2,181 matches
-
inundații catastrofale, cutremure cu mari amplitudini, ciumă în Haiti, norul de cenușă din Islanda, criză generalizată etc., etc., iar pe plan intern un masiv exod al populației spre stațiunile turistice de pe Valea Prahovei, dar și mulți accidentați ce aglomerează spitalele. Ghinionul lor! Au plecat să se distreze... și au ajuns de la bal... la spital. Mai ghinioniști cei care-și pierd viața în atari împrejurări. Iarna e în dreptul ei suveran și-și permite să se joace cu soarta unor oameni, însă efectele
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Dedesubt se afla un sertar mai mare; o să-l deschidă și pe ăsta și o să plece. Încuiat. Se îndreptă spre ușă, dar se impiedică de o denivelare de lângă birou. Privi în jos și văzu un bloc de piatră cubică ieșit. Ghinionul lui: toate celelalte erau la locul lor, perfect plate. Fără să stea pe gânduri, Salam își vârî degetele în spațiul dintre pietre și o trase afară pe cea desprinsă. Fiind prea întuneric ca să poată vedea, pipăi pământul de dedesubt - însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
toată săptămâna, refuzând să-i cumpere bere, bătându-i în ușă când încerca să scrie, amenințându-l că vinde casa și se duce într-un azil de bătrâni. Îi vorbise lui Ignatius despre curajul agentului de stradă Mancuso, care, în ciuda ghinioanelor, se lupta să nu-și piardă slujba, dorea să muncească și îndura cât putea de bine tortura și exilul din closetul stației de autobuz. Situația agentului Mancuso i-o amintea lui Ignatius pe cea a lui Boetius, care fusese întemnițat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acolo. Fără să mai închidă apoi ușa compartimentului, ieși în goană pe Canal Street și fugi, în sunetul metalic al cizmelor, spre centrul comercial, uitându-se peste umăr după barba cu monoclul. În spatele lui nu se vedea nici o barbă. Avusese ghinion cu ghiotura. Agentul acela deghizat avea să dea probabil târcoale autogării toată după-amiaza, în căutarea lui. Și ce o să se facă mâine? Autogara nu mai prezenta siguranță. — Dracu’ s-o ia pe don’șoara Lee, spuse George tare, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
m-au și prins cu ceva. Bănuiesc că, în mod ironic, numărul șapte nu-mi poartă noroc. Te rog să mi-l schimbi cât mai curând. Și căruciorul pe care îl împing pe străzi s-ar părea să-mi poarte ghinion. Sunt sigur că aș avea rezultate mai bune cu alt cărucior. Un nou început, cu un nou cărucior. Vrei s-asculți ce-ți spun? — De, dacă n-am încotro. Trebuie însă să te previn că sunt gata să leșin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spurcată pe care o ai. Te întâlnești cu mine în față la Orpheum peste două ore. Ignatius porni demn în lungul străzii Common. George își puse cele două pachete în compartimentul pentru chifle și se așeză pe marginea trotuarului. Ce ghinion să se întâlnească tocmai cu un prieten al lui Mancuso! Namila aia de vânzător îl avea serios la mână. Privi furios spre cărucior. Acum, pe lângă pachete, îi mai căzuse pe cap și hardughia asta mare pentru crenvurști. Ignatius aruncă banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mancuso efectua arestarea, trei femei, Club, Steele și Bumper, au ieșit din mulțimea oprită în dreptul barului și l-au atacat. Au fost și ele ridicate. Ignatius Jacques Reilly a fost transportat la un spital pentru a fi tratat în urma șocului. — Ghinionul nostru să fie un fotograf prin preajmă, care stătea ș-ardea gazu’ de pomană, așa că l-au trimis să te pozeze stând culcat în drum ca un vagabond beat. Doamna Reilly începu să se smiorcăie. Trebuia să-mi închipui eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în dosul cărții celei mai scumpe mie, fundamentul concepției mele despre lume! O, mamă, dacă ai ști cât de crud am fost înșelat de această conspirație a unor ființe subumane. În mod ironic, cartea Fortunei mi-a adus și ea ghinion. O, Fortuna, răzgâiată degenerată ce ești! — Taci din gură, strigă doamna Reilly, cu fața schimonosită de furie. Vrei să vie aici toată secția asta a spitalului? Ce crezi c-o să spună domnișoara Annie? Cum am să mai dau eu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nimeni nu știa nimic. Dar acum, drumul era blocat. De două excavatoare, care săpau un șanț mare. Nu avea cum să treacă, nu exista alt drum. La o sută de metri depărtare de centrul chirurgical. — Fir-ar al dracului de ghinion, zise el cu năduf. — Ia-o încet, Vasco, spuse Dolly. Nu e mare lucru. Dacă drumul e blocat, mergem pe jos la centru, intrăm pe ușa din spate și o facem acolo. — Ne va vedea toată lumea mergând prin stațiune. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rămas cu toții tăcuți câteva clipe privind lumina pâlpâitoare a lumânării de pe masă. — Numai că smochinul... Mătușa Zeliha a aprins ultima țigară din pachet și fără să vrea a suflat fumul În direcția Asyei. — Smochinul e un semn rău prevestitor. Aduce ghinion. Nu am nimic cu dorința lui Aram de a-l Întoarce cu rădăcinile În aer, Însă am obiecții În privința smochinului. Dacă ar alege un cireș, de pildă, sau un stejar, chit că ar avea rădăcinile În aer, l-aș tatua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prost de el. Bunicul venea să ia cina la noi de două ori pe lună, iar tata Îl lăsa să adoarmă Într-un fotoliu după masă, făcîndu-se nevăzut ca să-și isprăvească vreun articol. Îl certau pe bietul om cînd avea ghinionul să scoată din valiză pungi cu bomboane și pachete cu biscuiți pentru copii. Venea de la Liège vineri și pleca Înapoi duminică. Îi cedam camera mea. Mă străduiam să fiu cît mai drăguț cu el, ca să compensez răceala de neînțeles a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se apropie din spate, Îi luă ușor mâna și Îi șopti la ureche: — Bună, iubito, ai Întârziat puțin. Iată-l și pe Dan. Guvernatorul și senatorul Crosby tocmai m-au sunat să-mi spună că nu pot să ajungă. Ce ghinion! Toată lumea venise să-i vadă. Dan o să Înceapă să vorbească imediat. Apoi i se vor pune Întrebări. Te rog să fii drăguță cu el. Am dat petrecerea asta ca să-l ajut pe bietul om. Kitty se Încruntă ușor. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
minut, apoi se Îndepărtă. Roger se grăbi să termine convorbirea și porni În căutarea ei. — Îmi pare rău, dar Încerc să-mi vând cea de-a treia companie și sunt Îngrozitor de stresat. Unde rămăseserăm? Aaa... da, cu toate eforturile mele... ghinion. — Dragă, Îmi pare rău, dar nu a convins pe nimeni. Pot să pun pariu că nu va fi ales, cu sau fără ajutorul tău. — E prieten bun cu ambii senatori și cu guvernatorul: are totuși o șansă. Kitty se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tata, pe care le ascultam acum lipindu-mi urechea de ușă. Îi vorbea despre mine, implorându-l să fie mai îngăduitor. „Poartă-te și tu mai atent cu el. E un copil, totuși”. Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. „Ce ghinion am avut să moară Dinu” era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de plânsetele mamei m-au înrăit și mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei, să aibă motive să mă considere un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai proastă. Cel cu care mă nimerisem în celulă reușise, printr-un miracol, să ascundă de gardieni trei bucăți de sfoară. „Îți dau și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două. Dacă o să ai ghinion și o să se rupă, să nu mă blestemi”. Mi s-a făcut teamă de el și la prima ocazie l-am pârât. Sforile au fost, bineînțeles, confiscate, iar eu mutat în altă celulă ca să nu devin obiectul răzbunării celui reclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pian, și-a folosit degetele ca să mângâie femeile. Era mai plăcut și mai simplu decât la pian. Când și-a dat seama cât timp a pierdut astfel, era prea târziu. Avea douăzeci și opt de ani și chiar în ziua respectivă, curat ghinion! sau semn al destinului! i-a căzut sub ochi o frază fatală. Fraza suna astfel: „Dacă n-ai reușit să devii celebru până la douăzeci și opt de ani trebuie să renunți la glorie”. Bietul Dodo s-a consolat să rămână cu femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rețeta pe masă. Sonia mirosea numai a coniac pur, neamestecat cu parfum. Cum se scula, prima grijă era să bea câteva păhărele ca să intre în normal. După aceea se lansa într-o trăncăneală fără sfârșit, istovitoare pentru cei care aveau ghinionul să se afle prin preajmă. De aceea, când o zăream pe coridor, orice motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul hainei, ca să nu-i scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ducă el, dar portarul s-a încăpățânat, n-a vrut să-i cedeze această favoare. „Eu am prins-o, eu o duc”. Și a intrat în camera Moașei, extrem de mândru de trofeul lui, sub privirile pline de ură ale Arhivarului. Ghinionul acestuia nu s-a oprit aici; întâmplător, fiindcă și eu eram convins că bufnița fusese prinsă în cătun, în noaptea următoare cântecul sinistru nu s-a mai auzit. Mulțumită, Moașa a dat ordin ca pasărea să fie împăiată, iar trofeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
patru de-acum înainte. Ia mai dă-o dracului, am bravat eu. Dar ce, sunt armăsar de montă? Mă culc cu cine vreau. Ieșind de la Dinu, am pornit spre camera Laurei. Era încuiată. Am bătut ușor în ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba pe coridor. Mă salută vesel: „Bună seara, domnule scluptor”. Avea un motiv anume să fie vesel și ținea să mi-l împărtășească și mie trecând peste ranchiuna pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
decât aș fi îndrăznit să greșesc din proprie inițiativă. Dar acesta n-ar fi decât un truc. Și există o limită a rezistenței în fiecare. Când e atinsă, nu mai ai poftă să te justifici. Dureri de cap, proastă dispoziție, ghinion, fleacuri. Nu. Destinul e un sac de antrenament pentru atâția lași și neputincioși, m-ar lăsa și pe mine în marea lui nepăsare să-l insult, dând vina pe el și pe fleacuri, dar nu vreau să profit de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mormăi un „O să văd eu” și am plecat să iau puțin aer, să mă liniștesc. Când am ajuns la ghereta portarului m-am hotărât, m-am întors și am vrut s-o pornesc pe coridorul ce ducea la administrație. Dar ghinion. Arhivarul stătea ca o momâie în dreptul unei ferestre așteptând parcă pe cineva. Nu puteam trece fără să mă vadă. Se găsise, idiotul, să-și roadă unghiile, tocmai acolo sau poate o făcea intenționat. În orice caz, din pricina lui, fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în ochii mei, Bătrânul mi-a întins cărțile cerute. Le-am luat și le-am așezat lângă celelalte. Nu-mi era gândul deloc la joc, așa că n-am dat atenție faptului că el bombănea nemulțumit, din ce în ce mai furios, plângându-se de ghinion. Jucam mecanic. Și am înmărmurit în clipa când am constatat că, fără voie, câștigasem. Mi-au căzut cărțile din mână. Eram palid ca un mort. El m-a privit cu o ură nestăpânită. Avea un zâmbet slut, lățit pe toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să recunoască, îi plăcea chestia asta. — Ce-ar fi să facem un tur? Miriam dădu drumul la casetofonul din mașină și Jack râse. Pe undeva avea o urmă de rezervă, dar muzica și sentimentul că făcea ceva spontan o înăbușiră. Ghinionul lui Miriam fu că, în drum spre șoseaua de centură, totodată drumul spre dealul Woodedge, care se lăuda cu una dintre cele mai romantice priveliști din ținut, se întâmplă să o ia pe High Street și să treacă pe lângă redacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
noaptea și știți cum era: ora 10 - te oprea poliția. Ne-a oprit și ne-a prins plini de țigări, cu tot felul de prostii, cărți de joc și alte prostii luate de-acolo. Pot să spun că a fost ghinion, dar asta nu m-a făcut să mă opresc. Am continuat. Nu furam cu gălăgie. În momentul când furi cu gălăgie, nici nu mai apuci să furi. Când ieși din magazin, te-a luat poliția de păr. Oricum, n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
treci noaptea prin Parcul Tineretului, erai bătut și cu banii luați, pentru că era zona nimănui. Acolo veneau golanii din Ferentari, Rahova și Berceni, și fiind la mine acasă, cum se spunea, evident, mă încumetam să mă duc, dar am avut ghinionul să nu mă recunoască alt individ și m-a luat la bătaie. Am avut noroc că aveam un cuțit la mine și m-am scos, am ajuns luat pe brațe de prietenii mei. Dar, după două săptămâni, am adunat informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]