14,967 matches
-
ale demagogiei politicianismului: "patria-i o vacă mai mare/ numai bună pentru mașinile perfecționate de muls/ conectate la rețele electrice și mafiote/ poporul aplaudă/ poporul votează-n delir/ viața lui se tîrăște-n genunchi (...) și astfel ne ducem viața în spate/ grăbindu-ne spre groapa de gunoi/ unde o vom azvîrli în uralele publicului/ de la alte-aceleași alegeri generale și totale" (un fir subțire de salivă în colțul gurii). Dezmeticit din visul uranic-localist al șaizeciștilor socotiți de frunte, Nicolae Prelipceanu se consacră unui
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
făcute în numele ei, ci infiltrează, pe unde poate, în istoriile petrecute cât mai multe și mai eficiente accente de pledoarie pro domo. E un artist al manipulării, cântând la vioară și făcând pașii, ca și sufletele oamenilor, să joace. Le grăbește sau le încetinește mișcările, după voie, și îi duce fără greș către scopurile lui personale. Nu mai poate să terorizeze, ca altădată, și atunci devine mai persuasiv. Tică e îngrețoșat de versatilitatea acestui personaj parcă ubicuu, de căldura cu care
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
Nicolae, ruda sa, bețivul șchiop disprețuit de toți, dacă acesta nu s-ar lepăda de el în mai multe rânduri. La botezul fetiței lui Horia, Victoria (numele sună ironic, în context), scaunele invitaților sunt goale. Altfel spus, comunitatea s-a grăbit să pună propria ștampilă acolo unde a scuipat, cu ură, Moise. La priveghiul Mariei se va strânge tot satul; dar înainte, când fiii săi erau omorâți de Ică, iar ea, alungată din sat, mai nimeni nu era de văzut prin
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
mișcarea, amplificată până la dezmembrare și metamorfozare, a trupului uman. Evidentă - și notorie la început - este și durabilă influența lui Picasso asupra lui Bacon? Punând față în față tablouri de Picasso și de Bacon, expoziția de la Muzeul Picasso din Paris se grăbește să ne convingă că da. Pentru Anne Baldassari, influența lui Picasso asupra lui Bacon e directă, cuantificabilă, palpabilă și poate fi urmărită punctual. Ea s-ar descompune în șapte mari teme ce acoperă o bună parte a operei lui Bacon
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
cu un "aiurea!..." decalogul vorbitului civilizat la telefon. Un ultim cuvînt, despre profesia celui care a scris această carte, și despre ce însemna ea în urmă cu mai bine de jumătate de veac - acea jumătate de veac care a ruinat grăbit rezerva noastră de politețe și care a transformat excrescențe comice în plăgi. Firește, Cartea bunei cuviinți nu e un tratat de medicină. Dar este un exercițiu de igienă socială care definește, simptomatic pentru diferența dintre două lumi, cea în care
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
aparțin deja companiei Warner Brothers). Publicăm în aceste pagini un fragment din acest roman, în curs de apariție în colecția "Raftul Denisei" de la Editura Humanitas. Nu vă supărați, cât e ceasul? Fata aceea frumoasă nu știa cât e ceasul, se grăbea, a spus: "Noroc", eu am zâmbit, ea a grăbit pasul, cu fusta înfoindu-se în timp ce alerga, uneori îmi aud oasele trosnind sub greutatea tuturor vieților pe care nu le trăiesc. În viața asta, stau pe un aeroport, încercând să mă
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
un fragment din acest roman, în curs de apariție în colecția "Raftul Denisei" de la Editura Humanitas. Nu vă supărați, cât e ceasul? Fata aceea frumoasă nu știa cât e ceasul, se grăbea, a spus: "Noroc", eu am zâmbit, ea a grăbit pasul, cu fusta înfoindu-se în timp ce alerga, uneori îmi aud oasele trosnind sub greutatea tuturor vieților pe care nu le trăiesc. În viața asta, stau pe un aeroport, încercând să mă explic fiului meu nenăscut, așa umplu pagini întregi, ultimul
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
îl arată într-un format nou, respectabil, cu versuri bune și câteva texte citabile în întregime - dar diminuat, diluat, eviscerat poetic. Aceasta să însemne că odată extrasă atitudinea, din poemele lui Ianuș nu mai rămâne mare lucru? Să nu ne grăbim; ar fi prea simplu să fie așa, ar fi o condiționare cvasi-mecanică. Să fac și eu - în paralel cu autorul - o recapitulare, un bilanț critic. În sinusoida versurilor sale, pragul cel mai înalt, ca și cel mai de jos, erau
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
mânca de-a dreptul. Adjutantul i-a ocolit cu grijă, Îi văzuse prin camera cu infraroșii din dotarea mașinii și la fel a procedat și cu cele câteva pâlcuri de puradei teribiliști care nu prea aveau la ce să se grăbească a intra În casele lor sărăcăcioase. Străzile erau slab luminate, prin Înalta grijă a a strălucitului cârmaci, cel care raționalizase și benzina reducând aproape de zero traficul de noapte pe drumurile naționale. Echipajul maiorului Roznoveanu Înainta silențios și sigur prin noaptea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
iar eu sunt hotărât să Încerc orice și cu orice risc și a Încheiat cu Întrebări capitale: Ce fac, În ce mă bag și cum voi ieși ... dac-am să mai ies vreodată! Victor Olaru a trecut la treabă, se grăbea și nu dorea să facă zgomot. A tăiat „pe Înfundate” doi pui de fag sau carpen, i-a curățat de crengi, a improvizat o targă cu hulube lungi, din crengi a pus traverse și punându-și toate forțele și toată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
am mers prea departe, dacă te-am speriat mă opresc! Nu asta am vrut să spun, dar oare nu-i prea devreme? Putem avea Încredere unul În celălalt? Eu cred că da, ce spui? Și eu sunt de acord că grăbim lucrurile și dacă Îți este teamă... Am spus că nu-mi este teamă cu tine și de tine! Apoi, cu aceeași naturalețe, fata se apropie de el, unul din frumoasele ei picioare Îl așeză peste piciorul lui Va și În timp ce
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cum la majoratul ei, bunul său tată care o iubea nespus, Îi aduse În dar și o felicitare pe care erau scrise aceste versuri, singurele versuri scrise de Ștefan ... „de la liceu Încoace!”, așa cum a precizat În ziua majoratului ei. Intră grăbită În cofetăria imensă și aproape goală, se așeză la o masă din cel mai Îndepărtat colț și l invită pe Victor, care se sfia cu sfiala omului de la țară ce nu prea are obiceiul de a intra În cofetării. Fata
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
când focoase, puține părți ale celor două corpuri au rămas neacoperite de acestea, sângele circula cu viteză cosmică și cele două trupuri erau ca electrocutate. Tuți era expertă și știa ce să ceară de la un bărbat, dorea să nu se grăbească și uneori să se lase În voia ei. Tocmai ajunsese Într-o poziție mai puțin firească pentru acele vremuri și cu o știință pe care numai Ildiko i-o explicase și io aplicase, fata Îl plimba prin ceruri Înalte până
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se ghiceau sub hijaba tinerei arabe Înveșmântată Într-o djallaba ce nu lăsa să se vadă nimic ocupaseră jumătate, Îl trezi o voce caldă și fermă: Vă rugăm să puneți centura de siguranță! Aterizăm la Rabat, Maroc! Ștefan nu se grăbi, știa că are suficient timp pentru centură și Își aranjă fața și ochii cu palmele, timp În care o anumită stare de incertitudine și curiozitate puse stăpânire pe Întreaga sa ființă. La ieșirea de pe aeroportul imens și supraetajat găsi fără
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să fiu singură. Garsoniera aceasta este ea micuță dar nici eu nu-s prea mare! Fac imediat o cafea, vrei un pahar cu ceva, nu am decât coniac de Huși. Vrei! Da nu trebuie, nu se cade, știți eu mă grăbesc, dar tot stau la un pahar cu mata! Sosiră cele două cafele mari și o sticlă de coniac cu două pahare mici. Sorbiră puțin din amândouă, Sorina Îl privi intens și mai mulțumi Încă odată pentru vestea bună adusă acum
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
frumoasă, ușa se deschise brusc și o tânără se Îndrepta direct spre cel care sărise În picioare și cu o figură spășită se pregătea să ofere o explicație. Tânăra era o studentă, așa cum avea să afle mai târziu, aceasta se grăbi săi facă un semn cu mâna să se așeze și analizându-l din mers, Întrebă: Îți place muzica?! Pusese Întrebarea din care ușor se putea observa surprinderea și mirarea. Cum adică, un muncitor atât de tânăr, Îmbrăcat În salopetă nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
măcar o piesă ușoară, nu-i așa? Cunosc sentimentul acesta! Aș vrea dar nu la serviciu, aici trebuie să muncesc și dacă sunt găsit la pianină, voi avea neplăceri mari. Poate că nu te găsește nimeni! spuse fata care se grăbi să Încuie ușa cu cheia, fapt care l-a speriat pe băiat. Vrei să-mi dai voie puțin? Băiatul se ridică și ascultă uimit de-a dreptul cum fata a interpretat o piesă atât de grea, atât de frumoasă și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a cărui mână zvâcnise involuntar către o anume zonă a corpului său Încălzit, le considera necesare. Cu sunete nearticulate, bărbatul Își exprimă satifacția și satisfacerea unei pofte primare, se Îmbrăcă În pripă și pe când Îi spunea iubitei sale: „Scuze, mă grăbesc, las aici niște bani și mai vedem noi, bine?” iar fata, pe jumătate goală, dădea afirmativ din cap, se auzi claxonul mașinii de serviciu. Victor Frasin plecă lăsându-i „Învățăcelului de pian” impresia unui bărbat care știe ce vrea și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Închircit și-ți iau toată puterea”! Iar eu chiar doresc să mă dezvolt normal, să am soție și copii sănătoși, să fiu un om Întreg și În rând cu lumea! O privi În ochi și citi nedumerirea fetei care se grăbi să Întrebe: Bine, bine, dar cum? Știu ce este o fată rea, hai să vorbim prietenește pentru a ne lămuri și fără a fugi de cuvinte grele. O fată rea este o poamă, o curvă, așa cum se spune În popor
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și poate nimănui nu aș avea curajul să spun acest adevăr: ai văzut ieri scena dintre noi, ți s-a părut secretarul de partid a fi rahitic, și slavă Domnului că facem acest lucru de ani buni, ieri era foarte grăbit dar În ritualul său intră și sexul oral și alte elemente considerate imorale și inadmisibile. Se spune că În pat este ca la război, liber să acționeze fiecare cum dorește! Îți spun prietenește și fără să te superi: ești un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dependentă de cafea și dacă s-ar putea repara mai repede, v-aș mulțumi! Fără a o privi direct, Rică avea mare respect pentru toți cei cu studii superioare și În fața lor devenea timid, Îngăimă: Sigur, sigur, am să mă grăbesc dar nu va fi gata Înainte de mâine pe la ora aceasta, pasta electroizolantă trebuie să se Întărească bine. Nu este nicio problemă, aștept! Săru’ mâna! La revedere! Rică Olaru nu a avut curajul să privească Întreaga făptură sosită din cerurile universului
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a interesat și cu ce scop? Spuse: Dacă apreciați aceste aspecte sunt obligat să vă mulțumesc și să recunosc că ați reușit să mă dezechilibrați serios! Acum plec! Nu poți pleca refuzând o cafea, este onoarea casei, nu? Dar, vă grăbiți! Imediat fac două cafeluțe Înnobilate, nu ca cele de la birou! Te rog să privești ... „termoplonjonul” meu! Termoplonjonul era un expresor de cafea, un aparat din sticlă și inox, o raritate tehnică din Vest și de funcționarea căruia, Rică nu știa
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
el nu se credea capabil o așeză ușor pe patul matrimonial, apoi o frânse sub el, se revărsau fiori și sângele prinsese viteze apocaliptice, mișcările erau spasmodice și voluptoase, fiecare atingere căpăta dimensiuni cosmice, fata Îi șoptea același „nu te grăbi!”, simți În Întreaga sa ființă momentul când zborul se frânse, iar Rică nu mai simți vechea sa strepezire și reluă drumul său către rai. Obosit și extrem de bucuros, o sărută prelung, o Îmbrățișă posesiv, o Îmbrățișare plină de iubire. Au
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Într-o cameră single a hotelului băcăuan. Nici nu au aprins lumina, cei doi tineri frumoși s-au trezit dezbrăcându-se cu viteza unei lovituri de volei În trei metri și la auzul nenorocitului Îndemn „te rog să nu te grăbești, avem toată noaptea la dispoziție” Rică a dat la iveală proaspătul certificat de absolvent al unei școli de maeștri, pentru scurt timp se Întrebă, oare cum se simte și ce-ar spune dacă ar ști, apoi Îi veni În minte
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sa, a Îmbrățișat-o, s-a aprins, ea i-a prins mâna și a condus-o către intimitățile celeilalte fete șoptindu-i: Aici Îți este permis orice, simte-te bine și dăruiește, știu că poți și ai grijă: „nu te grăbi!” Înfierbântat de băutură și feminitate, de provocarea noii oportunități, a demarat o pătimașă partidă de amor cu iubita sa, timp În care fata cealaltă exercita adevărate noutăți pentru el, foarte plăcute de altfel, voluptăți nemaiîntâlnite și despre existența cărora nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]