13,216 matches
-
inimă. A băut doar câteva pahare, ca să spunem așa? D.I. Fincham s-a uitat la mine cu sprâncenele ridicate, așteptându-mi acordul. Pleoapele lui rozalii, alunecând de sus în jos arătau de parcă ar fi fost jupuite, întoarse pe dos, cu genele roșcate abia vizibile. Mă întrebam de ce nu și le vopsește. într-o nuanță de șaten deschis ar arăta chiar autentice. în ziua de azi poți să-ți cumperi unul din acele seturi cu care să te vopsești singur acasă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că poliția o să se aprindă prea tare sau o să se deranjeze cu cazul ăsta. M-am holbat la el uimită. —Doar nu vorbești serios, Ajay! S-a întors să se uite la mine. Am observat, ca de fiecare dată, că genele lui erau ridicol de lungi și curbate. —Hai, Sam, a spus el pe cel mai liniștitor și rezonabil ton. Ajay, domnul Conciliator, care nu-și pierde niciodată cumpătul, nici când oamenii îi termină cutia personală de margarină, cu numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
moartea ei. Lee era încă în viață după cearta cu Claire și cu siguranță Claire nu ar fi fost în stare să se trezească din pat după tranchilizante. S-a uitat la mine, cu ochii lui căprui și imenși, cu genele lungi și curbate ca ale unei vaci. Claire ar fi fost cu siguranță în stare de așa ceva, a spus sincer. Dar nu a făcut-o. L-am privit, fără să îi înțeleg încă motivele. De ce te-ai deranjat să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la câteva secvențe dintr-un show cu polițiști; prea săracă să-mi permit o telecomandă și prea leneșă să mă ridic să schimb programul. Nat sforăia. M-am uitat cu atenție la el. Avea mâinile pe jumătate sub pernă și genele i se curbau grațioase peste pomeți. Așa cum era, arăta de-a dreptul vulnerabil. Cu toate astea sforăitul lui mă scotea din sărite. L-am îmbrâncit. Reacția a fost imediată și șocantă. S-a trezit într-o secundă, rezemându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
al Carlei, scoțând un cucurigu cam hârâit. Cocoșii fermei au răspunseseră imediat, dar nu numai ei - încet-încet se treziseră chiar și cocoșii din Castellana. I-am auzit din depărtare ca pe un imn spontan, închinat luminii care își arătase primele gene somnoroase printre fuioarele gri-albastre ale nopții mediteraneene. Carla zâmbea cu toată fața roșie, ținându-și mâinile puternice pe piept. Franco ne-a povestit că tânăra Carla aștepta un copil, al lui signor Fumo, lucru obișnuit în acea regiune unde vitalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
desprins mâna amorțită de la umăr de talia ei. Apa mi se prelingea de pe cozoroc pe obraji și pe după guler. Aveam fețele umede, iar obrajii și bărbiile ne înghețaseră atât de tare, încât trebuia să vorbim fără să ne mișcăm fața; genele și sprâncenele făcuseră țurțuri, în timp ce umerii, mânecile, hainele noastre, ca și interiorul saniei erau acoperite de o pojghiță de gheață fină; din noi și din cai se ridicau aburii ca dintr-un cazan încins, iar pe obrajii Zinocikăi părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
seara respectivă - bretele, batiste, parfum, cravate -, mi le arăta grăbit, comunicându-mi prețurile și locul de unde le-a cumpărat. Gata îmbrăcat în șuba lui dintr-o stofa lucioasă, cu o căciulă țuguiată din blană de biber pe cap, mijindu-și genele roșcate gata-gata să și le pârlească cu țigara lui aprinsă, oprindu-se cu capul pe spate în fața oglinzii și pipăindu-și cu mâna gâtul bărbierit și dat cu pudră (când se uita în oglindă, își lăsa colțurile gurii în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se întâmplă și cu piloții de bombardiere, care nu pot distinge trupurile celor de la sol sfârtecate de exploziile bombelor lansate de ei. Însuși faptul că soldații sunt îmbrăcați în uniforme face ca identitatea lor să se disipeze în acea noțiune gene rală, cunoscută sub numele de "inamic". S-a constatat că individului uman îi este foarte greu să ucidă un semen de al său. Asta nu înseamnă că ceea ce spun eu are o valoare absolută. Studii foarte serioase arată un procent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se ridica ca un zid. Părea că înain tează destul de repede spre ei și amenința să-i cuprindă. Felinarele pe lângă trecuseră mai devreme nu se mai vedeau de loc. Negura le înghițise și acum de acolo nu mai răzbătea nici o geană de lumină. În afară de peretele compact de ceață, în spate nu se vedea nimic. Doar clănțănitul metalic părea tot mai aproape. Ileana se apropie și îl scutură de braț: Vino! îl trase ea spre dânsa, vorbind tot în șoaptă. Acum alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
străine. Era însă convins că merge în direcția cea bună. Nici să stea prea mult pe loc nu era bine, știa că trebuie să iasă cât mai repede din pădure, așa că porni mai departe în vale. În față, zări o geană de lumină, soarele după amiezii târzii se întrezărea printre copaci. Când se apropie își dădu seama că ajunsese la răritura pe lângă care trecuse mai devreme. Nu ieșise în locul unde aceasta se termina, marginea acesteia era undeva departe în stânga sa, invizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorbele. De acum, gaborii se ocupă de căutare. Din clipa asta, e treaba poliției, spusese el pe un ton care nu admitea nici o replică. Somnul nu se lipea de el și pace. Se perpelea în așternut fără să poată pune geană peste geană. Dacă mai rămânea mult acolo urma s-o trezească și pe Solomeia. Nu-și dorea una ca asta. Era sătul de bocetele ei și reproșurile pe care i le făcea. Se ridică cu grijă de lângă ea și ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum, gaborii se ocupă de căutare. Din clipa asta, e treaba poliției, spusese el pe un ton care nu admitea nici o replică. Somnul nu se lipea de el și pace. Se perpelea în așternut fără să poată pune geană peste geană. Dacă mai rămânea mult acolo urma s-o trezească și pe Solomeia. Nu-și dorea una ca asta. Era sătul de bocetele ei și reproșurile pe care i le făcea. Se ridică cu grijă de lângă ea și ieși afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
paralelă cu pârâiașul pe malul căruia își ridicaseră ei corturile. Dacă rămânea cu spatele la aceasta, ajungea exact acolo unde voia. Se ridică pe vârfuri încercând să pătrundă cu privirea cât mai departe. Deși negura nu se subțiase de loc, zări o geană de lumină licărind în întuneric. Acest lucru nu i se păru deloc curios și sufletul i se umplu de bucurie, în timp ce inima începu să-i bată frenetic în piept. Un val de căldură îl inundă din tălpi până în creștet. Focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se întorcea mereu ca să se asigure că acesta o urma îndeaproape. Toți cei din Baia de Sus sunt la curent cu ce mi-ai spus mai devreme? Cu toții știu că n-au ce căuta aici. Iată, îi arătă ea o geană de lumină printre copacii din partea stângă, am ajuns exact la capătul răriturii. Trecem pe lângă ea și urcăm tot prin pădure. De aici, vreau să stai lângă mine, nu rămâne în urmă! Ne-am înțeles, domnule inspector? Se aflau chiar în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în adăpostul subpământean. Nu voiam să spun decât că stă să se crape de ziuă, este ora patru de dimineață. Cristian privi în sus, luna apusese dar stelele licăreau intens pe cer. Fiind între munți, încă nu se vedea nici o geană de lumină dinspre răsărit. Tot întrecându-se cu vâlva, pierduse noțiunea timpului. De unde știi ce oră este? întrebă el. Aș putea să-ți spun cât este ora numai uitându-mă la stelele de pe cer, dar de data asta n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Găsești tu o soluție! adăugă el după o clipă. Fă de așa natură ca să nu-l mai găsească nimeni niciodată! Am înțeles! rosti nemulțumit mercenarul, căruia îi era clar că în noaptea aceea nu mai avea nici o șansă să pună geană peste geană. Privi pe geamul mașinii, dincolo de marginea drumului. Tocmai treceau prin dreptul unei vâlcele pe care o umpluseră cu bolovanii și pământul scos când construiseră calea de acces spre platoul de sus. Acolo, dedesubt zăcea trupul bătrânului Vișinescu, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o soluție! adăugă el după o clipă. Fă de așa natură ca să nu-l mai găsească nimeni niciodată! Am înțeles! rosti nemulțumit mercenarul, căruia îi era clar că în noaptea aceea nu mai avea nici o șansă să pună geană peste geană. Privi pe geamul mașinii, dincolo de marginea drumului. Tocmai treceau prin dreptul unei vâlcele pe care o umpluseră cu bolovanii și pământul scos când construiseră calea de acces spre platoul de sus. Acolo, dedesubt zăcea trupul bătrânului Vișinescu, sub zece metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la tatăl socrului său, informându-l de isprăvile fiului acestuia. Drumul nu mai dură mult, comisarul se oprise pentru că galeria se termina brusc. O grămadă de bolovani bloca trecerea. Îi dădură împreună la o parte și, după scurt timp, o geană de lumină începu să se întrevadă în fața lor. Imediat ce eliberară ieșirea, Pop se întoarse spre ginerele său. Ducându-și degetul la buze, îi făcu semn să păstreze tăcerea. Își scoase apoi prudent, capul afară, privind cu atenție în toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dintr-o dată speriat de moarte. Privi îngrijorat prin parbriz în jur. Umbrele se lungiseră foarte mult, se însera. Lumina soarelui scăzuse și aceasta era singura barieră ce împiedica arătarea să se năpustească afară. Astrul zilei coborâse dincolo de orizont. Doar o geană de lumină roșiatică mai cădea asupra intrării în peșteră. Simțea cum groaza îl cuprinde din cap până-n vârful dege telor de la picioare. Era singur acolo, cu bestia descătușată. Cu ochii pe gura grotei, căută pe pipăite cheia de contact pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să spun. Nu, ce vorbesc eu? E mult prea puțin. La potențialul pe care îl are, cred că suntem obligați să mai adăugăm un zero la sfârșit. 34 Toată noaptea, de fapt atât cât mai rămăsese din ea, nu pusese geană peste geană. Închis în cămăruța sa, Boris se gândise la discuția cu șeful său. Pe măsură ce timpul trecea, începea să creadă și el că Vlad avea dreptate. Puțin înaintea zorilor, deja avea conturată o idee despre cum puteau captura bestia. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu, ce vorbesc eu? E mult prea puțin. La potențialul pe care îl are, cred că suntem obligați să mai adăugăm un zero la sfârșit. 34 Toată noaptea, de fapt atât cât mai rămăsese din ea, nu pusese geană peste geană. Închis în cămăruța sa, Boris se gândise la discuția cu șeful său. Pe măsură ce timpul trecea, începea să creadă și el că Vlad avea dreptate. Puțin înaintea zorilor, deja avea conturată o idee despre cum puteau captura bestia. Știa de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, rîurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu-se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
neputincios; oare și ăsta fusese tot vis, mîntuirea? Apoi cîntările și ochii tinerilor care-l purtau și care nu se Încumetau să și-i ridice spre el, le vedea doar sprîncenele dese de sub fruntea Îngustă, ca și pleoapele Întredeschise de sub gene; apoi gîturile țepene și dezgolite, iar pe scăfîrliile acelora care-l purtau Înaintea sa pe Malhus se răsfîngea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n-apucă să Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborînd peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzîndu-și mai departe de cîntare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încît Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În jar și tăciune; Într-adevăr, aceea era lumina! Nu era lumina rece a lunii, ci lumina zilei lui Dumnezeu, lumina soarelui, care oricum răzbate prin pleoapele oblonite, lumina care, aidoma unei rumene văpăi, se strecoară prin Împletitura deasă a genelor, care se vîră sub porii trupului, lumina zilei care se simte cu fiece părticică a trupului ivit din bezna rece a grotei, lumina caldă și blîndă, lumina dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]