7,834 matches
-
ieșit cu mare zgomot: cei doi polițiști se tăvăleau pe jos de atâta râs. M-am gândit că Jojo mort era cu totul diferit de Jojo cel viu, cu manierele lui delicate; și nici n-ar fi fost atât de generos, încât să vină în ajutorul celor doi prieteni care riscau ghilotina pentru asasinarea lui. Atunci ne-am apucat să căutăm un sac de plastic și o canistră de benzină și nu ne mai rămânea decât să găsim locul potrivit. Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ar trebui să ni-l oferiți. Din nou persoana de la capătul firului spuse ceva, iar ea dădu din cap răbdătoare. Pot aranja ca Daily News să vină să vă fotografieze când donați uleiul. Toată lumea va ști că sunteți un om generos. Doar va scrie la ziar. Urmă un schimb scurt de replici, apoi puse receptorul în furcă. — Unora le vine greu să dea ceva, comentă ea. Asta are de-a face cu modul în care au fost aduși pe lume. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
rău pentru ea. — Dar suntem foarte fericiți, replică domnul J.L.B. Matekoni. Chiar dacă n-avem copii. Mma Potokwane se întinse după ceainic și-i turnă musafirului ei o altă cană de ceai. Apoi tăie o altă felie de prăjitură - o bucată generoasă - și i-o puse pe farfurie. Desigur, puteți apela oricând la adopție, zise ea, urmărindu-l atent. Sau ați putea avea grijă de un copil, în cazul în care nu vreți să adoptați. Ați putea lua... Făcu o pauză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
verifică ora exactă și făcu o însemnare: Mma Makutsi intră în aripa servitorilor la 14.10. Erau două servitoare, exact cum anticipase. Una era mai în vârstă și avea laba gâștei ]n colțul ochilor. Era o femeie solidă, cu pieptul generos, îmbrăcată într-o uniformă verde de cameristă și o pereche de pantofi albi scâlciați, de felul celor purtați de infirmiere. Femeia mai tânără, care părea să aibă vreo douăzeci și cinci de ani, vârsta lui Mma Makutsi, purta un halat roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ceai de rooibos. Asta se va întâmpla în viitorul îndepărtat și mai erau multe de făcut până la realizarea acestui final fericit. În primul rând, o să-i ducă în oraș și o să le cumpere haine noi. Ca de obicei, orfelinatul fusese generos și le dăduse zestrea de haine aproape nou-nouțe, dar asta nici nu se compara cu plăcerea de-a avea propriile haine noi, cumpărate dintr-un magazin. Își închipuia că bieții copii nu se bucuraseră vreodată de așa un lux. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Dunării, matelot inspirat, și nu-l chinuiește deloc angoasa cărnii albe. Întinde brațele, se sprijină de umerii de halterofil ai întrupării de lângă el, artiștii încep să chiuie și, îmbiați de formele îmbelșugate, se avântă în cucerirea spațiului și a curburilor generoase. - Nu merge, nu pot să scriu, parcă-i brânză topită, telemea cu apă... Asta are carnea prea moale, se lasă, se-nfundă marcăru-n cute... - Încordează-te și tu, nu sta ca o vițică, că nu poate omu’ să scrie! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și, dacă vrei artă, sunt destule muzee pe lumea asta. Și ce să faci cu atâtea haine? Pe cine vrei să impresionezi? Pentru cine să fii elegant? Unde te duci, până la urmă? Și cui îi pasă de cum arăți tu? Ești generos din plictiseală, din oboseală, pentru că te sufocă tot calabalâcul din preajmă. Bucuria mea cea mai mare e să arunc. De câte ori sunt singur acasă, mult mai rar decât mi-aș dori, umplu sacoșe cu haine, pantofi, cutii, mai strecor și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se bucure de munca sa! Să fim mândri de țara noastră! Două Dacii cu câte-o junioară dezbrăcățică pe capotă trec claxonând, fetele împart mere din coșulețe, golanii se benoclează pentru că vântul le ridică fustițele. - Sănătaaate, oameni buni! Sănătaaate... e generos candidatul. - Băi, da-s cam viermănoase merele astea, comentează un țânc. Folosind cotoarele, plozimea începe un concurs de tras la țintă în panoul cel mai mare din zonă, cu un cap chel privind spre viitorul plin de steluțe UE. - L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
căpitanul, un grăsan cu Înfățișare de om lacom și hîtru, trase de trei ori clopotul de pe vas, iar pasagerii și marinarii se așezară În jurul unei mese butucănoase, pentru a mînca langustele scoase din foc chiar În fața lor, iar mai apoi, generoase porții de carne suculentă de broască-țestoasă, prăjită pe jar. Noaptea se așternea cu repeziciune pe insulă, iar vocile și rîsetele păreau să capete o altă dimensiune, cu atît mai mult cu cît acel cotlon Îndepărtat de lume, cel mai neprimitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pasiuni mai Înflăcărate. Pentru toate acestea, după cum era de așteptat, la optsprezece ani, Carmen de Ibarra Îl alese pe unul dintre multiplii ei admiratori și se hotărî să se mărite cu Rodrigo de San Antonio, cel mai chipeș, arogant, simpatic, generos, nobil și inteligent dintre bogații moștenitori din regiune, al cărui tată avea vaste haciendas În Ambato, Loja și Zamora. Nunta, plină de fast, Îi atrase pe toți cei care erau „cineva” din Lima și pînă În Cartagena columbiană, iar perechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu totul de neconceput. - Departe de mare nu poate exista viață, o asigură el, convins de ceea ce spunea. - Te Înșeli, Îl contrazise ea. Și pentru majoritatea oamenilor, pe malul mării se sfîrșește orice posibilitate de a trăi... Pămîntul e mănos, generos și pașnic, și știm Întotdeauna la ce să ne așteptăm din partea lui... Dar... cine poate avea Încredere În mare? Într-o zi e liniștită și darnică, iar În ziua următoare se Înfurie și distruge totul, devorînd vapoarele și pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bune de nimic, nici de mîncat, nici de privit, nici de dat de pomană! Prăvăliile s-au golit peste noapte de toate prostiile acelea, pentru că domnișoara K. F., singura stăpînă a Vilei Katerina, făcuse un gest cît se poate de generos. Îi scrisese prințului, ce anume nici Popianu nu știa, cu toate că dacă ar fi vrut ar fi putut afla, și aceasta trimisese atîția bani, pe poliță, desigur, încît totul a fost cărat cu căruța la Vilă. S-au golit rafturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că nu era momentul să-l roage pe marele Balbo să-l ia în escadra sa care va face înconjurul lumii. Trebuia să-l lase să se desfășoare, să devină din ce în ce mai entuziasmat de sine și să-l oblige să fie generos. Generos în fața celor ce l-au ascultat cu atîta admirație. Era o regulă, cine se crede puternic trebuie să fie generos pentru a fi puternic. Leonard Bîlbîie rămăsese lîngă el, rînjind cu gura pînă la urechile lui imposibile și părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu era momentul să-l roage pe marele Balbo să-l ia în escadra sa care va face înconjurul lumii. Trebuia să-l lase să se desfășoare, să devină din ce în ce mai entuziasmat de sine și să-l oblige să fie generos. Generos în fața celor ce l-au ascultat cu atîta admirație. Era o regulă, cine se crede puternic trebuie să fie generos pentru a fi puternic. Leonard Bîlbîie rămăsese lîngă el, rînjind cu gura pînă la urechile lui imposibile și părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Trebuia să-l lase să se desfășoare, să devină din ce în ce mai entuziasmat de sine și să-l oblige să fie generos. Generos în fața celor ce l-au ascultat cu atîta admirație. Era o regulă, cine se crede puternic trebuie să fie generos pentru a fi puternic. Leonard Bîlbîie rămăsese lîngă el, rînjind cu gura pînă la urechile lui imposibile și părea că ascultă cu deosebit interes explicațiile lui Balbo. De astă dată vorbea cu lux de amănunte despre Richthofen. Era ceva ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce treceau discret de la o persoană la alta, saluturile reținute aproape prusace, chiar stilul de petrecere, foarte nou, toată lumea în picioare, cu prăjiturele și tartine, pahare umplute cu discreție de slujitori, toate la un loc dădeau impresia unei zăpăceli voioase, generoase, ceva ce aducea cu explozia de bucurie a unui copil ce se trezește dimineața cu mult mai multe daruri decît a putut să-și închipuie sau să viseze pînă atunci. Basarab Cantacuzino naviga fericit, cu un zîmbet uriaș întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de Herman, În poziție embrionară, toate vor fi consemnate În Cartea morților, cu un comentariu al observatorului din umbră. Istoria este pentru Cartea morților suma tuturor destinelor umane, totalitatea Întâmplărilor efemere. De aceea se Înregistrează orice activitate, gând sau faptă generoasă, orice cotă trecută Într‑un registru, fiece firicel de pământ rămas pe o lopată sau undă care ar mișca din loc o cărămidă dintre dărâmături. Activitatea pe care tata o desfășura după război În cadrul Cadastrelor statului, unde se făceau noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
albi de mila ei. O mânie cruntă îi încleștă mâinile pe scândura de gard și-o făcu să arunce priviri de foc ticăloasei care-i supărase mama. Se așezase lângă bărbatul făcut ghem și își trăgea înciudată "rochia" peste pieptul generos. Aprinse, cu ostentație, o țigară. Revenindu-și din șoc, bărbatul întinse mâna, timid, după paharul cu vin. În acel moment, simți o plesnitură puternică în piept și se trezi răsturnat de pe scaun. În noaptea aceea Luana adormi greu, măcinată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care nu-ți trebuie matematică să le duci la bun sfârșit. În ciuda acestei atenții exagerate, părinții Anei se prezentau cu o atitudine modestă și de bun simț. Ofereau fetiței o educație serioasă și Luana o îndrăgi pentru frumusețea sufletului ei generos. Mai erau și alții, favoriți ai sorții, vreo cinci la număr, printre ei aflându-se și un băiețel cu o privire năucitoare, pe care doamna îl adora pentru frumusețea și inteligența deosebite. Crin Soveja avea gene lungi, irisul albastru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o găleată cu fundul plin de găurele. Adam a răsucit robinetul, iar apa a Început să ciuruie pe suprafața netedă de piatră. Acasă, ei aveau un vas mare de pământ din care scoteau apă cu o găletușă și se stropeau generos. Nu prea era el convins că stropii aceia aveau să-i fie Îndeajuns. S-a așezat sub miniatura de duș. I s-a părut curios să stea gol În ploaie și nu s-a lămu rit dacă asta-i place
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
stai toată ziua Închis În casă? Nu vrei să vezi puțin Jakarta? Hai, vino, și-o să descoperim o mulțime de lucruri. Eu o să-ți fiu ghid. N-ai Încredere Într-un concetățean din Sumatra? Adam și-a amintit cât de generos fusese Din În ajun cu sfaturile. Nu-i dorea decât binele, Își spuse, iar refuzul lui de a face o escapadă Împreună cu noul lui ghid i s-a părut o copilărie. În ziua aia o să iasă pur și simplu În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un bărbat cu o mustață stufoasă și neagră. Acela i-a Întors zâmbetul ca un fel de Încurajare. Drept desert a luat tartă Tatin și două cești de cafea, care au mai atenuat gustul coclit. A lăsat un bacșiș mai generos decât și-ar fi permis și i-a făcut plăcere când chelnerul, venit să ia tăvița de argint cu plata, s-a aplecat și a mormăit o vorbă de recunoștință. Asta a fă cut-o să se simtă Într un fel
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
revină În Indonezia această neprețuită operă de artă, extrem de semnificativă din punct de vedere național. În schimb, el recunoaște că suntem buni prieteni, nu dușmani. Mă strădui de câteva săptămâni cu treaba asta fără prea mare succes. Olandezii nu sunt generoși. Purtăm tratative interminabile, interminabile, dar ei n-o să renunțe ușor la tablourile acestea. Au cercetat pe rând diapozitivul cu lupa. — Ăsta e cel pe care poporul indonezian ar dori să-l vadă Îna poi, În țară, a zis Bill bătând
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bieților oameni. Era un joc, la urma urmei, nu ar fi fost deloc imposibil, ca în aceeași zi, în altă ambianță, să-l desființeze pe același ins fără nici o remușcare, completându-și bogăția de argumente chiar și cu amănuntele oferite generos de mine... Bine ar fi fost dacă acest mod de a se comporta ar fi o simplă tachinărie, dar negativismul a devenit la el o credință, cred că a pornit pe o cale aberantă. Păcat, mare păcat de Alexe, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru a fi adorată, asta părea să fie menirea ei și îi plăcea rolul. Curtată, capricioasă, Emilia ducea o viață plină de complicații și neprevăzut. Trăia cu un procuror în vârstă, un om gelos care-i întocmise un testament foarte generos. Distracția ei cea mare era de a se sustrage de sub supravegherea lui. Îi plăcea să simtă deasupra superbului ei cap amenințarea, sabia lui Damocles, asta o amuza. Nu i-ar fi convenit însă deloc dacă procurorul și-ar fi schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]