii de rață sau de gîscă decît peste trei zile și să-i stropești cu chinovar*, că ți-i deoache lumea. Bocet Femeia care bocește bine are, saraca, tot de morți parte. Bogăție Nici un bogat nu-i pe lumea cealaltă în rai, căci nu se poate
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mîna sub cloșcă, căci, neaducîndu-și ea aminte și întrelăsînd să facă aceasta puii, vor amorți în ouă și nu vor ieși. Să nu învălești focul cît timp ai cloșcă, că-ți înădușă puii. Pentru cloște și curci sau boboci de gîscă, se zice ca să nu se stîngă focul, ca să aibă și ele căldură și să nu moară. întoarce cloșca cu oborocul* în sara cînd o pui, împrejur de trei ori, ca să nu-ți fie ducăușă. Leagă oborocul unde clocește cloșca de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
trebuie să punem lîngă albia lui o mătură ori un cuțit. Să nu pleci cu țigara aprinsă din casă cu copil mic, că plînge. Copiii mici, cînd încep a se ridica în picioare, întîi să le dai cu pana de gîscă peste picioare, să fie ușori ca pana. Unde-i copil mic în o casă, trebuie noaptea astupate ferestrele, ca să nu fure cineva somnul copilului. Se crede că, dacă se ia o doică pentru un copil mic, apoi trebuie mai întîi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Se aruncă gunoiul de gîndaci de mătase în drum ca, călcînd oamenii pe el, să se facă firele lungi cît drumul. Dacă te mușcă dintr-odată nouă gărgăuni, dai ortul popii. Te omoa ră și nouă înțepături de viespe. (Gh.F.C.) Gîscă Iarna, pe timp de ger, dacă gîștele fac ca și cum s-ar scălda e semn sigur că vremea o să se moaie. Se obișnuiește a se lua bobocii de gîscă ieșiți din ouă, a-i lua în catrință și a-i duce
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în drum ca, călcînd oamenii pe el, să se facă firele lungi cît drumul. Dacă te mușcă dintr-odată nouă gărgăuni, dai ortul popii. Te omoa ră și nouă înțepături de viespe. (Gh.F.C.) Gîscă Iarna, pe timp de ger, dacă gîștele fac ca și cum s-ar scălda e semn sigur că vremea o să se moaie. Se obișnuiește a se lua bobocii de gîscă ieșiți din ouă, a-i lua în catrință și a-i duce cu ochii închiși afară, ca să nu-i
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dai ortul popii. Te omoa ră și nouă înțepături de viespe. (Gh.F.C.) Gîscă Iarna, pe timp de ger, dacă gîștele fac ca și cum s-ar scălda e semn sigur că vremea o să se moaie. Se obișnuiește a se lua bobocii de gîscă ieșiți din ouă, a-i lua în catrință și a-i duce cu ochii închiși afară, ca să nu-i mănînce uliul. Puii de gîscă nu mor dacă le tai din coadă și cu fulgii - firele ce ai tăiat - îi afumi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
scălda e semn sigur că vremea o să se moaie. Se obișnuiește a se lua bobocii de gîscă ieșiți din ouă, a-i lua în catrință și a-i duce cu ochii închiși afară, ca să nu-i mănînce uliul. Puii de gîscă nu mor dacă le tai din coadă și cu fulgii - firele ce ai tăiat - îi afumi. Cînd gîsca ouă vara e semn rău. (Gh.F.C.) Gît Cînd îți chiorăie gîtul, ai să bei vin ori rachiu. Cînd îți cîntă gîtul, faci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
din ouă, a-i lua în catrință și a-i duce cu ochii închiși afară, ca să nu-i mănînce uliul. Puii de gîscă nu mor dacă le tai din coadă și cu fulgii - firele ce ai tăiat - îi afumi. Cînd gîsca ouă vara e semn rău. (Gh.F.C.) Gît Cînd îți chiorăie gîtul, ai să bei vin ori rachiu. Cînd îți cîntă gîtul, faci petrecere. Cînd te arde gîtul, să-ți lingi podul palmei, că ți trece. Cînd mortului i-i gîtul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cîntă înainte de revărsarea zorilor în fața casei e semn de mare noroc. Se crede că la acele case care au rîndunele și multe cuiburi de lăstuni va fi mult noroc. Să nu omori șerpele de casă, că omori norocul. Cînd toamna gîștele se ridică în sus nemaiîntorcîndu-se acasă, apoi se zice că este semn că norocul de la acea casă s-a dus și nu se va mai întoarce. Să îngropi un liliac înaintea casei și să pui bani peste el, dacă vrei
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de post iei ouă din cuibar, trebuie să scuipi în ele. Să nu dai de pomană ouă la țigani, că îți fură cioara puii. Cînd coci ou în spuză, să nu-l acoperi peste tot, că se înădușă puii în gîscă. Cînd bagi ouă în foc să se coacă, să nu vorbești, că de vei vorbi vor plesni. Dacă cumpără sau vinde cineva ouă și le ia într-o basma, apoi nu e bine a lega basmaua, căci la din contra
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Dacă are cineva galițe* mici, apoi se crede că nu e bine a le număra într-o zi de post, c-apoi n-ar crește. Paserea care va fi pupată de om o mănîncă uliul. Cuibarul în care a scos gîsca sau găina pui nu se dă afară, ci se duce în pod, unde se ascunde, ca precum nu-l vede pe el nimenea acolo, așa să nu vadă cioarele, țărcile și ulii puii. Puiul cu cinci degete nu se taie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
clocește, apoi casa stăpînilor săi, peste puțină vreme, va rămînea pustie. r Capul de rață nu se mănîncă, crezîndu-se că la din contra, omul va bea spirtoase așa cum a băut rața apă. Dacă te spurcă bobocii de rață ori de gîscă, tot anul ești vioi. Sîngele din gît de rățoi e bun pentru atacați. Limba rățoiului, pusă în brîu, e bună de dragoste. Cînd îți fură cioara rățuștele, pune un bolohan* în cuptor, că nu le mai fură. Bobocilor de rață
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
strîng multe cioare la un loc și croncănesc. Cînd cîntă cocoșii ziua. Cînd se scaldă vrăbiile în colb. Cînd cîntă vrăbiile toamna. Cînd mîțele se ling pe cap. Cînd albinele joacă în aer. Cînd te mănîncă călcîile. Cînd rațele și gîștele bat cu aripele în pămînt. Cînd se scaldă rațele în apă, bătînd din aripe. Cînd găinile se suie în pătul și se ciugulesc. Cînd cîntă huhurezii. Cînd cîntă cucul sara. Cînd cîntă mult hulubii. Cînd cîntă pițigoii strînși la un
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
decenii și jumătate de cînd văd și fac teatru, m-am mai întîlnit cu animale vii, prin zonă: tot cu cai în Chirița de la Iași, Hamlet-ul de la Tîrgu-Mureș și o montare băcăuană; în Dănilă Prepeleac, tot la Iași, apăreau o gîscă și o capră care erau hrănite din bugetul instituției. Au sfîrșit banal, adică la cuptor. Am mai observat, cu privire bazedoviană, că mașiniștii creșteau, în alt teatru, în subsol, iepuri (îi mai și vindeau!). La Baia Mare, în podul teatrului, zburau
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și întîmplarea a făcut să realizez trei spectacole acolo, estimp) ne vedeam zilnic: la bufetul teatrului, la "Sticlărie" (o bodegă, în centru), ori pe la foarte mulții săi prieteni, care ne puneau la dispoziție un cuptor de curte să pregătim o gîscă, ori o casă, la țară, să-l aniversăm pe proprietar. Bebe era un om deștept, citit, cu o gîndire intransigentă, de-o exigență deranjantă. În decembrie 89, ca și-n următorii doi ani, s-a bătut cu foștii nomenclaturiști și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
că e acel papagal.... Bernd a făcut o criză de nervi și-a început să înjure în limba lui Goethe. Iată o situație fără ieșire. Cînd lucram la Teatrul "Luceafărul", situații asemănătoare s-au întîmplat cu o capră și o gîscă, care jucau în Dănilă Prepeleac. Greu cu animalele, în teatru! Morala: pe viitor, folosiți de-alea din butaforie... că-s nemuritoare. * 1984. Tot la Teatrul German din Timișoara (unde am avut cea mai bună perioadă regizorală din carieră) am montat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
apare idolul teatrului rus: înalt, cu chelie parțială și părul alb, distins și conștient de admirația pe care-o stîrnește oriunde apare. Îl ascultăm cu interes (mai ales noi, cei cinci de la regie-teatru). Numai că la un moment dat, două "gîște" de la actorie se trezesc rîzînd ca proastele. Oaspetele se oprește din vorbit, le privește cu dispreț, se-nroșește și... părăsește clasa, în mod năucitor și ne-diplomatic. Iese scandal în facultate, profesorii urlă (Moni Ghelerter, mai ales), fetele altfel frumoase
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și literatura adevărată. De aceea și pusese de gând să părăsească acest Orient incult și să se exileze de bună voie în Occidentul luminal - la Kecikemet. Singurul bucureștean care s-a alipit la fosta „Junime“ literară din Iași - rara avis, gâscă rară. În politică, lipsă totală de principii, totuși o extremă consecvență: votează regulat cu opoziția, deși îi este totdeauna antipatică. Posedă secretul de a-și câștiga vrăjmași noi și de a-și pierde prietenii vechi. Dintre aceștia, puținii cu care
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în mod incontestabil o mare performanță. Bineînțeles, există exemplul păsărilor călătoare (iar ele parcurg mii de kilometri, străbătând munți, traversând deșerturi și oceane pentru a fugi de iarnă, pentru a ajunge pe tărâmuri unde le așteaptă primăvara), bineînțeles, există exemplul gâștelor sălbatice ale lui Konrad Lorenz care, în fiecare an, în perioada migrațiilor, vin să-l viziteze pe cel care le-a fost alături încă de la naștere (pe care l-au văzut când au ieșit din ou, care le-a vegheat
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
creaturi cărora nu le-am fi acordat niciun pic de atenție în viața de-afară, în special celor care zboară, care devorează spațiul. Cu un interes cu totul aparte, cu totul insolit, privim toamna zborul păsărilor, trecerea porumbeilor sau a gâștelor sălbatice pe cer. Toamna e timpul evadării: cu fiecare zbor pe care îl zărim, evadăm și noi. 11. Barbar "Barbar este, înainte de toate, omul care crede în barbarie." Claude Lévi-Strauss, Rasă și Istorie Pentru grecii și romanii Antichității, termenul barbar
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]