1,560 matches
-
a obține un permis pentru parcarea firmei. Nu, lucrul care dovedește din ce aluat ești făcut este dacă poți să rămâi serios ascultând pentru prima dată Scopul Societății. Cunoscut printre angajați drept cei cinci stâlpi ai Înțelepciunii, Scopul Societății este gogoașa corporatistă numărul 1. (Prin ce distorsionare a logicii au ajuns capitaliștii convinși de la sfârșitul secolului XX să imite slogane scandate la origini de țăranii maoiști care nu aveau voie să posede nici măcar o bicicletă?) —Cei Cinci Stâlpi ai societății noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
laba piciorului, ea având niște piciorușe de balerină.) Cum stă Întinsă acolo pe cuvertura portocalie cu model cu spirale, se uită În sus la mine și oftează: —Nu te Înțeleg, Kate. Uneori am impresia că totul ți se pare o gogoașă umflată, iar În momentul următor pari că nu-ți dorești nimic mai mult decât să câștigi. —O, nu-mi doresc nimic mai mult. Ai să mă vezi. Când eram mică, obișnuiam să ascund un hotel de la Monopoly În șosetă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
iarba se usca foșnind lingă ea. După amiază, umbra malului din fată creștea amenințător și parcă i se făcea frică. De la rampă picura mirosul gunoaielor încinse. Prin iunie înfloreau mărăcinii. Buruiana avea o tulpină lemnoasă, verzuie. Făcea la cap o gogoașă roșie, plină de spini, care se umfla ca un cimpoi. Alături creșteau loboda și pelinul argintiu. Pe frunzele lui se oglindea nopțile luna știrbă a Cuțaridei. Pământul mișuna de gâze albastre, împodobite cu aripi străvezii. Fata tramvaistului cunoștea cărăbușul greoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
instituție engleză”. Lady Gore știe prea bine acest lucru atunci când face următoarea observație: „De fapt, există tot atâtea genuri de cluburi câte feluri de societăți. Anglia e țara cluburilor. Un club este o excrescență naturală a vieții engleze, ca o gogoașă de ristic pe trunchiul unui stejar; tocmai de aceea sistemul s-a dezvoltat mai slab În alte țări”1. Uimiți de vastele cunoștințe botanice ale prozatoarei, dar și de feminismul ei manifest, să mai traducem un paragraf din aceeași schiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ale prozatoarei, dar și de feminismul ei manifest, să mai traducem un paragraf din aceeași schiță de radiografie a specificului englez: „Oricât de mult s-ar strădui să semene instituției noastre, cluburile franțuzești sau rusești vor semăna mereu cu o gogoașă de ristic ce, În loc să crească pe un stejar, ar apărea pe un ulm sau arin. Căci numai națiunea engleză e În stare de atâta necuviință Încât să excludă femeile din societate sub pretextul că acestea ar fi inutile. Nici o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a înghițit la repezeală o supă de linte bine meritată - cât de greu e de ținut ramadanul când zilele sunt atât de lungi! -, apoi ne-a luat cu el spre poarta Steagurilor, unde se instalaseră cu acest prilej negustorii de gogoși fără umplutură, de smochine uscate și de băuturi răcoritoare pregătite cu zăpadă adusă cu catârii de pe înălțimile muntelui Cholair. Destinul ne chemase la întâlnire în strada Vechii Incinte. Tata mergea în față, ținând-o pe Mariam cu o mână, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stăruit, lamentabil. Nu pleca așa! Lasă-mă să-ți vorbesc! — Am făgăduit-o pe sora ta acestui om și eu n-am decât un singur cuvânt. Pe deasupra, am semnat, iar căsătoria se face peste câteva săptămâni. În loc să stai să asculți gogoși, mai bine fă-te util! Du-te la mindirigii și vezi dacă treaba pe care o au de făcut merge bine. Tot ce se leagă de căsătoria asta, refuz să mă... O palmă. Atât de violentă, că am văzut stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poezii de Rupert Brooke, Alice În Țara Minunilor și Colas Breugnon al lui Romain Rolland. Din punct de vedere didactic ar fi fost același lucru dacă aș fi urmat cursurile „Institutului de Mine“ din Tirana. Chiflele prăjite În unt și gogoșile fierbinți pe care le primeam la ceai după meciuri sau strigătele vânzătorilor de ziare În engleza de mahala „E calde, e calde!“ amestecându-se cu soneriile de biciclete pe străzile pe care se lăsa Întunericul, mi se păreau pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ar fi putut să-mi tulbure plăcerea pură a fiecărei clipe. Descoperisem o libertate care mă amețea. O trăiam din plin, fără să-mi dau seama că libertatea aceea mă înlănțuia încet, încet, fără scăpare, închizându-mă, cocon năuc, în gogoașa nimicului. A rămas acea noapte de la „Melody“ închisă în mine ca urma unui cuțit despicându-mă, împărțindu-mă pentru totdeauna între cel ce am fost și cel care am devenit. A rămas cu toate ale ei, ca și cum fiecare clipă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ar fi putut să-mi tulbure plăcerea pură a fiecărei clipe. Descoperisem o libertate care mă amețea. O trăiam din plin, fără să-mi dau seama că libertatea aceea mă înlănțuia încet, încet, fără scăpare, închizându-mă, cocon năuc, în gogoașa nimicului.“ Aici e situat chiar începutul: graba spre o ședință a viitorilor comuniști din facultate, plină de promisiuni, va devia într-o izbucnire rebelă, ce conduce firul Textului în chiar inima întunericului: prima beție solitară, plină de o savoarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aia era așa veselă și zâmbitoare atuncea-n prima seară cu Charlie - oare era ca-n cărți, de și-a dat ea seama imediat că-i nebun după mine? (Nebun e cuvântu’ potrivit, zic io - nebun că-i place o gogoașă de grăsime ca mine. Da’ gusturile nu se discută, cum zice Sheila. Normal că zice așa când nu vrea un tip să se bage-n pantalonii ei imediat ce-o vede. La mine-i invers.) Deci mama știa că Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
recuperarea lui Stacey merge mai departe și că are tot ce-i trebuie. Noul ei regim de masă mă neliniștește: mi-e dor de mesele cu ea și să-i cumpăr mici daruri sub formă de cutii de bomboane și gogoșile acelea cu gem pe care le adora. Am început să-i cumpăr flori în loc și iubeam felul în care părea atât de încântată când i le aduceam la pensiunea aceea la care stăteam în primele două săptămâni după operație. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
normale și să te uiți la haine: pe vremuri făceam asta doar ca să-mi imaginez că pot să le port, iar oamenii se holbau la mine mereu și șușoteau, iar io știam la ce se gândesc - ce mama naibii caută gogoașa aia grăsană aicea, când n-are cum să intre în nici una din astea? Și după aia mă duceam într-un magazin din ăla cu mărimi depășite, cum le zice mama (numa’ c-acuma nu le mai zice așa, au toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Maiorul Cristescu înghiți două pastile de cyclobarbital și nu mai știu nimic. * La 7 dimineața, după un dejun copios servit de doamna Azimioară, în capot de zanana și cu bigudiurile ascunse sub un tulpan subțire, locotenentul se drese cu trei gogoși în piața Sf. Gheorghe apoi, curmând o scurtă ezitare, luă un cârnăcior fierbinte cu muștar, la dugheana alăturată. Intră în minister împăcat cu sine și cu toată lumea, cu vremea imposibilă de afară ― ninsoarea se transformase în lapoviță ― cu notele proaste
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îmi pare extrem de rău. Bătrâna înaintă cu pași precipitați. Remarcă privirea lui Azimioară și-i întinse farfuria. ― Vă rog să serviți. Sânt proaspete. Locotenentul refuză încurcat. Pretextă ceva în legătură cu silueta. În fond, nu suporta prăjiturile preparate pe bază de untdelemn: gogoși, minciunele, checurile economice cu parfum de floarea-soarelui... Nevastă-sa gătea ca la carte, rețete sofisticate cu migdale și alune trase în ciocolată, cu glazuri sticloase și șerbeturi fine, în culori pastelate, tarte gingașe, zimțuite, în care căpșunile sau boabele de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tare de lesă); se ceartă ca niște copii fără minte pe locurile de parcare; și-ți trântesc replici amețitoare cu cea mai mare naturalețe. Într-o duminică dimineață, am intrat într-un magazin de delicatese aglomerat, cu absurdul nume de La Gogoașa Delicioasă. Intenționasem să cer o gogoașă cu scorțișoară și stafide, dar m-am bâlbâit și a ieșit „cu scorțișoară și staline“. Fără să clipească, băietanul de la tejghea mi-a răspuns: — Scuze, nu mai avem. Nu vreți una cu lenine? Iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
niște copii fără minte pe locurile de parcare; și-ți trântesc replici amețitoare cu cea mai mare naturalețe. Într-o duminică dimineață, am intrat într-un magazin de delicatese aglomerat, cu absurdul nume de La Gogoașa Delicioasă. Intenționasem să cer o gogoașă cu scorțișoară și stafide, dar m-am bâlbâit și a ieșit „cu scorțișoară și staline“. Fără să clipească, băietanul de la tejghea mi-a răspuns: — Scuze, nu mai avem. Nu vreți una cu lenine? Iute replica. Atât de iute, că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cel mai pesimist om din lume când venea vorba de politica din America, dădea semne de îngrijorare. Era de părere că întreaga cursă era prea strânsă și, dacă Bush ieșea învingător, spunea el, puteam să ne luăm adio de la toate gogoșile despre „conservatorismul luminat“. Omul nu era conservator. Era un ideolog al extremei drepte și, în clipa în care avea să depună jurământul, urma să dea țara pe mâinile unor demenți. Cu doar o săptămână înainte de alegeri, Aurora și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fundamentale conțin stropi de alienare. Uneori un nud de femeie poate ridiculiza orice nod gordian. NATURĂ Dacă rămâneam în păduri, ajungeam ori sihaștri, ori tâlhari. Nu pot să dorm. Se smiorcăie toamna la fereastra mea. Primăvara - această perfuzie a iubirii. Gogoașa de mătase - singurul cavou din care se poate ieși viu. Cei care au copilărit la sat au pentru toată viața o rezervă de feerie. În curând, vom avea, probabil, păduri din plastic și aluminiu. Oare munții sunt tot semne de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și șopârle. Mitologia - o spumuire a istoriei. Pământul e greu, dar zâmbește Atlas, zâmbește! Tinerii sunt recalcitranți, nu cred decât în miturile create de ei. Viața în Olimpul zeilor era tot ca la ușa cortului. Artiștii se simt bine în gogoașa unui mit. Păcatele i-au umanizat pe zei. Se tot vorbește despre oul lui Columb deși marele navigator nu a fost pasăre. Mitul este esențializarea pândită de scleroză. Întotdeauna Apollo „ a fost în serviciul lui Dionysos”. Chiar și seninul Acropole
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ați publicat-o? - răsună la nesfârșit, ca un ecou hodorogit, întrebarea. Răspunsul meu nu putea fi decât mai mult sau mai puțin evaziv: Ca să fie mai tentantă căutarea vieții, doamnă scumpă. Ca să vedeți că, fără moarte, viața ar fi o gogoașă goală pe dinăuntru. E o temă a romanescului în genere, numai pentru că, asemenea iubirii, „ea exclude fericirea.” Plictisit, plafonat și dezamăgit, la revenirea de la școală acasă, trecând pe la apartamentul lui Gerard, ca și cum el ar mai fi fost încă în viață
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mulțumindu-se să comunice într-un raport că problema fusese rezolvată. Dar se simțea batjocorit și jignit, folosit de un „Fiu al Vântului“ zdrențăros, care reușise să-l înșele și râsese de el sub litham-ul lui jegos, în vreme ce îi turna gogoșile alea absurde despre „Marea Caravană“ și comorile ei. — L-am ajutat până și să-și lege încărcătura pe cămilă, să-și fixeze bine burdufurile de apă și să pregătească totul pentru o călătorie foarte lungă, când el, de fapt, plănuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Nu știu pentru a câta oară constatam că el trăia aevea evenimentele pe care le discutam... ― După un asemenea iureș, cred că ar fi bine venit... - a lăsat bătrânul vorba în vânt, ridicând cu gest leneș șervetul de pe strachina cu gogoși alături de aceleași ulcele cu vin - să ne prindem sufletul și după aceea om mai vedea, fiule... Momentul de respiro, udat cu “Lacrima Cristi”, de astă dată a fost bine venit. Abia după aceea am prins glas: ― Sfințite, cred că o
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Am tresărit și, într-un târziu, am întrebat: ― Cine-i? ― Eu îs, conașule. Eu, Savastița. Pot sî intru? După ce m-am învelit bine, am răspuns: ― Intră, Sevastițo. Purtând în mână ulcica cu lapte aburind și în coș o strachină cu gogoși, a intrat Sevastița. ― Sărut mâna, conașule. Da’ îi fi bolnav - Doamni ferești - di nu te-ai sculat pânî amu, cî îi distul di târzâu. Uiti aici ț’-am adus di gustari. Poftî bunî, conașule. ― Îți mulțumesc, Sevastițo pentru grijă și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de oameni îl ascultă pe Juncu. Acesta promite în stînga și în dreapta și oamenii par amuzați. Ce repede ați învățat lecția, dom' Juncu, intervine un hîtru. Puteți promite mai încolo, oamenilor care nu vă cunosc, dar tocmai nouă ne vindeți gogoși? Nu vă gîndiți că ne vom întîlni mereu și vă vom bate obrazul? Cum să ne întîlnim? intervine Toma. Se mută la viloi dacă... Enervat puțin, Juncu nu se poate abține. Ieri ai schimbat uleiul la rablă și l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]