2,083 matches
-
o piatră s'- arunci într-un noroc, decât un grai în zădar. 148 Mare cu mare grăiește și mic cu mic mai de nimic. 149 Melcul până nu se împle bine nimic din el nu scoate - afară. 150 Nu să grăiești, ci cum să grăiești să te silești a învăța. 151 Să stăm strâmb și să grăim drept. 152 Cei tineri grăiesc ceea ce fac, cei bătrâni povestesc ceea ce au făcut, iar cei nebuni ceea ce vor să facă. 153 Tăcerea răspuns la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
într-un noroc, decât un grai în zădar. 148 Mare cu mare grăiește și mic cu mic mai de nimic. 149 Melcul până nu se împle bine nimic din el nu scoate - afară. 150 Nu să grăiești, ci cum să grăiești să te silești a învăța. 151 Să stăm strâmb și să grăim drept. 152 Cei tineri grăiesc ceea ce fac, cei bătrâni povestesc ceea ce au făcut, iar cei nebuni ceea ce vor să facă. 153 Tăcerea răspuns la cel ce te necinstește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
grăiește și mic cu mic mai de nimic. 149 Melcul până nu se împle bine nimic din el nu scoate - afară. 150 Nu să grăiești, ci cum să grăiești să te silești a învăța. 151 Să stăm strâmb și să grăim drept. 152 Cei tineri grăiesc ceea ce fac, cei bătrâni povestesc ceea ce au făcut, iar cei nebuni ceea ce vor să facă. 153 Tăcerea răspuns la cel ce te necinstește, iar de vrei mai mult, ș-un mulțămim Dumitale. 368 {EminescuOpVI 369
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai de nimic. 149 Melcul până nu se împle bine nimic din el nu scoate - afară. 150 Nu să grăiești, ci cum să grăiești să te silești a învăța. 151 Să stăm strâmb și să grăim drept. 152 Cei tineri grăiesc ceea ce fac, cei bătrâni povestesc ceea ce au făcut, iar cei nebuni ceea ce vor să facă. 153 Tăcerea răspuns la cel ce te necinstește, iar de vrei mai mult, ș-un mulțămim Dumitale. 368 {EminescuOpVI 369} {EminescuOpVI 370} {EminescuOpVI 371} 154
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
183Vremea numai arată adevărul în adevăr, dar cam zăbovește. 184Vremea poruncește, vremea rabdă, vremea săvârșește ceea ce noi nicicum gândim. 185Vremea pe vreme a născut. 186Vremea pe slugă călare-l pune și pe stăpân pe jos îl lasă. 187Vremea singură-ți grăiește, când bagi sama l-ale ei. 188Vremea scapă prin crăpătură când strângi bine în mână. 189Vremea toate le găsește și toate le topește. 190Vremea hotar n-are. 191Vremea ce-a trecut pe lângă cea de acum și cea ce va să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe cel nebun vrea să-l facă bun. VREDNICIE 197Vrednicia fără înțelepciune ca o frumusețe fără ochi. 198Cei mai destoinici pururea se vrăjmășesc de cei mai neghiobi. GURA 199Gura omului numai pământul o astupă. 200Gura să-ți mai rabde, Pîn-a grăi și altul. 201Pecetea gurei tăcerea și a tăcerii vremea. GUST 202 Gustul dispută n-are. PROVERBE, ASEMĂNĂRI, LOCUȚIUNI DIVERSE, ZICALE, CIMILITURI Se aude 203 Ca sgomotul de apă, când cade pe pietre. Ca sunetul pe văi. 372 {EminescuOpVI 373} {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ce așteaptă cu picerele plecate, cu gâtul lungit, cu ochii sclipiți, cu gura cascată o îmbucătură de la masă să-i cază. 273Ca cel ce-l iubește soacra sa, îl așteaptă cu masa. 274Ca un idol, ce gură are, dar nu grăiește, ochi are dar nu vede, urechi are dar n-aude, nări are dar nu mirosă, mâni are dar nu pipăe, picere are, dar nu îmblă. 275Ca oaea ce și te îmbracă, și te hrănește. 276Ca oul gogoneț. 277Ca oul roș
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pentru cei vicleni ce singuri se prind). 363A dat spuză ș-a luat cenușă (adică nimic a dat, nimic a luat) 364A vorbit și nea Ion, că este și el om (Se zice în bătaie de joc pentru cei ce grăiesc vorbe proaste, socotindu-le de vorbe mari). 365Decît un an cioară, mai bine o zi șoim. 366Sare, până nu cere, să nu-i dai cuiva. 367Tocmeală dușmănească și plată frățească. 368Nu de la cine auzi, ci ce auzi de la acela, aceea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
simțea cum se albește la față. Îl cuprinse un fel de panică grețoasă, începând de la cap, apoi scurgându-i-se prin piept până în măruntaie. Ochii i se bulbucară până când literele deveniră încețoșate și nedeslușite. Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor. Pământul unde l-am dus pe fiul meu, pentru a-l sacrifica acolo Celui Sfânt, Muntele Moriah, acest loc a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor să rămână aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
am dus pe fiul meu, pentru a-l sacrifica acolo Celui Sfânt, Muntele Moriah, acest loc a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor să rămână aici ca Isaac și Ismael. Așa că am grăit în fața judecătorilor mei că Muntele va fi împărțit după cum urmează... Ce instinct îl reținea pe Guttman în acel moment și îl împiedica să rostească tare ceea ce tocmai citise în gând? Avea să-și pună de multe ori această întrebare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vechi. Guttman apropie tăblița de ochi: unghiurile formate de toate liniile acestei scrieri cuneiforme, toate caracterele silabice erau exact cum trebuiau să fie. La fel și exprimarea. Toate expresiile, toate formulările se potriveau cu dialectul și cu momentul istoric: am grăit astfel în fața judecătorilor... Nu existau decât vreo șase oameni în toată lumea care ar fi putut să falsifice un obiect ca acesta - și el, Guttman, era unul din ei. Dar nu avea nici un sens să fie un fals. Trevor-Roper a greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu disperare să afle semnificația exactă a acestui document, nerăbdarea ei dând acum în foc. Guttman se întinse greoi după cele trei sau patru texte cheie necesare descifrării cuneiformelor și se puse pe lucru. Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor. Pământul unde l-am dus pe fiul meu, pentru a-l sacrifica acolo Celui Sfânt, Muntele Moriah, acest loc a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor să rămână aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
am dus pe fiul meu, pentru a-l sacrifica acolo Celui Sfânt, Muntele Moriah, acest loc a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor să rămână aici ca Isaac și Ismael. Așa că am grăit în fața judecătorilor mei că Muntele va fi împărțit după cum urmează... Guttman nu se putu abține. Era din nou copleșit. Avraam se referea aici la unul din episoadele decisive ale culturii umane, akedah-ul, momentul în care marele părinte l-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe calul lui înaripat. După Mecca și Medina, Haram era locul cel mai sfânt. ...acest loc a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor să rămână aici ca Isaac și Ismael. Așa că am grăit în fața judecătorilor mei că Muntele va fi împărțit după cum urmează... Aici caracterele erau mai șterse, de parcă nu ar fi fost atât de adânc inscripționate. Deschise un sertar al biroului și scoase o lupă. Unele structuri erau inedite: trebuiau puse față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tare către cameră. Aceasta este o tăbliță dictată unui scrib de către Avraam, patriarhul, cu puțin înainte de a muri în Hebron. Este în scriere cuneiformă, în limba vechilor babilonieni. Traducerea cuvintelor sale se citește astfel: Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor. Pământul unde l-am dus pe fiul meu, pentru a-l sacrifica acolo Celui Sfânt, Muntele Moriah, acest loc a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor să rămână aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
am dus pe fiul meu, pentru a-l sacrifica acolo Celui Sfânt, Muntele Moriah, acest loc a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor să rămână aici ca Isaac și Ismael. Așa că am grăit în fața judecătorilor mei că Muntele va fi împărțit după cum urmează... Tăcu imediat în clipa în care auzi împușcătura. Când se prăbuși, mâna îi rămase strâns înfășurată în jurul tăbliței, agățându-se de ea ca de viața însăși. Capitolul 64 Ierusalim, vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
loc pe canapea, dar Mariana preferă să ia un scaun, Îl Întoarce invers și se așează călare pe el, privindu-l fix pe Wakefield. — Cred că ar trebui să vorbim despre Margot, spune Wakefield șovăielnic. După o tăcere dureroasă, Mariana grăiește: — Da, despre ea și despre miile de micuțe Margot care zac plîngînd În propria scîrnă În leagăne duhnitoare. Ce mii de mici Margo? Nu e de ajuns una, dacă ținem cont că a fugit de acasă la șaisprezece ani, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de fiecare dată vremea. Wakefield ar vrea să revină pe pămînt. — Tipul cu ciocănitul, ce spun picioarele mele despre el? — În realitate el ești tu, spune Îngerul cu voce moale, concentrîndu-se. Mergi pe drumul lui, dar v-ați rătăcit, amîndoi. Grăiește ca un bilețel de papagal. Și se Înșeală, crede el. Nu numai că nebunul nu e el, ba o să-l și strivească sub talpă ca pe un gîndac. Scîrț! — Cum adică el e eu? Wakefield Își pierde răbdarea cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
măsuțe separate una de alta, după obiceiul străvechi, și se făcea cea mai bună bere din regat. - Stiliano Sirianule, mi s-a adresat Faroald, noaptea trecută a fost lună plină, și Rachti l-a invocat pe Wodan, care i-a grăit prin zeița Nerthus. Rachti crede că s-ar cuveni ca Rotari să știe mai multe despre credința lui Arie și despre cea a Romei. Cine comandă trebuie să cunoască ce se află în inima și în mintea celor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
muchii aurite. Nu purta coroana și nici toiagul. Era și mai palid și tras la față ca ultima oară când îl văzusem, mâinile în tremurau și avea o iritație nervoasă ce-i afectase ochii. Când demnitarii s-au retras, a grăit: - M-am sfătuit cu experții și cu consilierii și, după ce m-am rugat și am vegheat, am ajuns la următoarea decizie: voi trimite ambasadori la Ravenna ca să ceară exarhului eliberarea prizonierilor. În schim, va avea pentru orașul Oderzo garanția neatârnării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să păstreze resturile prelucrării, spre a le dona bisericii lui. Zis și făcut. Cel mai bun giuvaiergiu din Pavia a pregătit o cutie cu patru plăcuțe de argint, fiecare din acestea având o monogramă gravată în limba greacă. Iată ce grăia textul: „Doamne, ajută-l pe robul tău Stiliano magistrul“. Împreună cu Adeodato am depus lemnul, împărțit în trei bucăți, ca să formeze o cruce patriarhală, cu cele șase vârfuri îmbrăcate în foiță de aur, fixată de cutie cu opt perle. Rotari m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-l las singur pe prietenul lui Krog? - Așa e trocul ăsta al tău, măi Krog, Îmi strigă. Fugi! Pruncii de acasă și din Runa o să vorbească cu vorbe de-ale tale! Fugi! Tată care poate că nu ești, am grăit eu adânc, dar am zbughit-o fără să mai privesc Îndărăt. M-am trezit pe un povârniș care cobora abrupt și am simțit răcoarea unei ape. Stk, stk, stk! Uriașii alergau la adăpostul copacilor, undeva pe mâna mea tare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În apă În timp ce alții, pe mal, se și apucaseră să rupă crengi și să caute bulumaci, Îndemnați de Vinas și de Vindecătorul care dorise să mă dea Umbrei. - Blestemată fii, Runa! auzirăm glasul ascuțit al lui Vinas. - Pruncul meu o să grăiască pe gură! răcni Runa, ridicând pumnul deasupra capului. Apoi, nu-i mai văzurăm pe urmăritori căci apa se năpusti iar Într-o trecătoare, după care făcu un cot care aproape că-l smulse pe Enkim dintre noi. Deodată, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o scoică? Albul nu-mi răspunse. Se mai uită o dată la Tuni, iar acesta ridică din umeri. - În satul meu, Începu albul, un tată și un fiu făcut lucruri ciudate. Cine-i plăcea mai mult lui Krog? Tatăl? Fiul? Pfuuh, grăia doar cu gura și la Început n-am priceput ce dorea. Apoi, mi-am amintit de ultima oară când vorbisem cu Minos, Înainte să plec de pe pământurile lui. - Mai mult Îmi plăcea Selat. - Selat, mort, spuse omul. Îmi Întinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Numai și numai din cauza lui! mai spuse. Deja neamuri Întregi duse la Umbră. Neamuri credincioase lui Moru și Krog. Poate că și tata Minos dus la Umbră din cauza lui Enkim, iar tata Minos iubit mult la tine. Mult. Ah, adevăr grăia Logon. Eu eram Krog, cel ce știa cele mai multe cuvinte. Și tot eu eram și prostul de Krog pe care Enkim Îl dusese de nas. Capul mi se Încinse Încet-Încet. Îl văzusem pe ticălosul de Enkim până și atunci când, abia scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]