3,095 matches
-
cercul poate căpăta și o diagonală, adică parte din șoarecele Înghițit de pisică este, prin purice, trimisă direct bacteriei, căci și puricele „se ușurează“? Pentru că biosfera are nevoie de o diversitate cât mai mare pentru a supraviețui căci, poate tocmai gena „X“ a teniei poate deveni, Într’un mediu viitor, ceea ce are nevoie pentru a-i rămâne compatibilă. Dar bănuiesc că plictisesc deja cu un curs de ecologie. Așa că mă Întorc, bionic, spre societatea noastră, românească, și ea parazitată - la propriu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Eminescu întrezărim prezența tuturor determinantelor stilistice pe care le-am descoperit în stratul duhului nostru popular, doar altfel dozate și constelate spune Lucian Blaga 1. Criteriile care fac ca, după un timp nedefinit, să se-ntrupeze într-un singur om gena geniului, în așa fel încât acest pământ să-și strâgă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale2 țin numai și numai de mister. Ele scapă oricăruia dintre muritori. Geniului însuși îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
DRX/DRX. Alte tipuri (de exemplu DR2) sunt protectoare. În prezent s-a dovedit că cele mai predispozante tipuri HLA pentru T1DM sunt HLA clasa II DQ8 (DQA1*0301/DQB1*0302) și DQ2 (DQA1*0501/DQB1*0201) unde DQA1 reprezintă gena care codifică lanțul ? al moleculei HLA DQ iar DQB1 lanțul ? al acestei molecule [71, 76, 77]. Studii recente au arătat că mecanismul molecular al acestei asocieri este reprezentat de prezența anumitor aminoacizi în poziții „cheie” ale lanțurilor ?
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
perioadă, astfel încât timocitele aflate atunci în perioada de selecție/maturare nu „învață” să recunoască ca „self” această moleculă, ceea ce va favoriza ulterior apariția autoimunității anti ? celulare. Dintre celelalte locusuri posibil implicate în predispoziția pentru T1DM mai menționăm polimorfisme din gena CTLA-4 (Citotoxic T Lyphocyte Antigen) - IDDM12 și ICAM-1 (Intercellular Cell Adhesion Molecule) [30]. 3. Factori de Mediu 3.1 Generalități Mai multe argumente vin să susțină importanța factorilor de mediu în etiopatogenia T1DM. Astfel concordanța pentru DZ este de maxim
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
rol important în etiopatogenia T1DM, carența acesteia crescând riscul de apariție a bolii. Pe de o parte se știe că Vitamina D, prin receptorul său specific, exercită importante și multiple acțiuni imunomodulatorii [75]. Pe de altă parte, unele polimorfisme din gena receptorului Vitaminei D (VDR Receptor) au fost implicate în susceptibilitatea genetică pentru T1DM. Trecând la date experimentale, s-a arătat că administrarea de Vitamină D la animalele de experiență poate preveni apariția encefalomielitei, tiroiditei autoimune sau a nefritei experimentale la
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
familie de autoantigene ? celulare și anume familia de proteine Tirozin-Fosfatază like (PTP - Protein Tyrosine Phosphatase). Proteina Tirozin-Fosfataza 2 (codificată și IA-2) este o proteină transmembranară de 979 aminoacizi, cu greutate moleculară de 106 kDa și este codificată de o genă de pe cromozomul 7q36 [49]. IA-2 este exprimată în celulele neuroendocrine și poate fi izolată în insulele Langerhans, unele regiuni ale SNC ca și în unele tumori neuroendocrine [87]. Anticorpii împotriva IA-2 apar la 55-75% dintre subiecții cu T1DM la debut
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
33), natura sa polipeptidică fiind precizată în 1959. Glucagonul este alcătuit din 29 resturi aminoacidice, având o greutate moleculară de 3845 daltoni (fig. 2). El este secretat atât de celulele A pancreatice, cât și de celulele oxintice din mucoasa stomacului. Gena pre-glucagonului (o moleculă mai mare din care se desprinde glucagonul) se găsește pe cromozomul 2. Structura primară a glucagonului pare a fi aceeași la aproape toate animalele. În granulele secretorii, molecula de glucagon are aspect helicoidal. Secvența C terminală a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
este inhibată, ci stimulată de pancreastatin, este cea mitogenă (pe calea de semnalizare MAPK - „Mitogen Activated Protein Kinase”), care explică efectul anabolic al pancreastatinului asupra proteinelor (12). Un alt peptid prezent în insulele pancreatice este CGRP, adică peptidul înrudit cu gena calcitoninei („Calcitonine Gene Related Peptide”). Este vorba de un peptid cu 37 aminoacizi, prezent în fibrele nervoase intrapancreatice și mai puțin în celulele insulare. Inhibă secreția stimulată de insulină printr-o acțiune directă asupra celulei β (Tabelul 1). 10. Celula
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
a acestor tumori, afectând mama și fiica [19]. În general, nu există o predispoziție genetică aparentă pentru dezvoltarea tumorilor fibroase pleurale localizate și nu există nici o relație cu expunerea la azbest, fumat sau orice alt agent din mediul înconjurător [15]. Gena sau cromozomul responsabile pentru apariția acestor tumori nu au fost încă identificate. Studiile citogenetice raportează variate mutații cromozomiale (de exemplu, trisomia 8, trisomia 21, trisomia 5). Miettinen arată că modificări ale ADN-ului apar mai frecvent la tumorile fibroase pleurale
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
legate de tirozin-kinază sunt activate în cancerul de pancreas, cum ar fi factorul de creștere epidermală (EGFR) [8], receptorul factorului de creștere epidermală( HER2), prezent în 42-50% dintre cancerele de pancreas [9], sau a IGF-1R, prezent la aproximativ 50% [10]. Gena Kras intervine în patogeneza cancerului de pancreas folosind calea tirozin kinazică [11,12]. Terapiile-antiEGFR Cuprind anticorpi monoclonali anti EGFR de tipul cetuximab-anticorp chimeric, de tip IgG1și panitumumabanticorp umanizat, de tip IgG2. Acești anticorpi inhibă reversibil domeniul tirozinkinazei al EGFR prin
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Gaspar, Sorin Păun, Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/92205_a_92700]
-
52]. Cunoscut ca și sensibilizator la administrarea de gemcitabină, includerea de miR-181b în liniile celulare chimiorezistente sau in vivo la animal, s-a asociat cu o creștere a răspunsului la chimioterapice [53]. MiR-20a este un miARN care are ca țintă gena tumorală supresoare E-cadherina. Administrarea sa la linii celulare a produs reducerea capacității de proliferare și metastazare [54]. Un alt miARN supresor tumoral este miR-96, care reglează expresia Kras și este scăzut în cancerul pancreatic față de țesutul normal [55]. Administrarea unui
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Gaspar, Sorin Păun, Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/92205_a_92700]
-
supresor tumoral este miR-96, care reglează expresia Kras și este scăzut în cancerul pancreatic față de țesutul normal [55]. Administrarea unui precursor sintetic al său a produs scăderea proliferării celulare și a invaziei [55]. Inducerea terapeutică a supraexpresiei miR-34, care influențează gena tumorală supresoare p53, a produs scăderea creșterii celulare, oprirea ciclului celular în faza G1 și G2/M și sensibilizarea la chimioterapice [56].
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Gaspar, Sorin Păun, Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/92205_a_92700]
-
multe trialuri. Imunoterapia prin vaccinarea cu celule dendritice [89,90], cu culturi mixte alogenice de limfocite [90], cu un adenovirus care se replică preferențial și omoară celulele maligne [91] sau injectarea intratumorală a unui adenovector cu replicare deficientă care conține gena factorului de necroză tumorală uman (TNF-α gene) administrat anterior radioterapiei [92] nu au arătat niciun avantaj supraviețuire și au fost realizate la un număr limitat de pacienți. Ablația tumorală ecoendoscopic ghidată, ar fi indicată în tumorile avansate local, nerezecabile, dar
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Anton () [Corola-publishinghouse/Science/92192_a_92687]
-
semnalizării NFKB și a citokinelor proinflamatoare, până în prezent nu există dovezi clare ale implicării sale în producerea CC, cu toate că se sugerează că ar exista un efect protector al acestei variante, în principal pentru localizarea extrahepatică [7]. POLIMORFISMUL p53 și mdm2 Gena supresoare p53 are un rol important în stabilitatea genomică, dereglarea căii p53 fiind o trăsătură frecvent întâlnită în numeroase cancere umane, inclusiv CC [8]. Într-un studiu care a analizat SNP 72 al p53 și SNP 309 al mdm2 (murine
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]
-
2) s-a evidențiat că varianta genetică SNP 72 CC, care realizează un control deficitar al mecanismului de apoptoză și alela majoră T a SNP 309 a mdm2 cresc riscul genetic de CC (OR 4,36) [9]. POLIMORFISMUL GENEI GNB-3 Gena GMB-3 (G protein-signal transduction and apoptosis) moduleaza transducția semnalului proteinei G și apoptoza și a fost studiată pentru valoarea sa predictivă în diferite localizări ale cancerului. Pacienții cu cancer extrahepatic homozigoți pentru alela C a GMB3 825 C>T au
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]
-
de colon la fumători și consumatorii de carne roșie [26]. Polimorfismul NADH-chinon-oxidoreductazei (NQO1) Enzima catalizează procesele de reducere, favorizând detoxificarea și prevenind formarea speciilor reactive de oxigen, având de asemenea rol în regenerarea formelor antioxidante ale tocoferolului și ubicvinonei [27]. Gena umană NQO1 prezintă 300 SNP-uri, cel mai comun polimorfism fiind mutația nonsinonimă 609C>7 (P187S), care determină reducerea activității enzimatice, datorită degradării rapide a proteinei mutante [28]. În populația asiatică NQO1 609 T se asociază cu un risc scăzut
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]
-
cu dimensiunea tumorală și o valoare predictivă pentru recurențe după rezecție [111, 112]. Periostina Este o proteină cu originea în matricea extracelulară. În diagnosticul CC ar avea o sensibilitate de 88% și o specificitate de 89% [113]. Anticorpi anti p53 Gena supresoare p53, localizată pe cromozomul 17p13 prezintă frecvente mutații în CC, majoritatea fiind localizate la nivelul exonilor 5-8. Anticorpii anti p53 pot fi detectați în serul pacienților cu variate neoplazii: gastrice, colonice, pancreatice. În CC s-au evidențiat anticorpi antip
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]
-
avansat. Un procent ≥ 10% celulele tumorale pozitive în colorația imunohistochimică pentru glutamin-syntetaza este considerat sugestiv pentru malignitate [9]. ANOMALII ALE GENELOR IMPLICATE ÎN HEPATOCARCINOGENEZĂ Conceptual, hepatocarcinogeneza se bazează pe următoarele două principii: unele gene sunt activate oncogenele - factorii de creștere, gena hTERT care induce imortalizarea celulelor, iar altele sunt inhibate și sunt numite gene supresoare tumorale. Anomaliile căilor de semnalizare celulară și ale componentelor lor ocupă un loc central în cadrul tumorigenezei hepatice fiind implicate în transformarea malignă, proliferarea necontrolată, blocarea apoptozei
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
proteolitică a β-cateninei citoplasmatice. Această inhibare va determina translocarea β-cateninei în nucleu unde va interacționa cu factorii de transcripție TCF/LEF (T-cell factor/ lymphoid enhancer factor), determinând transcrierea genelor țintă ale Wnt: c-MYC, Cyclin D1 implicate în proliferarea celulară, gena anti-apoptotică Survivin, genele proinvazive cum sunt MMP și VEGF cu rol în angiogeneză [10]. Activarea cronică a căii de semnalizare Wnt/β-catenină a fost implicată în 62% dintre CHC, iar dintre acestea 20-40% au prezentat o acumulare citoplasmatică și nucleară
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
cis/trans isomerase), un destabilizator al complexului β-catenină/APC. Supraexpresia receptorilor Fzd a fost raportată în 90% dintre CHC [15-18]. Calea de semnalizare RAS (RAt Sarcoma) Calea RAS este o cale de semnalizare dominantă care promovează proliferarea și supraviețuirea celulară. Gena RAS activată prin legarea factorilor de creștere EGF, IGF-1, PDGF de receptori, inițiază activarea seriată a unei cascade de kinaze. RAS activat se leagă de domeniul N-terminal al RAF, o serin-treonin kinază citoplasmatică, care la rândul ei fosforilează MEK
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
protein phosphatase 2A/70S6 kinase) sau alte căi MAPK (mitogen-activated protein kinase) independente de funcția proteinelor Smad. Ajuns la nivelul nucleului interacționează cu factorii de transcripție CBP/p300 și SKI/SNO, determinând activarea sau represarea transcripției genelor țintă: p15, p21, gena E-caderinei. De asemenea, TGF-β este implicat în tranziția epitelial-mezenchimală determinând creșterea migrării și invazivității celulelor tumorale [21]. IGF/IGFR Datele epidemiologice și rezultatele modelelor experimentale au dovedit implicarea sistemului IGF în patogeneza multor cancere umane, activarea căii IGF (insulin-like growth
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
dintre cazurile de CHC. AKT este o serin-treonin kinază care acționează ca reglator citoplasmatic pentru numeroase semnale legate de ciclul celular (Cyclin D1), supraviețuire celulară (MDM2/P53), homeostazie cardiovasculară (endothelial nitric oxide synthase) și creștere celulară (mTOR). Proteina codificată de gena supresoare tumorală PTEN este un reglator negativ al AKT. Inactivarea genei PTEN prin LOH la nivelul cromozomului 10q, urmată de activarea AKT a fost raportată în CHC cu o frecvență cuprinsă între 40-60% [23]. Complexul 1 mTOR(mTORC 1) este
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
tumorale care ar putea fi utilizat în viitor ca posibilă țintă în terapia cancerului uman [38]. GENELE SUPRESOARE TUMORALE Inactivarea genelor supresoare tumorale poate fi realizată prin mutații, pierderea heterozigozității (LOH), pierderi bialelice sau prin metilarea regiunii promotoare (mecanism epigenetic). Gena TP53 Gena TP53 este localizată pe brațul scurt al cromozomului 17 (17p13.1) și conține o regiune centrală ,,core” sau domeniul de legare la ADN cu rol în activarea transcripției, fiind o zonă țintă pentru majoritatea mutațiilor întâlnite în multe
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
ar putea fi utilizat în viitor ca posibilă țintă în terapia cancerului uman [38]. GENELE SUPRESOARE TUMORALE Inactivarea genelor supresoare tumorale poate fi realizată prin mutații, pierderea heterozigozității (LOH), pierderi bialelice sau prin metilarea regiunii promotoare (mecanism epigenetic). Gena TP53 Gena TP53 este localizată pe brațul scurt al cromozomului 17 (17p13.1) și conține o regiune centrală ,,core” sau domeniul de legare la ADN cu rol în activarea transcripției, fiind o zonă țintă pentru majoritatea mutațiilor întâlnite în multe cancere umane
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
inducerea carcinogenezei. Virusul hepatitic B poate afecta activitatea p53 prin inducerea de leziuni ADN și prin mutații ale genei. Integrarea ADN-ului viral în genomul celulei gazdă este urmată de apariția unor anomalii genomice (translocații, duplicații, recombinări etc.) în urma cărora gena TP53 poate fi deletată. Un alt aspect îl reprezintă efectele exercitate de proteina HBx care determină supresarea funcțiilor p53-dependente: apoptoza și activarea trancripțională [49, 50]. Analiza rolului TP53 în CHC asociat infecției VHC a arătat că CHC cu TP53 mutant
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]