2,459 matches
-
primul a era rezultatul monoftongării diftongului oa, iar e devine ö). Maghiarizarea lui era astfel rezolvată. Tatăl lui venise aici de pe la Izvorul Mureșului. Acest Vaidaș a fost În anii glorioși primar și nu trăia sentimente de dragoste prea pătimașe pentru gospodarii mai Înstăriți ai satului. Unul dintre fii săi ajunge colonel În miliție pe la Târgu Mureș. Așchia nu sare departe de copac. În apropierea casei sale trăia Ana de la Moară al cărei flăcău, Marcu Gheorghe, ajunge comisar de poliție pe la Miercurea Ciuc
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
punea mâna pe o femeie, aceea nu-i mai scăpa. Unele nu prea voiau să-i mai scape. Dar ce, el nu-i bărbat? spuneau acestea. Nuțu Mic, deși mai mic de statură, era harnic, bărbat vrednic de laudă și gospodar de frunte În sat. Fratele lui, Gavril Lupu, gospodar de frunte și el, adunase o avere frumușică. Avea pământuri multe și ograda plină de animale. Dar nu a avut noroc de o nevastă care să-i facă cinste. Maria Lupului
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
scăpa. Unele nu prea voiau să-i mai scape. Dar ce, el nu-i bărbat? spuneau acestea. Nuțu Mic, deși mai mic de statură, era harnic, bărbat vrednic de laudă și gospodar de frunte În sat. Fratele lui, Gavril Lupu, gospodar de frunte și el, adunase o avere frumușică. Avea pământuri multe și ograda plină de animale. Dar nu a avut noroc de o nevastă care să-i facă cinste. Maria Lupului, născută Suciu, venise aici din Călnaci. Era fata lui
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Acum si aceasta a ajuns la vârsta a III a si s-a cam vestejit de timpuriu. Îmbătrânirea prematură se datorează și vieții de familie. Este căsătorită cu un cioban din Gălăuțaș, unul Buzdugan. Tatăl și bunicul ei au fost gospodari de frunte și oameni cu simțul umorului ca și fratele bunicului ei, Nuțu, un tip jovial Însurat cu o taciturnă, caz fericit de altfel. Femeile dacă vorbesc mai puțin nu-i rău. Vin apoi la rând Picii, așa-i porecleau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Câteva persoane, venite cine știe din ce zări, pur și simplu s-au instalat aici În casele rămase pustii, fără consimțământul cuiva. Curios că toți sunt țigani, adică rromi. N-am văzut pe niciunul să cultive ceva pe pământurile foștilor gospodari care acum sunt În paragină. Unul dintre ei, dacă nu mă Înșel, este cioban și Își poartă În voie oile pe pământurile unde odinioară erau holde de grâu și lanuri de porumb. Noi Însă să mergem cu decenii În urmă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
topirea zăpezii, mai creșteau. Munca de transportat gunoiul era destul de grea și nu prea curată. Era vorba de câteva zeci de tone de bălegar care, dacă era bine clădit, putrezea până primăvara. Până ce zăpada se topea și pământul se dezgheța, gospodarul mai avea puțin răgaz pentru a-și repara uneltele. Până pe la Începutul lunii aprilie trebuia să fie totul pregătit. La arat se pleca În zori, cam odată cu răsăritul soarelui. Acum plugarul avea nevoie să fie Însoțit și de un pogonici
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de mare nu era lucru puțin, nici pentru pogonici, nici pentru plugar și nici pentru animale. Seara toți cădeau morți de oboseală. La capătul arăturii fierul plugului și cormanul se Întorceau și munca continua, arătura crescând brazdă cu brazdă. Când gospodarul pleca la arat, stropea boii cu apă sfințită și arunca peste casă un ou fiert. Dacă oul se spărgea era semn rău pentru pogonici, Însemna că va mânca bătaie, iar de nu, era semn bun, pogoniciul scăpa teafăr. Cum să
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de nu, era semn bun, pogoniciul scăpa teafăr. Cum să nu se spargă un ou aruncat peste casă? Doar dacă pogoniciul avea un ou de rezervă În buzunar. Dar dacăl prindea stăpânul, apoi iar era bai. Ajunși la capătul arăturii, gospodarul Își făcea de trei ori semnul crucii, spunea un Doamne ajută! și apoi pornea la treabă. Bărbat, plug și animale parcă erau un tot. Boii plecau la pas agale, iar bărbatul, aplecat pe coarnele plugului pe care le apăsa Încet
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și al pupezei și astfel ziua trecea mai repede. La amiază venea gospodina cu merinde, iar boilor li se dădea un braț de fân adus de cobile Într-o virincă (cearșaf din cânepă). Da ceva palincă ai adus, Năstăsie? Întreba gospodarul. Adus dară! răspundea tânăra nevastă. Noa, atunci Îi bine! După acest dialog, toți trei Începeau să mănânce din bucate: papricaș de pui și cu ceva plăcinte poale-n brâu, toate așezate cu grijă pe un ștergar alb Întins pe iarba
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
poale-n brâu, toate așezate cu grijă pe un ștergar alb Întins pe iarba care Începuse a da colț. Te uiți și tu la sticlă, Ionuț? Lasă să mai crești! Acu ești prea crud pentru rachiu. Îl certă din priviri gospodarul și mai dădu pe gât un ciocănel. Când boii terminară și ei fânul, Ionuț Îi ducea la adăpat la pârâu, cam la vreo cinci sute de metri. Până să se Întoarcă Ionuț cu boii de la adăpat, badea Vasile Își mai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
vară trebuie să-ți fac ițari noi, mai adăugă tânăra nevastă și se pierdu pe cărarea de șerpuia prin crâng. Ionuț, amu trebuie să semănăm până odihnesc boii. Tu să mergi Înainte pe brazde până unde arunc eu grâul! zise gospodarul și Își luă desaga cu grâu, Începând să meargă agale În timp ce arunca cu dreapta grâul, Înaintând pe arătură Încet, având grijă ca bobul de grâu să cadă În brazdă fără să rămână goluri. Apoi, după ce puse o greutate pe grapă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
trebuia să stea păsăretul curții, câinele și cârlanii pe timp de vară. Și uite așa, cu sudoare, se făceau toate. Între timp mai veneau și câțiva prunci de care trebuia să porți de grijă Încă de acuma. La Începutul verii, gospodarii Își reparau colibele din Padina și din Zăpode În care dormeau noaptea văcărițele, fiindcă acum vitele erau la pășune. Pe la Sânpetru Întâlneai prin prăvăliile evreilor din Toplița bărbați cumpărându-și coase. Le Încercau să audă cum sună când le lovesc
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
aveau pășunea lor și cireada lor ceea ce era avantajos fiindcă pășunatul era mai ușor. Cândva, demult, era aici păstor un țigan, Laia, de pe Dealul Plopișului, apoi câțiva ani au fost ai lui Blaga, Săștianca, Petrea de pe Coastă și alții. Fiecare gospodar Își avea coliba lui, iar În ocol zburdau vițeii cei mici. Niciodată n-au dat lupii la ei sau să-i fure cineva. Ziua colibele erau descuiate ca și casele oamenilor, fără teama de vreun răufăcător. Frumos era seara când
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
desfătarea vânătorilor și ei vin până În ograda caselor de lângă calea ferată, aproape de apa Mureșului. Când oamenii, de prin aceste cătune răsfirate pe văi și pe dealuri, plecau de acasă pentru o zi Întreagă, nu s-a auzit niciodată ca vreun gospodar să Încuie ușa la casă, după cum am văzut că se proceda și cu colibele din Padină, și nu s-a auzit niciodată să-i fi fost jefuită casa sau coliba cuiva. Mai faceți și acum la fel, dragi gălăuțeni! Revenind
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
bune din care, după ce erau spălate de ploi, ieșeau pietrele din pământ ca spinările balaurilor. Acasă fânul era așezat În podul grajdului sau În celnă, iar ce nu Încăpea aici se făcea clăi afară. După numărul clăilor se aprecia bunăstarea gospodarului. După ce fânul era dus acasă și pus la adăpost, când nu mai vedeai delniță sau răzor necosit, gospodarii răsuflau ușurați că au Încheiat cu o muncă de vară. După Sântă Măria Mare, orzul deja dădea În pârgă, semn că trebuie
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
așezat În podul grajdului sau În celnă, iar ce nu Încăpea aici se făcea clăi afară. După numărul clăilor se aprecia bunăstarea gospodarului. După ce fânul era dus acasă și pus la adăpost, când nu mai vedeai delniță sau răzor necosit, gospodarii răsuflau ușurați că au Încheiat cu o muncă de vară. După Sântă Măria Mare, orzul deja dădea În pârgă, semn că trebuie Început secerișul. Această muncă era a femeilor. Bărbații doar aduceau snopii În clăițe și apoi Îi trăgeau pe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
apoi cu el În brațe pe Coasta Feței și a ajuns acasă. Acum acel băiat a trecut de șaptezeci și unu de ani și Încă este sănătos tun. Pentru treierat se aducea batoza cu o pereche de boi pe la fiecare gospodar. Treierișul se făcea În fața grajdului, iar această muncă nu se putea face decât cu ajutorul vecinilor. Aceștia nu trebuiau chemați, veneau singuri fiindcă totul trebuia făcut repede și cu mai multe mâini de lucru. Unii dădeau snopii, alții cărau paiele și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lucru. Unii dădeau snopii, alții cărau paiele și le clădeau În clăi, iar alții mai voinici duceau sacii În pod după ce grâul era separat de pleavă. Într-o zi și jumătate era terminat totul și batoza era dusă la alt gospodar. Mai greu era În anii luminoși ai socialismului. Atunci totul trebuia clădit la arie, unde stogurile Întregului cătun erau așezate În linie dreaptă ca să poată trece printre ele batoza. Acum țăranii, nemaiputând de fericire, Își dădeau cotele de cereale obligatorii
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
altora le-ar fi luat caii și i-au lăsat acolo În câmp, sau pe alții pur și simplu i-au sfâșiat o haită de lupi. Acestea Însă erau povești de demult și multe erau fabulații. Oricum o fi fost, gospodarii luau acum măsuri din timp și se Întorceau acasă cu bine, astfel că nevestele lor, la Întoarcerea bărbaților, Își luau o povară de pe suflet și acum aveau făina necesară pentru pâine până În primăvară. Între timp era sama oilor. Cu alte
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
oilor și a porcului care trebuia Îngrășat până la Crăciun, curățirea grajdului și clădirea gunoiului În spatele lui. Cu paiele rezultate de la treieriș și cu fânul se făcea mestecături ca să ajungă hrana animalelor până la primăvară. Vacile de obicei fătau iarna, când grija gospodarului trebuia să fie foarte mare. Vițelul avea nevoie să fie ferit de frig, ca și mieii care veneau tot iarna. Spre seară tăierea lemnelor și aducerea lor În casă era tot treaba bărbatului, femeile nu-și vedeau capul de treburi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Trebuie să o ajutăm că e văduvă sărmană, aceasta era atitudinea vecinilor. Acum, din păcate, nu se mai gândește așa. Totul se face numai cu banul. * * * Anul Nou Începea cu Virgelul, când locuitorii dintr-un cătun se Întâlneau la un gospodar, de obicei la cel care avea casa mai spațioasă. Acest obicei se pare că venea din nordul Moldovei. Acolo se practică virgeluitul. Cătunul numaidecât avea și un ceteraș. Oamenii veneau la Virgel cu mâncare și băutură. Mesele erau Întinse cu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
plug și boi. Plugul bineînțeles că era pus pe cobile. De atunci s-a păstrat Începutul urăturii: Bună seara, dragă gazdă! Am venit să-ți trag o brazdă. Obiceiul s-a pierdut Încă de la Începutul secolului douăzeci. Colindătorii colindau casele gospodarilor mai ales În noaptea de crăciun. Copii cât niște mogâldețe Înotau prin zăpadă kilometri Întregi fără nicio teamă de lupi, prin mai multe cătune, trecând prin păduri, urcând dealuri și mergând prin văi. Deodată, În miez de noapte auzeai la
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
fereastră clinchetul clopoțeilor și glasurile lor rostind În vers colinde. Li se dădeau fructe, plăcinte și colaci. Cine avea mai multă dare de mână, le dădea și câte un ban de argint. Pe sobă și În cuptor fierbeau sarmalele iar gospodarul nu avea voie să se culce până În zori. Colindul cu Steaua sau cu Viflaimul avea loc și În ziua de Crăciun și a doua zi. Atunci mai veneau și mascații ĂIrozii) și Țurca. Casele erau acum curate, iar pe masa
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
prin Preluca și prin Zăpode pe drumul spre biserică. Crăciunul era o Sărbătoare a bucuriei. Paștele venea ca Întotdeauna primăvara când muncile câmpului erau deja Începute. După un post de șapte săptămâni, care atunci se ținea cu sfințenie, pe mesele gospodarilor se revărsa acum cornul abundenței. Ca și de Crăciun, În cuptoarele din ogrăzile gospodarilor În ziua de Ajun ardea focul În tot satul. Sacrificiul mielului de Paști și ouăle roșii adăugau acel plus imaginației gospodinelor. Până după miezul nopții, când
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
bucuriei. Paștele venea ca Întotdeauna primăvara când muncile câmpului erau deja Începute. După un post de șapte săptămâni, care atunci se ținea cu sfințenie, pe mesele gospodarilor se revărsa acum cornul abundenței. Ca și de Crăciun, În cuptoarele din ogrăzile gospodarilor În ziua de Ajun ardea focul În tot satul. Sacrificiul mielului de Paști și ouăle roșii adăugau acel plus imaginației gospodinelor. Până după miezul nopții, când bărbații și femeile se Întorceau de la Slujba de Înviere cu coșul plin cu bucate
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]