1,516 matches
-
bricheta și pachetul de țigări, a ieșit pe terasa casei și s-a așezat direct pe treptele de marmură de la intrare. Și-a aprins o țigară și a tras cu poftă fumul în plămâni. Cum stătea așa, absent, nepăsător, ascultând greierii și respirând aerul nopții senine de iunie, deodată, înaintea ochilor i-a apărut îngerul acela din vis, sau o fi fost cel de pe malul Dunării, sau o fi fost altul, dar oricum semăna ca două picături de apă cu ăla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
apă domina întreg ținutul, sustrăgându-i pământul și cerul, iar pentru toți cei din sat, pentru cei băgați la cerneală și abandonați, nu mai exista decât locșorul acela unic, minuscul, în care tocmai se găseau. De pretutindeni orăcăiau broaște, lărmuiau greieri, arătându-ți calea ce duce sub pământ. și ferecând totodată satul în ecoul unei lăzi, pentru ca nimeni să nu mai poată scăpa de acolo. Ca pe toți ceilalți copii, mă duceau și pe mine la morți. Aceștia erau întinși pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vadă pentru ultima oară, înainte să fie duși la cimitir. Sicriele erau deschise, picioarele - cu tălpile pantofilor înălțate -, ațintite spre ușă. Când intrai în cameră, făceai o dată înconjurul sicriului, pornind dinspre picioarele mortului, și te uitai la el. Broaștele și greierii erau lucrători aflați în slujba morților. Noaptea le împărtășeau celor în viață tot felul de lucruri străvezii menite să-ți zăpăcească mințile. Îmi țineam cât puteam de mult răsuflarea ca să pricep ce spuneau. Apoi, dintr-o dată, trăgeam cu disperare iarăși
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la cumpărături în sat, intram ziua în amiaza mare pentru un scurt răstimp în biserică. Când mă aflam singură acolo, pentru mine nu era o biserică. Mă duceam la Fecioara, nu-mi făceam cruce, nu mă închinam. Era răcoare iar greierii țârâiau dindărătul altarului așa cum o făceau seara, în curte. Mă duceam întins la Maria, cercetam cu atenție inima ei, sugeam o bomboană pe care mi-o cumpărasem din restul de bani și puneam o alta între degetele ei de la picioare
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
iarba-albastră Luna, bucălat cârlan." (Serghei Esenin) Esenin, care-și încropise un prepeleac acolo "sus pe cerul bărăgan", văzându-mă atât de singur, trist și abandonat, a coborât un moment lângă mine, pe băncuța unde stăteam. Salut, Titi! Ce faci? Ascult greierii, Serioja. Te-ai lovit rău, așa-i? Da, cam rău... Ți-a căzut vreun dinte? Deocamdată nu, dar se clatină... Lasă,Titi, nu te mai necăji și nu mai fi trist. În câteva zile te vei face bine. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să scriu despre acest oraș, am impresia că totul a fost spus înaintea mea, că nu aș face altceva decât să derapez în banal și ridicol. Atmosfera cu totul și cu totul specială din jurul anticei Via Appia, cu cicadele și greierii cântând în aerul proaspăt al dimineții de vară. Furnicarul din jurul gării Termini, acolo unde sosea la fiecare douăzeci de minute un microbuz din România, din care coborau femei cu sacoșe de rafie, sacs arabes, cum le spun francezii. Bisericile construite
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
jucau în felurite moduri (chiar și numele acesta - „tărîmul celălalt“ - îl primise, bineînțeles, tot în urma unui joc - atunci cînd s-au dat o zi întreagă pe fund pînă jos) : făceau săpături să descopere comori, își construiau cazemate în pămînt, scoteau greierii din găurile lor cu paiul și se întreceau care are mai mulți (duceau apoi greierii acasă și aveau scandal cu părinți), escaladau panta, făcînd astfel alpinism, stăteau pe niște fiare ca pe scăunelul unui tun antiaerian și trăgeau sau se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
unui joc - atunci cînd s-au dat o zi întreagă pe fund pînă jos) : făceau săpături să descopere comori, își construiau cazemate în pămînt, scoteau greierii din găurile lor cu paiul și se întreceau care are mai mulți (duceau apoi greierii acasă și aveau scandal cu părinți), escaladau panta, făcînd astfel alpinism, stăteau pe niște fiare ca pe scăunelul unui tun antiaerian și trăgeau sau se jucau de-a cororizii. De data asta, băieții nu erau nici aici. Dănuț dădu un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
finalizare a ultimului său volum, susținut fiind de adierea ușoară a vântului, de foșnetul discret al frunzelor, de zumzetul monoton al albinelor, aflate într-o neîncetată agitație și căutare, de ciripitul păsărelelor adăpostite în copacii rămuroși, de țârâitul invariabil al greierilor, de cântecul îndepărtat al unui cocoș, cu care își gratulează iubitele, de aerul încărcat de arome plăcute și nedefinite. Toate acestea, reunite ca într-o simfonie rustică orchestrată de Mama Natură, alcătuiesc fondul sonor care îi stimulează și susțin profesorului
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și roșii, iar sprâncenele groase și negre aveau o linie frumoasă ce exprima hotărâre. Era în floarea tinereții și se plângea neîncetat de captivitatea din casă, foindu-se ca un leu în cușcă. I se părea că trăiește ca un greier într-o gaură întunecată, avea multe restricții precise. Spera ca cineva să-i dea într-o bună zi o veste nemaipomenită și să-l scoată de acolo. Când maică-sa plecase și-i spuse că va rămâne acolo pentru mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să cadă la picioare. Ieși afară sau țip! îmi strigă printre dinți, cu ură, încercînd zadarnic să-și elibereze mîinile. O strîng mai cu putere, apropiind-o. În noaptea asta, îi recit eu încet și apăsat, a mai îmbătrînit un greier. L-am auzit luîndu-și rămas bun de la stele / Și de la brazdele de fîn sub care cîntase". Îți amintești, Cristina? Te întrebai în poezia aceea unde și-o fi ascuns greierul arcușul sfînt, să-l cauți tu, îi spun eu încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îi recit eu încet și apăsat, a mai îmbătrînit un greier. L-am auzit luîndu-și rămas bun de la stele / Și de la brazdele de fîn sub care cîntase". Îți amintești, Cristina? Te întrebai în poezia aceea unde și-o fi ascuns greierul arcușul sfînt, să-l cauți tu, îi spun eu încet, aproape în șoaptă, eliberîndu-i mîinile. "Aș vrea să-l găsesc eu, / Înaintea hoților de lucruri sfinte", adaug, apoi mă plec și iau de jos sacoșa, vrînd să mă îndrept spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
leneș și șmecher, lasă toată greutatea trăsurii asupra lui Nonius. O să mi-l omoare!“ Tata a fost întotdeauna înalt și zvelt, fiind în același timp bine legat; stătea mereu pe partea stângă, din obiș nu ință. Eu, negricioasă ca un greier, sau ca o furnică, subțire, aproape fără greutate, cu șorțul de școală și cu paltonul meu albastru, cu pălărioara albastră de fetru, cu ghetre tri cotate roșii, îmi bălăbăneam picioarele încălțate cu ghetuțe vechi, gândindu-mă la cutia de carton
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
adun puteri pentru viitor, până la întoarcerea ta. Fiindcă ai să te întorci la mine, nu-i așa, draga mea? M. c. p. 24 august [1950], joi [...] Vreascurile pe care le adunăm din pădure trosnesc și pârâie, cerul e înstelat, țârâitul greierilor se aude somnoros și îndepărtat, sub clar de lună. Mi se strânge inima la chemarea asta discretă a amintirilor; mă gândesc la tine, scumpa mea, nobila mea copilă; mă gândesc la întoarcere, la Mimi, la pistruii ei, și îmi vine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Craiovei și m-a binecuvântat. Am întâlnit o profesoară de la R[egina] M[aria]. Ea m-a condus la tramvai și am venit în fuga mare să-ți scriu. [...] Crăciunul, 1950, luni [...] Haide, haide, o să trebuiască să mă apăr de greieri, de greierii mei negri care vor să înlocuiască toate cântecele de la T.S.F. E adevărat că amurgul mi-a năpădit camera, ce zic eu năpădit, s-a instalat în cameră, și nu e amurgul, ci noaptea neagră, care scutură tot praful
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
m-a binecuvântat. Am întâlnit o profesoară de la R[egina] M[aria]. Ea m-a condus la tramvai și am venit în fuga mare să-ți scriu. [...] Crăciunul, 1950, luni [...] Haide, haide, o să trebuiască să mă apăr de greieri, de greierii mei negri care vor să înlocuiască toate cântecele de la T.S.F. E adevărat că amurgul mi-a năpădit camera, ce zic eu năpădit, s-a instalat în cameră, și nu e amurgul, ci noaptea neagră, care scutură tot praful negru, de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ies sara din sărbătoare și se apucă de lucru, pe când românul iese dimineața și mahmur de noapte perde zeua toată” <endnote id="(735)"/>. Percepția se modifică radical odată cu modificarea elementului de referință. Dacă românii se autopercep ca un fel de „greieri” În raport cu „evreii-furnici”, În schimb aceiași români se autopercep ca un fel de „furnici” În raport cu „țiganii-greieri”. Într- adevăr, În imaginarul colectiv al românilor, aceștia din urmă apar ca fiind „cântăreți Înzestrați, sentimentali și senzuali, dar leneși, dezordonați, incapa bili de muncă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prin câmpuri prăfuite înconjurate de lacuri mlăștinoase, cu câte o colibă pricăjită pe ici-colo, majoritatea neterminate sau sprijinite în vreun par mai lung. Apar păduri tropicale în care ne acompaniază un zgomot ciudat, un fel de mixtură între cântece de greieri, de păsări și țipete de maimuțe. Nu după multă vreme peisajul devine obosit și copacii par acoperiți cu o pâclă de praf iar aerul, în ciuda dimineții și a pădurii tropicale, îmi pare destul de greu de respirat. Apare și explicația la
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
aranjez în sacul de dormit întrebându-mă dacă asta a fost tot sau face poante, beau niște apă și rămân contemplând flăcările care par din ce în ce mai mari. Continui să aștept să se întâmple ceva deosebit și mă deranjează cântecul puternic al greierilor care parcă îmi țipă în urechi, atât de tare încât mă gândesc cum aș putea să-i „inchid” ca să nu mă mai deranjeze. Am o fracțiune de secundă de luciditate în care realizez că sunt în plină putere a ayahuasca
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în urechi, atât de tare încât mă gândesc cum aș putea să-i „inchid” ca să nu mă mai deranjeze. Am o fracțiune de secundă de luciditate în care realizez că sunt în plină putere a ayahuasca și că, probabil, nu greierii și-au schimbat intensitatea cântecului, ci eu mi-am schimbat percepțiile. Zgomotul apăsător dispare la un moment dat, înlocuit de imagini fantasmagorice, șerpi de culori hipnotizante înlănțuiți într-o permanentă mișcare, prelingându-se din cer către pământ imaginea din Matrix
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dens, cu excepția colțului lui Eric, iluminat modest de flacăra firavă a lumânării. Toată lumea începe să fumeze și Eric ne oferă câte un mapacho mie și lui Udita. Acceptăm și rămânem câteva minute fumând în liniște, ascultând freamătul pădurii și cântecul greierilor. Simt cum Udita a intrat deja în stare de meditație iar ceilalți se destind progresiv. Eric ne cheamă lângă el pe rând. Merg, spune ceva pe o limbă necunoscută (Quechua, bănuiesc), îmi pune niște Agua florida pe cap apoi ia
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
filtrate și exprimate prin ceea ce avem mai bun în noi, poate am deveni cu adevărat oameni ai viitorului... Eu cred că șamanii sunt oameni care trăiesc în momentul prezent. Sunt aici, acum, receptivi la croncănitul ciorii de pe gard, la cântecul greierului a cărui tonalitate poate anunța ploaia, sau la direcția firului de iarbă care poate povesti prin ce a trecut de-a lungul scurtei existențe. Și, dacă un greiere poate transmite o întreagă istorie, mă întreb, ființa umană unde s-ar
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
-ne în mult visatul palat din Knosos. După aproximativ două ore de vizitare ne-am așezat pe zidurile lui, la umbră, Liviu pentru a face câteva schițe, iar eu pentru a-mi nota ultimele impresii. Este răcoare la umbra pinilor, greierii cântă și din când în când ne mai dau târcoale rătăciții din grupurile organizate, sau răzvrătiții care doresc să se rupă de „turmă” și să perceapă singuri minunățiile mai mult bănuite, decât moștenite peste veacuri. Căci, într-adevăr, singura soluție
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fi considerat poate că toate acestea au fost relevante pentru ultima privire aruncată Tamarei, când s-a Întors pe scară, privindu-mă peste umăr, Înainte de a coborî În mica gară Învăluită În lumina crepusculară cu parfum de iasomie, În care greierii Își făceau de cap; dar astăzi nici o notă marginală străină nu poate Întuneca puritatea acelei dureri. 3 La sfârșitul anului, imediat ce Lenin a preluat puterea, bolșevicii au subordonat totul menținerii puterii și atunci și-a Început uluitoarea carieră regimul vărsărilor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
comèdia aiasta? Chiribuță, ridică din umeri: Eu... eu nu știu... Nici eu... Prinde! îi aruncă Ștefan un măr de pe tipsie Chiribuță îl prinde, râde și mușcă. Ștefan își proptește capul greu în palme, picotește cu ochii roșii de oboseală. Un greier țârâie fin în zidurile mucede ale cetății. Chiribuță! Ia vină tu de mă trage olecuță pe spinare. Mi s-a pus o ruptoare de mă seacă. Chiribuță sare, dar, pe ușița de taină, tiptil, se strecoară Voichița. E udă leoarcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]