2,146 matches
-
îngustează foarte mult, încremenește. De regulă, gelozia nu se prea împacă cu viziunea largă, clară, detașată, lucidă, flexibilă. Ușa scrie cercetătoarea germană rămâne larg deschisă pentru un noian eterogen de fantasme proiective, așa încât de multe ori se creează impresia că gelosul se ocupă mai mult de cea de-a treia persoană decât de însuși partenerul" (2008, p. 69). În marea majoritate a cazurilor, el are un comportament asemănător celor al toxicomanilor: bulversare, echivoc, neputința de a se desprinde etc. (idem). De
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
treia persoană decât de însuși partenerul" (2008, p. 69). În marea majoritate a cazurilor, el are un comportament asemănător celor al toxicomanilor: bulversare, echivoc, neputința de a se desprinde etc. (idem). De obicei, prietenoși, cumsecade și plini de bune intenții, geloșii își îngustează viața, preocupările, pierd din claritatea și din coerența gândurilor, a atitudinilor, a reacțiilor, iar "acest suiș și coborâș al curbelor sentimentelor lor îi împing într-o profundă amărăciune, dezamăgire, nefericire și disperare" (idem). În gelozie, se amestecă, stând
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
-l pierde pe celălalt (și de a jubila persoana rivală); • furie: frustrare, atingerea adusă statutului său; ciuda de a fi fost manevrat; • tristețe: atingerea adusă stimei de sine; sentimentul de a fi abandonat; • și, uneori, rușine: rușinea de a fi gelos, rușinea de a pierde (Lelord, André, 2003), de a fi înșelat. Prin urmare, gelozia se manifestă prin neîncredere, respingere, ostilitate, furie urmate de frica de a pierde obiectul și de rana narcisică (Cosnier, 2002). Această stare sufletească gelozia este strâns
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
stare sufletească gelozia este strâns legată cu sentimentul prețuirii de sine, pe de o parte, și cu prețuirea persoanelor iubite, pe de altă parte. Specialiștii consideră că elementul esențial al oricărei gelozii este ceea ce S. Freud numea lezarea/ofensa narcisică: gelosului îi sunt lezate iubirea de sine, admirația de sine, importanța și valoarea pe care crede că le are în ochii celuilalt. În aceste circumstanțe, tendința de izgonire, de răzbunare, de neputință de a uita este adesea neînduplecată și ireversibilă (Baumgart
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
exprimă slăbiciune și nu dă forță în dragoste. Potrivit lui Ernest Jones (apud Baumgart, 2008, p. 255), originea geloziei se află mai degrabă "în teamă (teama prăbușirii sentimentului valorii de sine) și în inconștientul sentimentului de vinovăție decât în iubire". Pentru geloși, important "nu este să iubească, și să fie iubiți și anume în forma imaginată de ei" (Baumgart, 2008, p. 53). Ei simt nevoia să fie luați în seamă, de a se simți importanți și de a fi contactați. Persoanele geloase
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
geloși, important "nu este să iubească, și să fie iubiți și anume în forma imaginată de ei" (Baumgart, 2008, p. 53). Ei simt nevoia să fie luați în seamă, de a se simți importanți și de a fi contactați. Persoanele geloase păstrează în atitudinea lor irațională, nesăbuită și insuportabilă "speranța absurdă că celălalt ar mai iubi-o și accepta-o" (idem, p. 55). Gelozia este oscilația afectivă între proiecție și realitate, este sfâșierea ruinătoare între ură și realitate, care se răsfrânge
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fel ca noi și nimeni nu va fi vreodată la fel ca altcineva. Cei mai mulți credem că prezența geloziei este un semn al prezenței dragostei/iubirii. Că nu pot exista una fără cealaltă. Chiar sunt și mulțumiți că partenerul este (puțin) gelos. La o privire, însă, mai atentă, pare că lucrurile nu stau chiar așa. În mod obișnuit, prin iubire, marea majoritate a oamenilor înțeleg un fel de monopol, o formă de posesivitate, fără a înțelege însă una dintre cele mai simple
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care posedăm o ființă vie, am ucis-o (Osho, 2003). Ca și posesivitatea, gelozia distruge tot; atât una, cât și cealaltă nu sunt decât simptomele faptului că nu știm ce este iubirea. Cei mai mulți cred că iubesc, după care se trezesc geloși. Problema apare din cauza faptului că iubirea nu a apărut încă. Deocamdată, ea lipsește. Osho (2003) susține că "după ce iubirea se aprinde cu adevărat, gelozia și posesivitatea dispar pur și simplu" (p. 71). În concepția înțeleptului indian, partea bună a geloziei
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sunt suficient de inteligenți pentru a-și recunoaște limitele" (p. 128). 49 Osho (2003) consideră că nu putem fi și conștienți și mânioși în același timp, la fel cum nu putem fi și conștienți și lacomi, sau și conștienți și geloși. Marele secret este luciditatea (p. 52). Ori de câte ori va apărea mânia, ea poate fi limitată de luciditate. Cu cât vom înțelege mai bine mânia, cu atât mai rar se va manifesta ea în viața noastră. În ziua în care vom descoperi
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cel puțin două motive: • putem face mai ușor comparațiile; • avem, în general, aceeași viziune asupra a ceea ce este important pentru a defini valoarea și recunoașterea unui individ. 66 Foarte aproape de interpretarea psihanalitică, H. Baumgart (2008) ajunge la concluzia potrivit căreia "geloșii doresc ca partenerul să fie un succesor atotputernic al părintelui care satisface toate dorințele copilului și este cu totul în slujba lui" (p. 63). Dacă nu se întâmplă acest lucru, atunci gelosul "încearcă să adopte poziția mamei care nu-i
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
H. Baumgart (2008) ajunge la concluzia potrivit căreia "geloșii doresc ca partenerul să fie un succesor atotputernic al părintelui care satisface toate dorințele copilului și este cu totul în slujba lui" (p. 63). Dacă nu se întâmplă acest lucru, atunci gelosul "încearcă să adopte poziția mamei care nu-i lasă copilului ei nicio răspundere proprie, pentru că este prea neîndemânatic, prea lipsit de experiență" (ibidem). Pe scurt, nu-i permite autonomia. Persoana geloasă este pe cât de posesivă, pe atât de dependentă de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
p. 63). Dacă nu se întâmplă acest lucru, atunci gelosul "încearcă să adopte poziția mamei care nu-i lasă copilului ei nicio răspundere proprie, pentru că este prea neîndemânatic, prea lipsit de experiență" (ibidem). Pe scurt, nu-i permite autonomia. Persoana geloasă este pe cât de posesivă, pe atât de dependentă de persoana obiect al relației sale. Este o persoană chinuită, disperată și înverșunată. 67 Pare-se că putem vorbi și de un specific al geloziei bărbaților în comparație cu cea a femeilor. Rezultele unei
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
uneori dacă nu cumva ai visat însăși firea mea, pecetea ei. Dacă nu cumva sânt ceremonios și mort, cordial și cu inima rece. Ești, totuși, dintre cei foarte puțini care mi-au fisurat răceala, până într-atît încît pot fi capricios, gelos și frustrat ca o gagică. Mă bucur că îți merge atât de bine la Heidelberg și, deși nu crezi, admir furorul tău heideggerian. Sigur că e "dement și inutil"! Dar am sfârșit prin a vedea în asta o virtute, pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
n mână, lângă păscari; Ș' adormind vesel pe cât se poate "Mă trezeam bute orb de țânțari ". Dragele mele nevinovate, Copile tinere de grații pline, De la voi iată, că plec departe De-acum în pace sînteți cu mine. Galant al vostru, gelos, fierbinte, Deși - alt nimica n-am câștigat, Dar totdeauna îmi vor fi 'n minte Acele palme ce mi le-ați dat". Și tu nea Oneo! nu uit dulceața Când peste saduri, porumbiști, grâne, Gonind un iepure de dimineață Flămând pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
energică unitate. Toate tonurile de colori sunt păzite. Ici vedem persoana istorică simțind menirea sa nepieritoare în lume, urieșul care preface un infinit de stepe într-un imperiu mare, într-o {EminescuOpIX 349} putere europeană, dincolo omul viclean, prepuielnic și gelos. În unele momente Petru uită persoana lui proprie, rațiunile de stat dictează reci, crude și neîmpăcate faptele lui. Dar alăturea se ivesc deodată neîncrederea, viclenia, rumegarea continuă a preocupațiilor mici de curte cari răsar nemijlocit după planuri de cuceriri și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
curte cari răsar nemijlocit după planuri de cuceriri și afaceri de stat. Aceste contraste îl fac tragic, fac din el o natură problematică, dar impuitoare prin mărimea patimelor ei. Astfel e rece și neîndurat ca un tiran neîncrezător și prepuielnic, gelos, ambițios, vecinic calculând, având asupra tuturora iubirea pentru viitorul Rusiei și ură neîmpăcată pentru oricine se opune intențiilor lui. Figurile cari încadrează acest tip sunt asemenea frumos și curat desemnate; astfel Caterina, principele Mencicof, contele Sapieha, Olga Mencicof, toate Pân-la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și s-a așezat lângă Grete. Și Grete se uită la el cu coada ochiului și vede că sărmanul Freddy e tot roșu în obraji, până la rădăcina părului lui blond. Lydi latră din răsputeri de sub masa lui Grete, pentru că-i geloasă de numa'. Dar Freddy apleacă capul sub masă și-o mângâie pe Lydi așa de cu știință că răsucește de tot căpșorul ei. MARIEDL: Și numai ce-o descoperă pe Mariedl între oameni. Și oamenii o aplaudă cu entuziasm. Trăiască
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și nu mai înseamnă nimic, nu mai înseamnă chiar nimic și sunt o distracție. ȚĂRANCA: Da, există cu adevărat o limbă deșărtată, care are un loc pentru cei zece mii porci sănătoși și grași, pe care nu-i putem vedea. IMPRESARUL (gelos către țăran și țărancă): Nu trebuie să luați chiar așa de în serios chestia asta înlăuntru vostru. Este deci pur și simplu o nedreptate, sunt elementele urmării de adâncă semnificație, care mai întâi trebuie să existe, dar pe care cineva
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Phoebus se implică într-o aventură extraconjugală, dar, spre deosebire de acestea, ea nu are posibilitatea de a se dezvinovăți, de a deveni un subiect activ în cadrul narațiunii, de a-și apăra cauza. Moare rapid, simplu obiect al mâniei necontrolate a soțului gelos, și sfârșitul ei nu are nimic dramatic.89 Phoebus, asemenea lui John tâmplarul, primul soț gelos întâlnit în Povestirile din Canterbury, încearcă să-și țină nevasta într-o stare de prizonierat. Această eroină constituie oarecum o excepție, deoarece „personajele feminine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se dezvinovăți, de a deveni un subiect activ în cadrul narațiunii, de a-și apăra cauza. Moare rapid, simplu obiect al mâniei necontrolate a soțului gelos, și sfârșitul ei nu are nimic dramatic.89 Phoebus, asemenea lui John tâmplarul, primul soț gelos întâlnit în Povestirile din Canterbury, încearcă să-și țină nevasta într-o stare de prizonierat. Această eroină constituie oarecum o excepție, deoarece „personajele feminine chauceriene știu să-și apere punctul de vedere destul de bine. Situațiile în care sunt puse apar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este privită cu multă îngăduință de ambii scriitori, care nu se doresc niște moraliști nedrepți, ci mai mult niște umaniști autentici. Soția lui Phoebus, asemenea altor personaje feminine din operele lui Boccaccio sau ale lui Chaucer, protestează tacit împotriva soțului gelos, găsindu-și un amant, care nu îi era cu nimic superior bărbatului de care era legată oficial, ci mai curând pentru a se simți liberă, pentru a-și oferi posibilitatea de a dispune de propria ființă după bunul plac. Bărbatul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
capodoperei chauceriene aduce în discuție importanța tăcerii, anticipă oarecum sfârșitul istorisirilor. Uneori, claustrarea forțată și privarea de libertate, duce la personajele feminine din operele celor doi scriitori analizați la manifestări deschise de violență împotriva unor parteneri mult prea obtuzi sau geloși. Femeile pot fi agresive, bătăioase, impulsive, dure, belicoase: „Există o importantă diferență între modul în care bărbații și femeile privesc violența și în felul în care construiesc modalități de exprimare și de manifestare a acesteia.” 98 Violența presupune un cod
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din următoarele două zile ale întrunirii aduc în prim plan femei needucate, rudimentare, aparținând unor medii obscure, viclene și vulgare: madonna Fiordaliso, o prostituată ce îl păcălește pe un tânăr naiv, este malefică și de o șiretenie nativă, și Catella, geloasă, dar înșelată în încercarea ei de a-și păzi soțul, ajungând în patul pretendentului. Limbajul Catellei este unul truculent, uneori chiar trivial, încărcat de invective colorate, în mânia ei femeia dezlănțuindu-se într-o adevărată tiradă de ponegrire a presupusului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din admirația ce i se acordă. Ca și celelalte tovarășe de reculegere în lumea mirifică a poveștii, nici Neifile nu privește cu dispreț acele femei care comit adulter, mai ales dacă au o scuză, așa cum este, deseori, prezența unui soț gelos și posesiv, ci chiar le încurajează, apreciindu le istețimea cu care știu să iasă dintr-o situație mai mult decât compromițătoare. Uneori femeile uită poziția pe care o dețin și dau glas sentimentelor celor mai intime, răzbunându-se, cel puțin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai sunt loiali femeilor sau zeilor iubirii într-o manieră atât de naivă.711 Personajele masculine sunt frecvent dominate de o dorință necontrolată, irațională (sunt personaje implicate, ca de altfel și cele feminine, în intrigile altor bărbați - tați răi, unchi geloși, stăpâni războinici - constrânși de forțe pe care nu le pot controla și incapabili de a-și dirija propriul destin 712), se transformă în violatori (Tereu abuză de Philomela în mod inexplicabil, nemotivat, poate chiar involuntar, dintr-o dorință brutală; Tarquin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]