11,589 matches
-
lui Kant și unei poezii de Ana Blandiana, în care ploaia dezlănțuie în om un fond metafizic. Sceptic, autorul revine la terna realitate a societății contemporane: "Filosoful și poetul, Kant și Ana Blandiana ne-au înșelat; numai unul - "vagabondul de geniu" Villon - a fost sincer cu noi când se întreba "unde sunt zăpezile de altădată?" (...) Acum e înnorat și plouă în dușmănie". Farmecul prozelor miniaturale ale lui Ioan Holban provine din alternanța, bine dozată, dintre efigia realului brut (figurat, uneori, prin
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
deformările umanității din anturaj. Ioanide este un spirit clasic încastrat în spiritul baroc al romanului. Nicolae Balotă sesizează chiar o intersecție culturală mai complexă între clasicism, romantism și baroc în spiritul călinescian: Perfect conștient de sorgintea romantică a ideii de geniu, așa cum el însuși și-o formulează, Călinescu poate fi definit în această ipostază a sa drept o natură barocă (...) care râvnește spre o ordine clasică, dar având un daimon, mult mai puțin bine temperat decât acela al lui Goethe, un
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
care râvnește spre o ordine clasică, dar având un daimon, mult mai puțin bine temperat decât acela al lui Goethe, un duh singular, intemperant și excesiv, care-l posedă și-l face receptiv la sugestiile romantice privind excepția excepțiilor umane, Geniul" (în De la Ion la Ioanide, Ed. Eminescu, 1974, p. 450). În ceea ce mă privește, aș scoate din triadă termenul de romantism, pentru că am impresia că în Bietul Ioanide nu se pune cu adevărat problema genialității, la modul eminescian din Luceafărul
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
argumentul cel mai important pentru a nu accepta aprecierea simplistă, din considerente de simetrie, că Pomponescu ar fi caricatura lui Ioanide. Să revin la ideea de început a acestui paragraf, nu înainte de a sublinia faptul că Ioanide exemplifică nu un geniu, ci, mai vag, un om metafizic. Din acest motiv, aș scoate din discuție, cum am spus, termenul de romantism, pentru a reduce tensiunea spirituală a călinescianismului la opoziția moderată dintre clasicism și baroc, regăsibilă și în romanul Bietul Ioanide. În
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
concepe distrugerea ca un factor constructiv. l Absența oricăror deosebiri de păreri ne-a permis să realizăm o identitate de opinii. l Tot ceea ce nu poate fi, la un moment dat, depășit poate fi, în schimb, degradat. l Moartea unui geniu produce întotdeauna mai multă vîlvă decît nașterea sa.
Pescuitorul de perle by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9717_a_11042]
-
a încetat să mai fie atributul unui singur om. Ba mai mult, a încetat să fie acea îndeletnicire teoretică din care cîțiva singuratici sclipitori, înclinați spre reflecția contemplativă, își făceau odinioară un titlu de glorie. Vremea cînd un solitar de geniu, printr-o intui-ție rarisimă, descoperea un amănunt ce dă-dea omenirii o nouă optică asupra lumii a luat sfîrșit. Azi cunoașterea înseamnă muncă în echipă sau, cel mai adesea, angrenaje instituționale. Și, întîi de toate, înseamnă muncă de teren, întîlnire
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
simț social îi mai putem spune și inteligență socială. Ca să înțelegem ce este ea, cel mai la îndemînă este să începem cu ce nu este ea. În primul rînd, nu este acea inteligență abstractă în a cărei exersare se întrec geniile și intelectualii. Nimic din ușurința operațională cu care poți manevra concepte abstracte sau formule matematice nu este de găsit în ea. Poți avea o perspicacitate teoretică strălucitoare și în același timp poți să nu depășești pragul deplorabil al unui handicapat
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
cînd "la Bulivar!" însemna la asalt! Cartea lui Mircea Damian, un album povestit, în care vorbele refac marginea zimțată a fotografiei (sînt și poze, vreo două-trei grupaje), e o mică enciclopedie de moravuri în răspăr, dintr-o lume care avea geniul ripostei. De pildă, bîrfă între antiteze: "Lumea de la mese se uită la lumea de pe stradă; iar lumea de pe stradă se uită la lumea de la mese. Și comentează. Unii: - Nu li s-o fi urând, domnule, plimbându-se atâta?! Alții: - Nu
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
în naive aventuri, inclusiv erotice. "Un plan de bătaie" este o amuzantă, acidă șarjă pe adresa moravurilor literare ale provinciei moldave, cu personaje în care, cu siguranță, se vor recunoaște veleitari, grafomani și toxici reclamagii. Ce se cred, cel puțin, genii neînțelese. Inedit ni se pare călugărul-poet erotic, singurul pe placul Ornelei, poeta depresivă care, prin delațiune, ajunge să publice un grupaj la Gazeta literară. Și, totuși, cea mai emoționantă povestire ni se pare "Eu și amicul Voltaire", în care natatorul
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
un moft, locurile mitice ale Parisului sunt repere anonime pe drumul spre/dinspre spital. Reperele culturale, chiar dacă nu au dispărut și-au pierdut consistența, nu mai au nimic spiritual, au revenit la menirea lor pur utilitară dinainte de înnobilarea lor prin geniul poeților sau al pictorilor. Faimosul Pont Mirabeau, făcut celebru de versurile lui Apollinaire, nu mai are nimic din misterul care a făcut să viseze amoros generații de adolescenți: "am trecut de multe ori pe podul mirabeau/ în căutarea inspirației/ versurile
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
înalt, ca și cel mai de jos, erau atinse într-un același elan contestatar, al poeziei cu mesaj social. Eul devenea un receptacol al suferinței colective, iar indiferența factorilor de putere îl urca pe revoltatul poet pe un piedestal al geniului neînțeles și batjocorit. Abia posteritatea urma să-i facă dreptate. Deocamdată, adevărul umbla cu capul spart, iar artistul își unea huiduielile și blestemele cu ale aurolacilor Tranziției. Atitudinea aceasta era la fel de bine marcată în poeziile de mare ori îndoielnic efect
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
temeiul întregii demonstrații? Pe un articol apărut în revista "Voprosî literaturî" numărul cinci din 2001 și intitulat "Despre realitatea bazei subiectului în nuvela Nasul de Gogol". Mărturisesc că, la început, mă înfuriai nițeluș. Nu mai poate omul să aibă fantasme, geniu, povești că se trezesc unii și alții să zică că nu fu năstrușnică închipuire, ci palpabilă faptă. Asta, de bună seamă, însă, nu diminuează cu nimic născocirea lui Gogol - căci, toți, pentru ficțiuni, cam de la realitate pornim - lumile care se
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
în timp ce ședea pe o roabă și cântărea situația, imaginația sa îi deschise o perspectivă spre un alt proiect și mai îndrăzneț. O cortină se ridică în mintea sa dând la iveală o situație romantică pe care numai un actor de geniu o putea transforma în realitate, o situație lipsită de originalitate, întrucât cel care o concepuse primul fusese Shakespeare. Privind printr-o gaură din scândurile șopronului îl văzu pe Charlot plecând în grabă spre St Jean, deși pentru târguieli era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și imediat mintea sa creatoare absorbi noul element și-l incluse în scenariul pe care avea să-l joace. Dar nu se grăbi. Dacă genialitatea presupune o infinită capacitate de a persevera, atunci Carosse era într-adevăr un actor de geniu. În scurt timp răbdarea lui se văzu răsplătită: Charlot plecase din nou pe drumul spre St Jean. Actorul își scutură hainele de frunze și noroi și-și alungă amorțeala întinzându-se ca un motan castrat, mare și leneș. Pistolul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de detaliile vieții lor sub comunism? Lipsește, din puzderia de scriitori români colaboraționiști - turnători de profesie sau victimele terorii -, un Eginald Schlattner onest, povestindu-și chiar și târziu viața de antierou împăcat cu destinul său. Avem, poate, mari conștiințe fără geniu sau genii pustii, fără conștiință literară puternică. Nemții Herta Müller și Eginald Schlattner sunt turnesolul acid al societății românești, oglinda dureroasă pentru mulți scriitori. Herta Müller a ales să părăsească România, traumatizată de infernul din ea, și să-l denunțe
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
vieții lor sub comunism? Lipsește, din puzderia de scriitori români colaboraționiști - turnători de profesie sau victimele terorii -, un Eginald Schlattner onest, povestindu-și chiar și târziu viața de antierou împăcat cu destinul său. Avem, poate, mari conștiințe fără geniu sau genii pustii, fără conștiință literară puternică. Nemții Herta Müller și Eginald Schlattner sunt turnesolul acid al societății românești, oglinda dureroasă pentru mulți scriitori. Herta Müller a ales să părăsească România, traumatizată de infernul din ea, și să-l denunțe continuu. Schlattner
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
astfel de moment-turnesol, total dezinteresat. Cazul Vântu-Popa impune priorități în abordarea subiectului: recurs la cazul FNI, la păgubiți, la profilul penal al personajului Vântu, la conținutul dosarului, la stenograme, la interesul public. Restul detaliilor, că avea talent literar, viziune de geniu și un câine orb și surd împușcat în picior TEMA IV: PRESA, SERVITORII șI STĂPÂNII 159 de polițiști fără inimă, sunt povești de zăpăcit lumea la televizor. Umanizarea prin câine, umanizarea prin talent literar. Prima-i o metodă tembelă, a
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Să mai facem un pas. Să zicem că iese cine vrei tu. O să dispară brusc medicii iresponsabili, șpăgari, indiferenți? Nu, desigur. Tot ei ne vor aștepta să ne taie sau să ne coasă la loc. Lor li se vor adăuga geniile pustii de la Spiru Haret, ca să-ți dau câteva motive suplimentare de optimism, privind în viitor, când vei sări de la 40 la 60 de ani. Medicii pricepuți și onești pleacă în Franța sau aiurea, în alte Românii plutind prin lume. Pe
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
clase unor grosiere precum Tamara, Dorina și Cesonia, cărora nici nu le mai dau numele Întreg, de jenă... L-am mai văzut pe Bibanu cîndva, grav, dramatic, În Familia Posket; și pe Bănică, sensibil, liric, În Mitică Popescu. Birlic avea geniu, În sclipirile-i tragice. Comicul impresionant În dramă merită toată admirația. Dramaticul cu talent comic, la fel. Deplorabil e cel care joacă o viață doar ospătari și polițai În scheciuri, la Revistă. Și cea care face numai prostituate, prin seriale
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Ca să vezi, domne’!”, Îmi replică minunata mea colegă, “tocmai asta le-am spus eu azi studenților, la curs”. Marile spirite...ce fac?!... Citeam, nu de mult, un foileton al lui Tudor Octavian, În care talentatul “scriitor la ziar” punea problema geniului. “N-am scris și n-am spus niciodată despre un contemporan că e genial. Un motiv ar fi că nu realizez toate cuprinderile cuvîntului. Un alt motiv privește destinul unor oameni de seamă din Renaștere, care i-au dat superlativului
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
e ușor; nu e nici greu. În fond, de ce trebuie să depistăm, mereu, din cine se trage artistul? Poate, În unele cazuri, se trage...din el Însuși! Despre Stanislavski, regizorul contemporan, În mod firesc, spune lucruri logice : ” ...A fost un geniu. El a văzut teatrul ca un spațiu artistic specific care trebuie creat și condus după regulile sale proprii.[...] Se poate să nu fii de acord cu principiile lui Stanislavski : dar ele sunt ca legile lui Newton - absolut obiective”. Corect! Ca să
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
celorlalte”(p.78) (de altfel, din memorii reiese clar că majoritatea pieselor sale, precum și alor lui Cehov, au căzut la premieră!); „teatrul este singurul lucru care mi-a salvat viața”(p.79); „ori de cîte ori Îmi vorbește cineva despre geniu, Îmi pipăi un buzunar sufletesc, să mă asigur că portofelul e Încă acolo”(p.128); „mereu am simțit că mi s-a blocat scrisul, dar Îmi place atît de mult să scriu, Încît Întotdeauna Îmi croiesc drum prin blocaj” (p.
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ani ca să-nveți să vorbești, și o viață ca să-nveți să taci! Just. Poate de aceea și teatrul non-verbal e mai dificil decît celălalt... Radu Penciulescu povestește, Într-o emisiune tv, că la Teatrul din Oradea era un recuziter de geniu. Cică, aflați În turneu În Tg. Mureș cu Steaua fără nume, au uitat la sediu ceasul mare, de gară, care apărea În actul I. Ceasul era foarte important În acel spectacol. Omul nostru nu s-a panicat : s-a dus
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și șansă, nu doar de talent. Dar s-au văzut cazuri În care au ajuns primele două... „Lasă Întotdeauna un mic loc greșelii” (proverb chinez). E valabil și pentru marile spectacole. Revizorul lui Pintilie, spre exemplu, era o montare de geniu. Dar...colcăia de greșeli! Sau Macbethul lui Ciulei... Pe cînd mii de montări „perfecte”, ne adorm... Într-un trib din Alaska, măștile se ard, după ceremonie. Oare de ce? Și deși zona e plină de urși, nu se confecționează acolo nici o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
privitor și plătitor se-ntreabă la fel. Mai bine puneam banii În buzunarul celălalt, și ziceam că ne-am dus. Pot spune sus și tare : am scăpat pînă acum ! Sfinte Andrei, scapă-mă și de-acum Încolo ! Sunt Încă june ! Geniu bun al venitoriului României, protege-mă, și eu sunt român ! ...» (Stracula Attila, În Rampa, 8 martie 1996). La Nottara, tot acum, Dan Micu reia Noaptea..., cu o distribuție tînără, În care femeile aduc un joc modern, surprinzător nu o dată : ne
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]