3,747 matches
-
ferim deci a arăta punctul slab al platoșei, cu riscul, altfel, de a fi atinși; binevoiți a vă aminti că Bucureștiul e o școală de politică în care marile puteri își trimit diplomații să se formeze. Pe lângă profesori mai există greaca și rusa; ce poți dori mai mult? Tăcerea e de aur în această țară, să o repetăm mereu. Și că dacă ești așezat în văzul tuturor, trebuie să fii de două ori mai neîncrezător și mai circumspect. Capitolul 11 Scene
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sufragant al Buzăului, e un prelat remarcabil; fiind un bărbat foarte frumos, de cel mult patruzeci de ani, cu o figură simpatică, cu o privire în același timp blândă și autoritară, conversația omului bisericii este plină de farmec; vorbește latina, greaca veche și cinci limbi moderne. Monseniorul Dionisie este cel care a tradus în limba română le Génie du Christianisme (Geniul creștinismului, n. tr.). Se pare că opiniile sale așa-zis avansate sunt oarecum temute. Marii boieri, ce formează majoritatea în
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
obediență față de autoritatea romană 357, le permitea cetățenilor de rând ca în viața particulară să venereze orice divinitate doreau, asigurând în acest fel și supraviețuirea cultelor locale 358. Însă, înclinația spre narativism, naturalism și individualizare, deosebește arta romană de cea greacă, a cărei tendință primordială era aceea a idealizării etice, formale și spirituale. Fig. 20. Venus din Milo. Detaliu Cât privește iconografia și reprezentarea vizuală a sacrului, pot fi remarcate unele asemănări speciale cu arta greacă, explicitate prin imageria divinităților, prin
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
2000, pp. 26-28. 354 E. H. Gombrich, op. cit, p. 87. 355 Zeitățile romane sunt, în mare parte, corespondentele locale ale celor din Grecia antică, motiv pentru care reprezentarea lor iconografică în tradiția romană este atât de apropiată de cea greacă. Între cei mai venerați zei romani se numără Jupiter, corespondentul lui Zeus din mitologia greacă, Junona, Marte, Apolo, Diana, Mercur, Ceres, Venus, Bachus, Pluton, Cupidon, Vesta și Neptun. 356 D.N. Zaharia, Istoria artei antice și medievale, Editura Artes, Iași, 2007
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
lor, ceea ce este de cele mai multe ori eficace: adică, diferențiind între anacronismele punctuale și cele durative. Acești termeni au fost împrumutați de la distincția lingvistică a aspectelor verbale. Punctualul corespunde preteritului din engleză și spaniolă, trecutului simplu din franceză și aoristului din greacă [perfectului compus sau perfectului simplu din română]. Durativul arată că acțiunea durează mai mult: în franceză, spaniolă [și română] imperfectul este folosit pentru a indica aspectul durativ (continuu), în engleză el este exprimat prin utilizarea formei progresive. Punctualul este folosit
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
variație a unui tipar stabilit drept o figură (retorică), atitudine reflectată și în titlul cărții sale Figuri III. În cadrul acestei teorii, se înțelege de la sine că el a căutat să exprime figurile în acord cu terminologia tehnică dezvoltată din retorica greacă. De vreme ce acești termeni, ce prezintă, fără îndoială, anumite avantaje, par destul de criptici și, ca urmare, tind să provoace o reacție de respingere, am încercat să evit utilizarea lor și n-am făcut decît să-i menționez în relație cu termenii
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în școalele noastre. [DASCĂLI BUNI ȘI DASCĂLI RĂI] 2270 Ce am zice despre un dascăl care, departe de-a pune pe elevii lui să cugete singuri și să rezolve problemele de aritmetică, de geometrie, de fizică, de limbi latină ori greacă, ar 175 {EminescuOpXV 176} veni și le-ar da rezultatul gata al operațiunilor matematice, traducerile făcute gata din latinește și grecește și ar face-o asta zilnic fără să observe sau fiindu-i cu totul indiferent daca elevul învață ceva
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
moduri posibile după regula combinației (vezi Mocnik) Să iau și Evanghelia lui Luther tot pentru grecește, dar îmi trebuie și Biblia latină. De-aceea biblia, trebuie citită în textul ei original în școală și să aibă două traduceri alături: latină - greacă. Așa se-nvață limbile clasice II paleoslava - latina - română III sanscrita - latina - româna 393 {EminescuOpXV 394} IV turceasca - latina - româna V bulgăreasca - latina - româna VI sârbeasca - latina - româna VII ungureasca - latina - româna - D[i]cț[ionarul] de Buda VIII moscovita
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
până la Constanța cu ei. S-au blocat. Nu le venea să creadă că cineva le vorbește în limba lor. Nu se poate, domnule, nu e voie", m-au blocat din prima. "Măcar cine afretează avionul, insist eu, ce companie, română, greaca?" "TAROM, domne, romînească..." Și este vreun reprezentant al TAROM-ului prin preajmă?" agasez în continuare. Nu știu, încercați la birouri." Mi-a făcut bine această reântâlnire cu amabilitatea angajatului român, așa că la birouri am scos pașaportul francez și două sute de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
după criteriul autorității și charismei, în maniera lui Max Weber. Aplicând același criteriu în cazul divinației, pe primul loc s-ar situa profetul, urmat de clarvăzător și mai apoi de ghicitor. Prezența profetului este semnalată în mai toate civilizațiile: arabă, greacă, semitică etc. Mai mult, "etnologii s-au obișnuit să vorbească chiar despre "profeții primitive" referindu-se la indienii din America și, într-o mai mică măsură, la Africa"14. Așadar, fenomenul divinatoriu este unul destul de vechi și de răspândit, chiar
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
dacă exista, era rudimentară, lipsea despărțirea În cuvinte, iar pînă În Evul Mediu nu s-a făcut niciun efort pentru a se schimba aceste obi ceiuri, atît În textele grecești, cît și În cele latinești. Sistemul de accentuare, care În greacă ar fi putut com pensa această dificultate, nu a fost inventat decît În perioada elenistică și chiar și atunci, vreme Îndelungată, nu a fost de uz comun. De-a lungul Întregii Antichități, alternarea interlocutorilor În textele dramatice nu era indicată
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
romane (și nu a celor grecești) s a putut face, de pildă, o istorie a coafurilor În Antichitate. 2 COPISTUL În Antichitate, existau două categorii de copiști, cei oficiali și cei particulari. Copistul oficial era indicat prin numele grammateuv~, În greacă, și scriba, În latină; cel particular era „scriitorul“ prin definiție, „scriitorul de carte“, „caligraful“: gr. bibliogravfo~, kalligravfo~, lat. librarius, scriptor. Stenografii erau foarte prețuiți (vide Marțial 14, 208: currant uerba licet, manus est uelocior illis - nondum lingua suum, dextra peregit
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
pentru studiile supe rioare, al căror conținut este articulat, după schema diviziunii filozofiei, În discipline care se ocupă de natură, discipline morale și discipline care privesc realitățile supranaturale (metafizica). Această revoluție se Împli nește sub semnul filozofiei aristotelice: traduse din greacă În arabă și apoi din arabă În latină, Începînd cu secolul al XIII-lea, operele filozofului grec sînt un ele ment decisiv pentru dezvoltarea filozofiei și a științei. Noua concepție asupra culturii rămîne una profund unitară, dar uneori se deschide
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
numeroasele culegeri de predici În limba vulgară ajunse pînă la noi sînt o mărturie a strădaniei lor. Cultura universitară se deschide spre exterior nu doar pentru a da, ci și pentru a primi. Este semnificativ faptul că cele mai multe traduceri din greacă și din arabă, care le-au oferit profesorilor universitari texte fundamentale pentru toate disciplinele, nu au fost făcute În interiorul universităților, ci la Curte sau În alte centre culturale, unde mecenați laici sau ecleziastici susțineau Întreprinderi de felul acesta prin Însemnate
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Aristotel, necunoscute mai Înainte, și cu cele ale comentatorilor arabi, Avicenna și Averoe. Încă de pe la 1230, primele texte aristotelice intră În facultățile de teologie, unde, Începînd cu jumătatea secolului, apar sinteze gran di oase dintre cultura creștină și gîndirea clasică greacă, datorate franciscanului Bonaventura și dominicanului Toma d’Aquino. Filozofii parizieni sînt magnanimi, cum se definesc ei Înșiși; sînt, după unii istorici, cei dintîi intelectuali conștienți de funcția lor socială. În 1270 și 1277, tezele averroiste sînt condamnate de epis copul
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Paradoxa (În 1465, editat de Fust și Schoeffer, la Magonza); De oratore (1465, Sweynheim și Pannartz, la Subiaco); din același an datează o ediție din Lactanțiu. Autorii greci s-au bucurat de mai puțină atenție. Pri mele cărți tipărite În greacă au fost, din motive didac tice, gramaticile grecești ale lui Constantin Lascaris (Milano, 1476) și Manuel Chrysoloras (Veneția, 1484); ediția princeps a lui Homer datează abia din 1488, cînd era deja publicată cea mai mare parte a clasicilor latini cunoscuți
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
boteza, cruce, Dumnezeu, Înger, păgân (necreștin); inscripția de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa “Dumnezeu etern și Iunona (Maria) și Îngerisecolul III ; donariul de la Biertan (Hristograma), secolul; IV opaiț descoperit la Tomis, sec IV -chipul lui Hristos și inscripția inscripția de la Niculițel, (lb greacă) sec IV (numele a patru martiri creștini: Zotikos, Attalos, Kamasis, Filippos) martirizarea lui Sava Gotul (valea Buzăului)372 d. Chr. episcopii de la Tomis: Bretanion, Gherontie, Teotim I scriitorii patristici (părinți ai Bisericii) 1. Dionisie cel Mic secolul IVÎntemeietorul sistemului cronologic
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
de reîntâlnire (între vechi prieteni care se pierduseră din vedere). Simbolic și fratern sunt sinonime: oamenii nu fraternizează fără să aibă ceva de împărtășit, simbolizarea nu este posibilă fără a uni ceea ce era străin. Antonimul exact al simbolului este, în greacă, diavolul: cel care separă. Diabolic este tot ce desparte, simbolic este tot ce apropie. Imaginea este benefică fiindcă este simbolică. Adică rememorantă și reconstituantă, ca să folosim echivalente. Dar pentru a uni sau a reuni, în virtutea mecanismului logic al incompletudinii, trebuie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este frumos ca un zeu, nu statuia lui este admirabilă, și cu atât mai puțin sculptorul. Ci Olimpul. Există o epistemologie, dar nu și o estetică greacă. Așa cum nu există o estetică medievală. A scrie "la artă se spune în greacă technè", cum se face mereu, înseamnă, mai mult decât un anacronism, un delir recuperator. "Arta", în lumea elenică (altfel vor sta lucrurile în lumea elenistică), nu este un subiect în sine, susceptibil de o învățare teoretică, transmis prin academii, afectat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Arta este occidentală, țărănească, dar circulatoare și înzestrată pentru călătorie (Dürer în Italia, Leonardo în Franța etc.). Vizualul este mondial (mondoviziune), conceput încă de la fabricație pentru o difuzare planetară. Fiecare vârstă are limba ei maternă. Idolul s-a exprimat în greacă; arta în italiană; vizualul în engleza americană. Teologie, Estetică, Economie. Un lucru reflectându-l pe celălalt. * * Spre deosebire de cele două perioada care o încadrează, cea a artei apare imediat ca specifică Occidentului. Dar acesta nu este un bloc sincron, iar societățile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
auzim de aproape. Spațiul sonor absoarbe, bea, pătrunde; ești posedat de el, în timp ce prin vederi "clare și distincte" ca o idee poți poseda ființele și lucrurile. Privirea e liberă, auzul e aservit. Pentru "a se supune" nu se spune, în greacă, "a asculta" (upakouein)? În audiție există un principiu de pasivitate, iar în vizionare unul de autonomie; poți să sari peste paginile unei cărți, dar nu peste secvențele unui film văzut în sală, care-ți impune desfășurarea și ritmul lui. Percepția
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tot ce era înalt în el era excesiv. Scria sublim dintr-o urgență a compensării. Părea că experimentase toate viciile, pentru a putea vorbi cu competență despre virtute. Putea simți orice și putea gândi orice. Știa tot, citise tot. În greacă, latină, engleză, franceză, italiană. Când scria despre contingență, despre libertate sau despre etic, gândea ca un profesionist, deși nu-i frecventase în mod sistematic pe filozofi. Și totuși cândva, pesemne într-o altă viață, îi citise și pe ei. Când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Augustin, Scotus Eriugena, Meister Eckart Și Nicolas de Cusa, cf. W. Weischedel, „Der Gott der Philosophen,” vol. 1, Munich, DTV, 1979 [1971]) apud Marios P. Begzos, „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church ...”, p. 328. footnote>. Cuvântul „apofatic”, în greacă ἀπόφατική, vine de la ἀπόφασις, care are înțelesuri fundamentale, Și anume „revelație” Și „negație”<footnote Cuvântul revelație vine din ἀπόφαίνειν, în timp ce cuvântul negație vine din ἀπόφημι. Conform dicționarului Grec - Francez a lui Anatole Bailly, ἀπόφασις înseamnă: negație, declarație, explicație, răspuns, decizie
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
Și Ființă”<footnote A se vedea De principiis I, I, 5; Contra Celsum 6, 65; Contra Celsum 7, 38. footnote>. Pentru Filon iudeul Și Origen creștinul, problemele apofatismului se pun pentru întreaga teologie ulterioară. Două tradiții apofatice complet diferite, cea greacă veche Și cea a Vechiului Testament, cu figurile lor centrale (Platon Și Moise) au trebuit așezate în ordine. Pentru Platon, „apofatismul a avut o bază cosmologico-naturală, în timp ce, pentru Moise, apofatismul se baza pe eshatologie. Porunca împotriva imaginilor constituie granița dintre
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
tot ce era înalt în el era excesiv. Scria sublim dintr-o urgență a compensării. Părea că experimentase toate viciile, pentru a putea vorbi cu competență despre virtute. Putea simți orice și putea gândi orice. Știa tot, citise tot. În greacă, latină, engleză, franceză, italiană. Când scria despre contingență, despre libertate sau despre etic, gândea ca un profesionist, deși nu-i frecventase în mod sistematic pe filozofi. Și totuși cândva, pesemne într-o altă viață, îi citise și pe ei. Când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]