1,431 matches
-
pe cei pe care nu-i putem face buni.” (Vauvenargues) Mielul blând suge la două oi. (Asupra beneficiilor pe care le poate aduce o atitudine amabilă, politicoasă, Îndatoritoare atrage atenția și proverbul: „Vorba dulce mult aduce”.) A vinde castraveți la grădinar. (Îți poți Întrece, În timp, maestrul, dar ar fi ridicolă pretenția de a-i da, la un moment dat, lecții sau sfaturi.) A se plimba ca vodă prin lobodă. (Este atitudinea caracteristică infatuatului, care este atât de mulțumit de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
senin/ atunci asfinți după creștete luna/ și cornul sună însă foarte puțin." Un sentiment nostalgic cuprinde baladele, care sunt elegii ale neîmplinirii; fecioarele își pierd frumusețea în unde ("Elegie"); feciorul, sluga lui "Crai de ghindă", așteaptă, trist și tăcut, porunca; grădinarul poartă în el povara unui vis: "ca un cer închis" ("Trandafirul negru"). "Acela-care-nu-se-teme-de-nimic" va fi răpus de "cel ce așteaptă nemișcat, stăpân pe sine și pe vreme!"; omenirea poartă pecetea păcatului, pentru că actul creației are la origine desfacerea monadei umane
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bărbatului, ea este jumătatea din om, dorită de cealaltă "ce se duce după ea". Tonul elegiac este alimentat de un straniu sentiment al morții ce traversează mai toate baladele. Moartea se impune ca un imperativ al cunoașterii sau al înfrângerii; grădinarul ("Trandafirul negru") va putrezi în mlaștini, Craiul de Ghindă este un mesager al morții dragostea lui este similară extincției: "Ucide copiii ce-mi seamănă mie/ să nu mai cadă spița prin timp". Fecioarele își pierd frumusețea prin moarte sau, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vremea unuia din vechii primari, Gheorghe Negel. Stratul acela, cît și straturile laterale, era semănat cu „trifoi de piatră”, mărunt (mai tîrziu cu gazon) și cu flori și garnisit cu trandafiri înalți și pitici.5 ) De „estetica ornamentală” se îngrijea „grădinarul comunal”, funcție îndeplinită multă vreme de cîte un străin. Acesta era horticultor și, în același timp, administrator. Comanda specii de plante de la firmele reputate în branșă (cel mai adesea din Olanda și Germania), reînnoia prundișul pe alei cînd se subția
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
crengi de brad și stegulețe tricolore agățate de chioșc, de pavilion și în copaci. După petreceri (care, în anii ’20, înainte de plecarea poetului la București, se terminau cu artificii), plină de resturile unor asemenea „primitive decorații”, cum le califica, indignat, grădinarul-șef, grădina căpăta „un aspect jalnic de bîlci spre sfîrșit.” 8) E cazul să spun că, loc democratic, grădina era, la fel ca orașul în acea epocă, un loc murdar, fără barem o vespasiană. „Construirea unui closet public și a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
zidari. La începutul anilor ’80, cîțiva dintre ei, puțini, se declară „muncitori” (vorbă prin care, atunci, adesea, se înțelegea „zilieri”), categorie bogat ilustrată de romîni. Romînii dețin exclusivitatea ca funcționari/amploiați (manie națională apărută încă înainte de Unirea Principatelor)3), agricultori, grădinari, fierari, dulgheri, tabacari, iuftari, muzicanți (între care și „gornistul de la garda civică”), „sergenți de vilu” (adică de oraș, mai tîrziu de stradă), lampiști. Tot ei (unii de religie catolică) și femeile sau fiicele lor se angajează ca servitori. în 1881
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de neliniștitoare interogații ale ființei în ipoteticul drum al inițierii. Textele invocă mistere grele, ascunse în cele "o mie de semne-n miraculosul ținut" de dincolo și dezvoltă scenarii ritualice puse pe seama unui actant poetic care speră că poate deveni "Grădinar al lumii", așadar că poate descifra "căile de inițiere, cerești", inaccesibile muritorului de rând. În mod special, Cartea celor optzeci și opt de taine conține o serie bine definită de metafore-simbol ale aceleiași explorări în fața absconsă a lumii; intrigat de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de misterul ocultat "sub trepte-n desăvârșire, sub trepte/ în adâncuri ca-n oglinzi siderale,/ în recile oglinzi/ ca în tomnatice focuri sub zare" (Taina a douăsprezecea sau despre trudita zidire), protagonistul scenariilor mistice luându-și, cel mai adesea, identitatea Grădinarului se învăluie în cutele mantiei înroșite sau în hlamida albă a îngerului, descoperă "un manuscris intangibil" în cripta de taină, unde participă la un bizar ritual nupțial, vegheat de șarpele Phylon (Taina a șaptezeci și cincea sau despre cripta de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu rară energie și dedicațiune, Emilian Marcu are cel puțin luciditatea să se situeze exact acolo unde trebuie: În dimineața de toamnă, printre cețuri imense,/ Printre manuscrisele vechi, rune de timpuri uitate/ Unde iubirile veșnic proaspete se lasă ochiului pradă/ Grădinarul cultivă semințe de mirodenii uitate". Amatorii de astfel de mirodenii uitate pot să îi guste, liniștiți, roadele. Referințe critice (selectiv): Laurențiu Ulici, Prima verba, 1975; Constantin Pricop, în "Convorbiri literare", nr. 5, 1978; Constanța Buzea, în "Amfiteatru", nr. 5, 1979
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
filosofico-etic (ca la Kant și Herbart), nici unul socio-cultural (ca la Durkheim și Dewey), nu se sprijină nici pe o psihologie empirică (așa cum întîlnim la Claparède și Montessori); ea este desprinsă dintr-o neomitologie antroposofică, în care educatorul apare ca un grădinar creator de forme, ca un preot și ghid spiritual (cf. 9, 144). Periodizarea vîrstei de creștere a ființei umane, în etape de cîte șapte ani, nu este nouă, dar la baza ei nu stă cercetarea psihologică, ci interpretarea antroposofică. Întemeindu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
De aceea, unele poeme sunt mici disertații etice în care, sub aparența ludicului inocent și a imagisticii incontinente, S. uzează din plin de resursele subversiunii: „Coboară în fântână nu zăbovi însă prea mult în răcoarea oglinzilor / la secretele întâlniri ale grădinarilor pune-ți mustăți de mărar / existența noastră în Balcani are o mulțime de aspecte agreabile / adună cu fărașul acest imens morman de poeme cu elitre uscate / citește calendarul bunicii apoi studiază pe îndelete probleme ecologice/ arma ta de apărare să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
cărți pentru nivelul lor de dezvoltare. S-au intersectat astfel trei arii curriculare: Limba și literatura română, Științe și Educație pentru sănătate. În cadrul unor excursii cu tema „Noi și natura”, în mijlocul naturii, am desfășurat jocuri ca: „Albina și floarea”, „Micul grădinar”, „Prietenul păsărelelor”, „Ghicește fenomenul din natură”, „Nu poluați natura”. Astfel, școlarii mici și-au pus în valoare cunoștințele de biologie, geografie, matematică, literatură, educație plastică, abilități practice. Fără să fie constrânși, elevii au desfășurat o activitate de evaluare a tuturor
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
, Gh. Tudor (8.II.1911, Chiajna, j. Ilfov - 20.X.1941, Iași), prozator. Este fiul Dumitrei (n. Cristea) și al lui Gheorghe Stoian, grădinar. Face școala primară în comuna natală (1918-1922), apoi urmează Școala de Arte și Meserii „Principele Nicolae” din București. Învață și tâmplăria, dar ajunge grădinar la Editura Fundațiilor Regale. Mobilizat, se aruncă din trenul care îl ducea pe front și moare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
Ilfov - 20.X.1941, Iași), prozator. Este fiul Dumitrei (n. Cristea) și al lui Gheorghe Stoian, grădinar. Face școala primară în comuna natală (1918-1922), apoi urmează Școala de Arte și Meserii „Principele Nicolae” din București. Învață și tâmplăria, dar ajunge grădinar la Editura Fundațiilor Regale. Mobilizat, se aruncă din trenul care îl ducea pe front și moare peste câteva zile. Debutează în 1934, cu proză, la „Cuvântul liber”, unde va semna și versuri. Colaborează la „Adevărul literar și artistic”, „Fapta”, „Universul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
Petru Manoliu], „Hotel Maidan”, „Credința”, 1935, 599; Ștefan Roll, „Hotel Maidan”, DMN, 1935, 10 394; Mihail Sebastian, „Hotel Maidan”, RP, 1935, 5 371; Miron Radu Paraschivescu, „Hotel Maidan”, CLI, 1935, 5; G. Călinescu, „Hotel Maidan”, ALA, 1935, 785; Eugen Jebeleanu, Grădinarul Stoian Gh. Tudor - scriitor, ADV, 1935, 15 935; Ovidiu Papadima, „Hotel Maidan”, G, 1936, 2; Mihail Sebastian, Notă la un roman proletar, RFR, 1936, 3; Călinescu, Ist. lit. (1941), 844, Ist lit. (1982), 929; Eugen Jebeleanu, Amintiri despre Stoian Gh.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
Aron Cotruș (Pătru Opincă, Invalidul), de un mare număr de schițe, nuvele și povestiri ale lui Ion Agârbiceanu (Cea veșnic călătoare, Frumoasa cea de piatră, Nestematele, Sub cireșul Miei, File dintr-un carnet, Pustnicul, Odihna de dincolo, Jupâneasa Clara, Meșterul grădinar, Visuri grele) sau de proza lui Ion Dongorozi (Dumerire), Gala Galaction (Iarna-i ici, vara-i departe), Emil Isac (Milioanele lui Wells), Eugeniu Sperantia (Flori, propagandă, flori... ), Paul I. Papadopol (Prin Câmpina) ș.a., incluse în „Foița «Vremii»”. Se traduce din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290653_a_291982]
-
iar regele, pentru a traversa râul ce duce spre casă, promite uriașului Raznic de la râul "împânzit de vârtejuri", pe "Puțin-Deloc-Nimic". Când vine vremea să-și țină promisiunea, regele încearcă să păcălească uriașul oferindu-i fiul crescătoarei de păsări, apoi fiul grădinarului: în cele din urmă, uriașul îl duce pe micul prinț în castelul din adâncul vârtejurilor apelor, iar băiatul devine tovarășul de joacă al fetiței uriașului. Morarul din cel de-al doilea basm aude un mic zgomot în lacul de la moară
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
la fel. Fata împăratului este martora acestor întâmplări. În timpul derulării unei vânători, Făt-frumos îmbracă hainele "cu soarele în piept, luna în spate și doi luceferi în umeri" și repetă isprăvile anterioare; fata de împărat îi dă un pumn cu bani grădinarului, pentru a nu-l certa pe argat. Împăratul se hotărăște să-și mărite și fata cea mică, dar aceasta refuză să-și aleagă soț. Împăratul este sfătuit să construiască un foișor cu poartă "pe unde să treacă toți fiii de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
că opera educațională este îndelungată și cere efort susținut. Pentru a avea loc această acțiune educativă este necesar un ambient educațional adaptat în care, încă din primii ani, copiii să poată găsi răspunsurile cele mai valide la fiecare problemă. Asemenea grădinarului ce se ocupă de fiecare sămânță în mod diferit funcție de factorii necesari încolțirii ei, creșterii și dezvoltării viitoarei plante, părintele trebuie să se ocupe de educarea fiecărui copil, în mod diferit, căutând în inima lui punctul accesibil binelui pentru că educația
Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
subterane, cârtița reprezintă calea gândurilor, inconștientul. Prezentă în vis, ea poate semnifica necesitatea de a descoperi un secret, ceva ascuns, îngropat. Această semnificație este întărită de faptul că este oarbă (refuzul sau incapacitatea de a vedea) și considerată ca dăunătoare, grădinarii alungând-o fără milă. «Cârtiță» este și numele dat spionilor. Cel care visează se simte supravegheat, spionat, poate chiar trădat. Taur Taurul reprezintă forța, vigoarea, virilitatea, pulsiunile sălbatice și inconștiente. Intervine în vis ca un substitut al omului, în general
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
trăit"; cum se va comporta în această situație "Seniorul de la Sionu" (de fapt, Fundulea!)? Va rămîne foarte strîns la pungă ("Nu am cheltuit scrie Maricăi din San Remo nici jumătate din suma destinată reușitei planului meu"), ține evidența bacșișurilor (pe grădinarul cimitirului unde era înmormîntată soacră-sa "l-am bacșișuit") și receptează cu lăcomie luxul orașului peninsular: "...se vîntură aici un lux a cărui vedere mă a făcut să renasc și să mă optimizez." Își chivernisește gospodăria cu atenții amintitoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
precum: Toader Bejan, Toader Mazuru, Toader Mazuru, el și Huțanu (zis Huțanu, n.ns.); Ghiitan (Găitan, n.ns.) Manucevici, arman; Andronic sân Găitan, arman; Ghiorghi sân Andrei Bercu, el și Dutcovici; Danciu Bulgariu, posbil un etnic bulgar sau doar un grădinar localnic, după cum Ion Neamțu, el și Merindi ar putea fi un ardelean venit din vreun oraș săsesc, sau, poate, un autohton din ținutul Neamț. Deosebit de interesante sunt datele oferite de „tăblița”16 alcătuită în anul 1851, ca etapă premergătoare întocmirii
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
călugărițe sunt mai mult invidioase, decât preocupate de eradicarea păcatului, iar stareța ni se dezvăluie prefăcută și coruptă. Un alt exemplu de decădere totală a monahiilor îl întâlnim în prima povestire a zilei a treia, unde un tânăr angajat drept grădinar al mânăstirii, după ce se prefăcuse a fi surdo mut, se transformă în obiect râvnit de toate suratele din incinta locașului sfânt. Decența este cu desăvârșire uitată, femeile „strigându-i vorbe deșucheate, fiind încredințate că dânsul nu le aude”538, iar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
conținutului, în timp ce singularizarea rezultată din opoziția masculin / feminin ilustrată în planul expresiei de opoziția singular / plural redefinește, cu ajutorul comparațiilor, plenitudinea înțelesurilor: "Vai, sărace fetele, / Îs toate ca florile / Aici cresc, / Colea-nfloresc, / Dincolo se veștejesc. Dar feciorul săracul / Este ca grădinarul, / Când se plimbă prin grădină, / Toate florile-i se-nchină. / Și el se plimbă și tace. Rupe floarea care-i place. Uită-te, bădiță, uite, / Uită-te din deal în șes, / Ce-ai lăsat și ce-ai ales; Ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care nu ar fi putut-o primi în Austria. Iată opinia prietenului său Frank Parak: „Pe temeiul concepției sale despre viață, ar fi intrat probabil ca frate călugăr la Hütteldorf sau la Kloster Neuburg, unde lucrase deja ca ajutor de grădinar într-o vară.“ Tractatus-ul său, apărut în Anallen der Philosophie a lui Ostwald, ar fi rămas neobservat, contactul său cu Cercul de la Viena ar fi rămas necunoscut, iar numele lui s-ar fi pierdut în mânăstire.“ (F. Parak, „Wittgenstein in
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]