3,294 matches
-
de Cuvânt, De umbră, trupul când se va desface... Citește mai mult Sub ascultareCând plămădește pântecul și lutul,Cutremurată e în adânc Tăria!Și-n ascultare este tot pământulCând se urzește în tine veșnicia!Sub ascultare tu să pleci urecheaCând geme rodul pe tulpină;De-n lume nu-ti găsești perechea,Singurătatea să îți fie vină! Tu ia aminte că ți-e însoțireași lege a firii și poruncă! Pe calea cea abruptă a mântuirii,Făptura în ascultare ți-o aruncă.Când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
povara grea a timpului de atunci. Copilăria, aur îmi curge-n amintiri, Sufletul palan ridică trecute iubiri Când împleteam vorbele scormonind în jar, După un cartof copt uitat pe acolo iar. Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară, Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porțile închise mugea câte o vacă, Nu-i modru de-a intra povara să-și treacă. Stelele stăteau agățate frunze-n copaci, Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici, Sub poalele nopții ascundeam roșeața Primelor
CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375499_a_376828]
-
și lăsați-mă în pace! N-aveți decât să vă bateți cât vreți, dar în casa voastră, nu la mine! Florina încercă să-l ridice, dar Ghiță nu putea să se țină pe picioare. Fața îi era plină de sânge. Gemea și bolborosea, probabil înjurături și amenințări. Dacă văzu că nu-l pune pe picioare, începu să se roage cu o voce plângăreață: - Hai, tanti, hai, mă, fetelor, ajutați-mă să-l ridic! - Acum nu mai suntem curve, mă? îi reproșă
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
tu iar împreuna, ne-am trezit în Paradis. Mi-ai cântat a câta oară, șoptindu-ți dorința și vrăjiți de întâmplare am plonjat în mare. Tu înoți, cauți izvoare, dulcea alinare... îți răspund, eu sunt ecoul simțurilor tale. Auzim cum geme marea în ghiocul plin de vrajă și vibrează coarda vieții, sub a lunii rază. Am uitat de existență, de timpul pierdut, revenim la începuturi când ne-am cunoscut. Simt cum soarele răsare deși e ascuns sub nori frumoasă aniversare - plină
O NOAPTE DIN O MIE ŞI UNA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375601_a_376930]
-
spre-al cerului tavan Din luminiș de apă, Se zbenguia sau pe tăpșan, Pe malul ca o pleoapă... Și nu dormea, precum ți-am pus, Noapte și zi, ochiosul... Orăcăia: oac jos, oac sus, Oac împrejur... Din dosul Băltișului duios gemând Înșuierându-l vântul, Cânta întruna ca și când, De-ar fi tăcut, pământul Și cerul, soarele în loc S-ar fi oprit și raznă, Prăpăd s-ar fi făcut și foc Fără măiastra-i caznă. Dar frânt ca frunza în furtuni Și-n vijelii
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
îi alungam./ Când m-am uitat pe geam/Și am văzut că bătrânul meu e pe drum aproape:/ Of, dragul meu cazac unde să te ascund?/ Te ascund în camera nouă,/ Iar eu mă întind în mijlocul casei și încep să gem./ Bătrânul deschise ușa și întrebă:/ Ce ai pățit, dragă?/ Îi răspunse ea: Mă doare capul/Și-i rău că nu am miere.” S-a dus bătrânul să îi cumpere miere,/ Iar ea l-a luat pe cozac de mână și
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
tăcere, pentru ca soldații romani înarmați și ei cu ciocane de fier să sfărâme picioarele primului tâlhar, apoi ale celui de-al doilea. Bieții condamnați, care încă mai trăiau se zbătură pe crucile lor și își dădură duhul după scurt timp, gemând de durere. O parte din privitori își feriră privirile, ori își acoperiră fețele cu mânecile veșmintelor lor. Doar soldații priveau impasibili ceea ce se întâmpla deoarece erau obișnuiți cu priveliști de genul acela. Femeile mironosițe aflate puțin mai departe deoarece legionarii
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
ori oftau pe câte o floare. Semănau atât de bine cu omizile, numai că aveau aripioare pastelate, iar cercurile și liniile întortocheate îi făceau uimitor de frumoși. Și zburau încoace și încolo, apoi se odihneau pe câte o floare, care gemea de plăcere sub greutatea lor de doar câteva grame, și-apoi se avântau iarăși în zborul lor încâlcit, înălțându-se spre soarele fierbinte, câte doi sau mai mulți, în hârjoană de copii. - Câtă puritate! Ce splendoare! se minunară din nou
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
mamă , pentru a nu mi se sparge bazinul de sticlă... Pe corabia solitudinii mele orfanatice, mamă , lupta cu orele magice reînvie din propria cenușă...Magazinele inerte îmi dizolvă lumânările...Biserica cu galerii peșteriene plutește prin universul meu prozaic ... Șprițul spiritual geme prin peregrinările mele , mamă! Referință Bibliografică: Și tu m-ai vrăjit prin sec... / Mihaela Doina Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2348, Anul VII, 05 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Doina Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ȘI TU M-AI VRĂJIT PRIN SEC... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372391_a_373720]
-
adus curaj ca să lupt În glia aceasta eu lancea am scos Și-n gândul tăcerii o punte am rupt. Acum nu se scrie, se cerne (de) vreme, Căci iată corăbii se-ndreaptă spre noi Și-n inima țării cu toții vom geme Rămași în poeme pe-ale lacrimii ploi. Căci ăsta e timpul ce-n inimă poartă Un cântec de luptă cu-al stelelor praf Și setea puterii cu ifose-n soartă Ascunsă-ntr-o piatră ca sfânt epitaf. Dar uite că
VREMELNICE TIMPURI de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372511_a_373840]
-
Te ascunzi, te știu, șireato, îți ferești ochii și gura dar în lupta asta dreaptă trupul tău e-al meu de-acuma. Tu te-ntinzi, ușor, ca visul, eu pătrund ușor în noapte răscolindu-te-n adâncuri, trezind plăcerile toate; gemi ușor, ușor mă-nvălui, mâna ta vrea să mă cheme mă cuprinzi, mă strângi în brațe, vreau să plec și nu se poate, simt că-ți place, lăsând jocul, înrobiți acum de patimi amintirile iubirii umplu ochii azi de lacrimi
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
a „mâncat” și ... Șo ! Pe altul ! Lăcomia îl îndeamnă dând nesațiu visceral . Nu-și dă seama ce înseamnă a fi OM, să ai moral. E prea tare în „dantură” golănașul nostru, nene, și-i dotat de la natură să mănânce până geme ! Întrerupe pe oricine ! Gura-i mare când vorbește... Numai el știe mai bine, partidului ce-i lipsește ! E lichea prin excelență, zice că e om „curat”. Nu acceptă concurență când e vorba de trădat ! Nici program de perspectivă, nici idee
„CANIBALUL” DIN PARTID de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372934_a_374263]
-
cu forme ciudate, de balauri, de femei în rochii zdrențuite, cu poale și mâneci lungi, ca niște păsări cu aripile frânte sau ca niște copaci cu rădăcinile și crengile fluturând, ori niște animale costelive, de pe care atârnau pieile. Și toate gemeau, boceau, se jeluiau, în hohote prelungi, țipau de durere și alergau de colo-colo prin cer. Lui Mărțișor i se făcu inima cât un purice și începu să tremure de frică la vederea arătăniilor de pe cer. Până la urmă îi reveni curajul
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
va veni răpirea... Și Doamne, unde să mă duc atunci când nu mi-e bine? Cu cine aș dialoga, de n-ai fi Tu cu mine? Burduful lacrimilor e umplut de multă vreme, Golește-l Doamne, trupu-i frânt și sângeră și geme. Adu iar bucurii cerești, înnobilează-mi starea, În mine tot mai mult să crești, să-Ți săvârșești lucrarea, Iar când nu înțeleg de-ajuns care Îți este planul, De Duhul Sfânt să fiu pătruns, să-mi înnoiești elanul. Tu, Domnul
CA SĂ TRĂIESC ŞI SĂ NU MOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373028_a_374357]
-
ținându-și promisiunea, Din colb și din ruină, din nou S-a înălțat. Maria Magdalena și cealaltă Marie, Când dis-de-dimineață, veneau înspre mormânt, Au fost pe loc cuprinse de panică și teamă, Din cer se coborâse un înger, pe pământ. Geme întreaga zare, cutremură țărâna, În haină ca zăpada și chipul ca de fulger, Înlătură piatra, apoi pe ea se-așează, Femeilor vorbește duios, frumosul înger: „Vă zic să nu vă temeți, căutați pe răstignitul, Isus Cristos nu este, din morți
MERGEȚI ȘI DAȚI DE VESTE, CRISTOS A ÎNVIAT! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373002_a_374331]
-
ultima relatare, cea din 8 aprilie 1928, țesută în jurul negresei Dilsey, se simte răsuflarea întretăiată a autorului aproape de sfârșitul cursei. * Acuma, dragule*, spuse ea. * Uite mâncarea ta. Adu-i scaunu’, Luster*. Luster trase scaunul lângă masă și Benjy se așeză gemând și cu balele prelingîndu-i-se. Dilsey îi legă un șervet la gât și-i șterse gura cu un colț. * Să ai grijă și tu o dată să nu-i mai curgă pe haine *, spuse ea întinzându-i lui Luster o lingură...” Dilsey
ZGOMOTUL ŞI FURIA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372978_a_374307]
-
mușca ușor de mugurași, după care săruta cu tandrețe locul mușcăturii. - Ești îngrozitor de sexy, iubito, și cât de mult te iubesc, îi șoptea tânărul la ureche. Buzele lui îi alintau mugurul sânului cu finețe, făcându-l să se întărească. Ea gemea de plăcere și își cabra trupul divin, când limba lui începu să-i deseneze cerc după cerc în jurul mamelonului întărit și excitat, crescând intensitatea furnicăturilor transmise, ce-i zguduiau întregul corp. Săndica scotea scâncete de dorință - excitarea era peste puterile
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
cu mâna prinzându-i brațul pentru a fi pătrunsă cât mai adânc. - Iubitule, m-ai sărutat așa cu nu am fost niciodată atât de plăcut sărutată. - Și încă nu ai gustat tot ce pot să-ți dăruiesc, frumoasa mea. Ea gemu ușor de plăcere la auzul acestor tentante promisiuni, intensificându-și ritmul șoldurilor. Mircea răscolea cu tenacitatea cunoscută toate simțurile fetei. Se retrase din nou din ea și atacă cu sărutările sale pătimașe trupul de zeiță. Cobora, mângâind cu buzele și
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
Autorului E noaptea târziu și privesc pe cer Cum stelele-și cern al său mister, Nori mici se strecoară printre ele A lor strălucire îi țin în zăbrele... Întreaga planetă se-necă în sânge, Franța, cu lacrimi amare plânge, Germania geme și e răspunzătoare De liniștea Europei, care ne doare... Peste tot locul se întind limbi de foc Indignarea crește, în lacrimi mă sufoc, Nu urăsc, dar nu mă dumiresc Ce se întâmplă, de viața o ciopârțesc? Carnagiul pe toată Europa
LACRIMI de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371111_a_372440]
-
focul s-a aprins? Mă trec fiori de dorul tău, și iată! Afară ninge parcă dinadins Să nu mai plec acasă niciodată. DREPTURI DE AUTOR Sunt autorul vieții mele O scriu secundă cu secundă Cuvintele ades cad grele Și pana geme furibundă. Și scriu cu trudă si migală Lumină, zâmbet, tulburare Și lacrimă, tristeți, greșeală Cerneala uneori mă doare. Și-aș șterge rătăciri păgâne Aș inventa o radieră Dar ce-am greșit, greșit rămâne Pe coala vieții austeră. Nu-i timp
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
să vrei înspre tine, înțelepciunea lumii devenindu-ți o joacă, un dans de naiade pe muzicile chemărilor de sirene. Copilărești. Ți se readuc în memorie amintiri și șoapte ale părintelui plecat, pânzele pictorului urcat prea devreme la ceruri, tărâmuri neștiute gemând sub chemări. Copilărești odată cu fetele poetei și crești împreună cu ele. Stai și tu smerită sub privirile blânde ale soțului, tată, prieten, liniștindu-te ca-n ținutul din nord-vestul țării, ținutul vorbei molcome și calde. Și înverzești luând din seva florilor
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
braț Pe jumătate înafară Și-arată chipul trist de zaț ... Iar din oraș abia se-aude Un scrâșnet surd ca de cavou Și un tramvai cu geamuri ude Intră sau iese din depou ... De sub o scândură un câine Plânge și geme când și când, Poate visând un colț de păine, Ori treaz și singur disperând ... Nopți după nopți trecând încete Precum în gări tren după tren, Aștept oricât să se repete Al nostru unic fenomen ... Referință Bibliografică: Aștept oricât / Romeo Tarhon
AŞTEPT ORICÂT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345796_a_347125]
-
de controlat ale inimii, mama l-ar fi oprit acasă, însă dorința pentru binele lui se dovedi mai puternică. Îl dădu în grija unei femei care mergea tot acolo, îl sărută. O văzuse, după aceea, privind lung după trenul care gemea greu, luându-și avânt fără chef, parcă. Privind prin geam casele, drumurile, pădurile și oamenii, constată că păreau altfel din goana trenului. Altfel, dar băiatul își invinse cu greu strângerea de inimă pe care-o simțise când lăsase în urmă
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
Publicat în: Ediția nr. 838 din 17 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Mă sperie un frig ce-mi curge peste vreme Când toamne vor clipi prin mine-n umbre dese Și ierni vor ninge, iar uitări și-n cer vor geme Toți anii-nlăcrimați și-o floare de mirese... M-or îngropa furtuni și amintiri vor plânge Și nimeni nu va ști pe unde-oi fi. Și dor Va vrea să cânte iar în lacrima de sânge Rămasă undeva, prin lutul
ZVÂCNIRE NOUĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345865_a_347194]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ÎȚI SUNT, ÎMI EȘTI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 838 din 17 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului De ne-om închide iarăși în poeme Precum o floare rătăcirea-n ploi Noi vom înmuguri când somnul geme Și vom ascunde iernile în doi... Și ne vom respira precum pământul Deschide porți când norii vin spre el Tu să mi-atingi cu inima cuvântul Eu să te-nchid în sufletu-mi rebel... Cu un oftat și-o ultimă
ÎŢI SUNT, ÎMI EŞTI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345906_a_347235]