2,021 matches
-
cu seamă că învățasem destul de repede să merg pe patine, să execut diverse figuri dificile, dovedind oarece talent, iscusință. Astăzi, în prima dimineață a anului, mi-am prins aceste patine grozave, strângându-le cu o cheie specială, la noile mele ghete, niște ghete frumoase, de piele roșcată, cu talpă adevărată, pe care mi le-a cumpărat mama la începutul iernii. Și, echipat astfel, m-am alăturat grupului: Biță - împingător, încă cinci băieți la mijloc, și eu - cârmaci. Facem minuni: sania noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că învățasem destul de repede să merg pe patine, să execut diverse figuri dificile, dovedind oarece talent, iscusință. Astăzi, în prima dimineață a anului, mi-am prins aceste patine grozave, strângându-le cu o cheie specială, la noile mele ghete, niște ghete frumoase, de piele roșcată, cu talpă adevărată, pe care mi le-a cumpărat mama la începutul iernii. Și, echipat astfel, m-am alăturat grupului: Biță - împingător, încă cinci băieți la mijloc, și eu - cârmaci. Facem minuni: sania noastră este de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
într-un copac, acum țip și de durere, piciorul mi-a fost prins sub trupul greu al prietenului meu Biță. Un dezastru. Când îmi revin cât de cât și fac bilanțul accidentului, constat că se petrecuse ceva cu adevărat catastrofal: gheata mea stângă, gheata mea cea nouă din piele de culoare roșcată, a rămas fără talpă. Talpa o găsesc la vreo zece metri mai încolo, cu ghearele patinei înfipte în ea. Sunt cu adevărat disperat, pe unde am să scot eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acum țip și de durere, piciorul mi-a fost prins sub trupul greu al prietenului meu Biță. Un dezastru. Când îmi revin cât de cât și fac bilanțul accidentului, constat că se petrecuse ceva cu adevărat catastrofal: gheata mea stângă, gheata mea cea nouă din piele de culoare roșcată, a rămas fără talpă. Talpa o găsesc la vreo zece metri mai încolo, cu ghearele patinei înfipte în ea. Sunt cu adevărat disperat, pe unde am să scot eu cămașa, cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de culoare roșcată, a rămas fără talpă. Talpa o găsesc la vreo zece metri mai încolo, cu ghearele patinei înfipte în ea. Sunt cu adevărat disperat, pe unde am să scot eu cămașa, cum să mă duc eu acasă cu ghetele cele noi distruse? - gândul acesta mă tiranizează și mă împiedică să simt durerea, mă împiedică să mă mai îngrijorez de eventualele vătămări trupești pe care le voi fi suferit în timpul căderii. Prietenii mei înțeleg că mă aflu la ananghie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mă mai îngrijorez de eventualele vătămări trupești pe care le voi fi suferit în timpul căderii. Prietenii mei înțeleg că mă aflu la ananghie și caută să m-ajute. Cum să m-ajute? Ca să scap basma curată trebuie să repar cum-necum ghetele. Așa încât doi dintre băieți, Biță și Mircea, desfac binișor cu cheia patinele și de la talpa mea întreagă, și de la talpa mea paradită, apoi mă așază pe sanie și mă trag până la cizmarul orașului, domnu Toma, zis și nea Tomiță. Drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
până la cizmarul orașului, domnu Toma, zis și nea Tomiță. Drumul până la cizmar îl străbat cu sufletul la gură, îmi dau seama acum că mă doare tot trupul, am și dureri de cap foarte puternice, dar nu durerea mă preocupă, ci ghetele de piele roșcată: ai mei nu stau pe roze, nu ne dau banii afară din casă, dimpotrivă, trăim strâmtorat, și ei au făcut un efort considerabil să-mi cumpere ghetele astea frumoase, iar eu, drept mulțumire, mi-am bătut joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de cap foarte puternice, dar nu durerea mă preocupă, ci ghetele de piele roșcată: ai mei nu stau pe roze, nu ne dau banii afară din casă, dimpotrivă, trăim strâmtorat, și ei au făcut un efort considerabil să-mi cumpere ghetele astea frumoase, iar eu, drept mulțumire, mi-am bătut joc de ele, de fapt, mi-am bătut joc de truda părinților mei, îmi vine să plâng de ciudă, abia îmi țin lacrimile. Cum, de altfel, bănuiam că o să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
glas pierdut: Nea Tomiță, sunt io, Mircea, băiatu lu dom Popescu... Aaa, zice nea Tomiță. Și ce doriți la ora asta? Biță, care e mai deștept, aduce lămuriri: Am căzut când ne dădeam cu sania, băiatu ăsta și-a rupt ghetele și nu are cum să se întoarcă așa, cu încălțările distruse, acasă. Aaa, exclamă iar nea Tomiță. Se pare că povestea noastră l-a convins: fața i se înseninează și parcă descopăr chiar o urmă de zâmbet pe buzele sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pare că povestea noastră l-a convins: fața i se înseninează și parcă descopăr chiar o urmă de zâmbet pe buzele sale. Veniți încoace să vedem ce se poate face, ne încurajează el. 2 TC "2" \l 1 Necazul cu ghetele „încununează“ o serie de ghinioane care a început în primele zile de toamnă: atunci m-am suit în mărul din curtea casei (care nu e casa noastră, locuim cu chirie) și tocmai când eram eu cocoțat în vârf a apărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din pom și am zbughit-o de acolo, am fugit cât ne țineau picioarele, să nu cădem în mâinile paznicului. N-am căzut, dar eu am rămas fără fes. Cum să mă înfățișez acasă fără fes? Ca și în cazul ghetelor, și acum eram tare necăjit, sunt afectat ori de câte ori se întâmplă să pierd sau să stric ceva, fiindcă mi-e limpede că ai mei n-au bani, se lipsesc de multe pentru noi, copiii. Mi-am făcut apariția acasă fără căciulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
încrederea pe care ne-a arătat-o tata, luându-ne părtași la asemenea istorii serioase, pentru oameni mari. *** Aceste date despre domnul Tomiță le am eu bine fixate în minte în seara aceasta de 1 ianuarie 1956, când, necăjit din pricina ghetei rupte la săniuș, mi-am luat inima în dinți și i-am bătut la poartă împreună cu prietenii mei, cerându-i ajutorul. Hotărât lucru, domnul Tomiță reprezintă pentru mine un personaj fabulos, cumva înspăimântător, sigur misterios, care mă intimidează și îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
jocul și poveștile. 5 TC "5" \l 1 În seara zilei de 1 ianuarie 1956, evenimentele se precipită pentru mine și familia mea, dar nu în sensul în care oricine așteaptă, adică în sensul bun: Când mă văd acasă cu ghetele reparate, preschimbate de mâinile de magician ale domnului Toma într-unele mai frumoase decât cele noi, pot spune că respir ușurat, mă liniștesc. Și, liniștindu-mă, încep să simt durerea. În cădere, îmi dau seama abia acum, m-am lovit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
am fost foarte mândru de corcodușul din spatele bucătăriei de vară. Mândria e unul dintre sentimentele care se învață de mic și de care nu scapi definitiv niciodată, indiferent de motive: poți să fii mândru nevoie mare de prima pereche de ghete, de un benghi de pe frunte sau de faptul că te-ai născut ialomițean. Cu vremea, cauza se pierde, dar cu mândria rămâi. Pentru multe dintre trăirile noastre exagerate, ar trebui să existe hapuri. Am văzut zilele trecute un corcoduș și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prin zăpadă. A fost un lucru remarcabil să-i privești pe indieni mergînd prin zăpadă, lăsînd impresia că nu-și fac nici o grijă pentru picioarele lor goale cu pielea Înăsprită, În timp ce noi ne simțeam degetele Înghețate În frigul cumplit, În ciuda ghetelor și a șosetelor de lînă. Într-un ritm plicticos, constant, mergeau În șir, repede și cu pași mărunți, ca niște lame. Depășind acea bucată dificilă, camionul și-a continuat drumul cu un avînt Îndoit și, curînd după aceasta, am trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
amîndoi, plus ghidul băgăcios care se lipise de noi. Ne-am gîndit să Înotăm În lac, Însă după ce am testat temperatura cu vîrfurile degetelor, ne-am răzgîndit (Alberto s-a dat În spectacol, dezbrăcîndu-se de toate hainele și dîndu-și jos ghetele, bineînțeles, doar pentru a se Îmbrăca apoi la loc). În depărtare a apărut un grup de insule, ca niște ace de gămălie Împrăștiate pe suprafața vastă și gri a lacului. Translatorul nostru ne-a descris viața pescarilor de acolo, dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a străbate prin stânci. Ia-ți zborul spre ceruri!“ În noaptea asta! De profitat de întunericul precar al unei celule permanent luminate și de oboseala firească a unei străji veșnic prezente la vizorul din ușă! De folosit nu șireturi de ghete, nu curele sau bretele, de care oricum fusese deposedat, ci izmana caldă și rezistentă și moale... „Impulsurile mari, fundamentale, ne vin din afară, de dincolo de noi... E cineva care vorbește prin faptele noastre - și atunci vorba noastră devine de prisos
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tocmai asemenea mărunțișuri intrate-n reflex îl trădează pe soldatul SS din el. Aflasem deja de la prietenii mei care înaintea studiilor trebuiseră să-și satisfacă stagiul în Armata română, că și aici, în această armată dezorganizată, domnea mania lustruitului de ghete. La manevre, soldații n-aveau, ce-i drept, gloanțe pentru exercițiile de tragere, deoarece costau prea mult. Aveau, în schimb, gura plinăde scuipat. Cu cât se puteau face mai puține exerciții de tragere, cu atât mai mult se făcea instrucție
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
soldații n-aveau, ce-i drept, gloanțe pentru exercițiile de tragere, deoarece costau prea mult. Aveau, în schimb, gura plinăde scuipat. Cu cât se puteau face mai puține exerciții de tragere, cu atât mai mult se făcea instrucție de lustruit ghete. Cremă de ghete nu exista în țară. Un prieten de-al meu violist a trebuit să curețe trei zile la rând ghetele ofițerilor, până ce gâtlejul i s-a uscat de cât scuipase, iar mâinile îi ajunseseră în asemenea hal, încât
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ce-i drept, gloanțe pentru exercițiile de tragere, deoarece costau prea mult. Aveau, în schimb, gura plinăde scuipat. Cu cât se puteau face mai puține exerciții de tragere, cu atât mai mult se făcea instrucție de lustruit ghete. Cremă de ghete nu exista în țară. Un prieten de-al meu violist a trebuit să curețe trei zile la rând ghetele ofițerilor, până ce gâtlejul i s-a uscat de cât scuipase, iar mâinile îi ajunseseră în asemenea hal, încât în următoarele săptămâni
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cât se puteau face mai puține exerciții de tragere, cu atât mai mult se făcea instrucție de lustruit ghete. Cremă de ghete nu exista în țară. Un prieten de-al meu violist a trebuit să curețe trei zile la rând ghetele ofițerilor, până ce gâtlejul i s-a uscat de cât scuipase, iar mâinile îi ajunseseră în asemenea hal, încât în următoarele săptămâni n-a mai putut exersa la violă. De curând am citit însă cu totul altceva înlegătură cu soldații și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
șansa de a promova. Trebuia împiedicată formarea unei conștiințe care singură se-mbărbătează, care se descurcă fără a mai simți nevoia unei evadări. În prima mea zi de lucru la grădiniță, le-am spus copiilor să-și pună paltoanele, căciulile, ghetele și să ieșim afară în curte, la zăpadă. Auzind zgomote la vestiar, directoarea a deschis brusc ușa biroului ei. Îi învăț un cântec despre zăpadă, i-am explicat, și n-are nici un rost să le povestesc în clasă copiilor cum
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
că sunt creștin-ortodox, a rămas foarte mirat. Credea că doar Magrebul are monopolul cafelei la ibric în Canada. Ne-am împrietenit imediat. Mă îndrept împreună cu Mehdi spre bibliotecă. Are un stil special de a merge, parcă ar avea magneți pe ghete, picioarele sale nu se lasă desprinse de pământ. La un moment dat, Mehdi se oprește și arată cu mâna întinsă spre cea mai înaltă clădire din campus. Trasează în aer un cerc sugestiv cu degetul arătător. Apoi îmi spune în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în Gerbinis, eroul care apără antieroic eroii. Știu bine că viața în diverse puncte ale globului nu-mi va lua acest dar minunat, al capacității puerile de metempsihoză, și mă va sili să mai apelez la ea. 3: Îmi cumpăr ghete - 338 lei perechea. 4: Oricât mă pasionează evoluția politicii mondiale, evoluția filosofiei, evoluția teatrului și a operetei, evoluția romanului, evoluția poeziei, evoluția salariilor pe glob, evoluția scurtmetrajului, evoluția picturii, evoluția amorului, evoluția primadonelor, evoluția junilor-primi, evoluția bătrânilor secundari, evoluția pediatriei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Fostul cartier general al lui Rommel din Egipt va fi transformat în muzeu, turiștii urmând a contempla patul de lemn, biroul și scaunul pe care e gravată porecla de „vulpe a deșertului”, bicicleta pentru gimnastica zilnică. Mă uit îndelung la ghetele mele. Mă gândesc la cele scrise în urmă cu șaisprezece ani. Caut în mine - uitarea. N-o găsesc. Știu foarte bine ce scriam acum șaisprezece ani. 6: Crowhurst coboară într-un port argentinian, Rio Salado, pentru a face unele reparații
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]