9,562 matches
-
stomatologice ce să mai vorbim! Chirurgia era brutală și rezultatul operațiilor permanent amenințat de infecții. Bărbații erau luați cu arcanul în armată, iar justiția era o loterie. După moarte, bogații erau îngropați cu toate onorurile, iar săracii erau aruncați în gropi comune, după ce li se lua totul, inclusiv... dinții. Așa că, mai bine nu!
13 motive să nu trăiești în vremea lui Jane Austen () [Corola-journal/Journalistic/3306_a_4631]
-
a exista un congres USL ar trebui să existe trei congrese, unul PSD, unul PNL și unul PC. Numai în aceste condiții ar putea fi urmate de unul USL. Și ce ar putea face acest congres? Să întoarcă mortul de la groapă? Chiar dacă există un Guvern, în funcțiune USL nu mai există de facto. Nu doar în Ilfov și în alte județe ale țării, nu mai există nici la nivel central. Deci ar putea să facă? Nu se mai poate întoarce mortul
Sorin Roșca Stănescu: Un congres USL este o utopie by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33268_a_34593]
-
există un Guvern, în funcțiune USL nu mai există de facto. Nu doar în Ilfov și în alte județe ale țării, nu mai există nici la nivel central. Deci ar putea să facă? Nu se mai poate întoarce mortul de la groapă”, a spus Sorin Roșca Stănescu.
Sorin Roșca Stănescu: Un congres USL este o utopie by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33268_a_34593]
-
mistere, dar încă vii în Atena Faptelor Apostolilor (17, 23), acolo unde Sf. Paul comitea pioasa fraudă amendată de Erasmus în Elogiul nebuniei 9. Căci nu de un „zeu necunoscut” (ignoto deo), cum spune Apostolul, e vorba aici, ci de groapa comună a tuturor „zeilor necunoscuți și străini ai Asiei, Europei și Africii” (Diis Asiae, Europae & Africae, diis ignotis, &peregrinis), cum explică Erasmus, cu al căror măcel au încep zorii creștinismului. Singura cetate de scăpare a acestor divinități de mistere a
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
era așezat un zeu./ Dacă se crăpa o piatră, repede era adus/ și pus acolo un zeu.// Era de ajuns să se rupă un pod,/ ca să se așeze în locul gol un zeu,// ori, pe șosele, s-apară în asfalt o groapă/ ca să se așeze în ea un zeu.// O, nu te tăia la mână sau la picior,/ din greșeală sau dinadins.// De îndată vor pune în rană un zeu,/ ca peste tot, ca pretutindeni,/ vor așeza acolo un zeu/ ca să neînchină
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
puternica generație Iorga-Ibrăileanu, purtătoarea de cuvânt a unei înțelegeri învechite a literaturii, al cărei mesaj era, în ochii lor, preponderent social și chiar antiestetic. Două decenii mai târziu, a fost rândul concepției marxiste despre artă să încerce să arunce la groapa de gunoi a istoriei criteriul estetic. Meritul generației 1960 a constat în repunerea esteticului în drepturile lui naturale. Ceea ce unii critici tineri contemporani refuză obstinat să admită este că pledoaria noastră pentru autonomia esteticului avea caracter politic. Numai astfel putea
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
Am considerat că nu e demn de mine să-l citesc. Asta mă ajută să trăiesc cu iluzia că rămân cel din capitolul din „Istorie” pe care ai binevoit să mi-l consacri. Toate cele bune, Nicolae Manolescu Dăm în gropi Dacă privești pe fereastra redacției noastre, o zărești: imensă, neverosimilă, ca o gură de monstru căscată - îți dă fiori. A crescut în ea o vegetație sălbatică, buruieniș și lăstăriș, au crescut pomi care, curând, vor prinde putere și se vor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3685_a_5010]
-
fereastra redacției noastre, o zărești: imensă, neverosimilă, ca o gură de monstru căscată - îți dă fiori. A crescut în ea o vegetație sălbatică, buruieniș și lăstăriș, au crescut pomi care, curând, vor prinde putere și se vor face pădure. E groapa de fundație a unei clădiri începute și abandonate. În centrulul Bucureștiul. Aproape, spre Calea Victoriei, dai de alta. Și tot așa: capitala noastră e plină de astfel de gropi. Cum e plină de clădiri rămase etern neterminate, și de maidane pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3685_a_5010]
-
pomi care, curând, vor prinde putere și se vor face pădure. E groapa de fundație a unei clădiri începute și abandonate. În centrulul Bucureștiul. Aproape, spre Calea Victoriei, dai de alta. Și tot așa: capitala noastră e plină de astfel de gropi. Cum e plină de clădiri rămase etern neterminate, și de maidane pe care zac mormane de gunoaie, și de imobile în ruină, cu fațade urâte. Ai zice că tocmai am ieșit dintr-un război, dintr-un dezastru. Mai sunt și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3685_a_5010]
-
pe băncile elevilor de azi, de multe ori dezinformați dacă nu multilați, pur și simplu, de așa-zisa „parte bună” a comunismului. Cum arăta România la sfârșitul anilor ‘80 în viziunea comprehensivă a autorului? „Călcai pe trotuare sparte, ocazional, prin gropi, în caz de ploaie, prin nenumărate bălți, priveai în vitrine cu mărfuri ponosite, puține, călătoreai înghesuit în tramvaie, îți clănțăneau dinții în vagoane de tren înghețate. Pentru orice fel de aliment, amintește-ți, te izbeai de cozi, de îmbrânceli, de
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
contrariante și chiar șocante. Și-a scris textul de opt ori Răzvan Petrescu însă nu în sensul cumințirii părerilor (necum al aplatizării), lăsându-ne cel puțin descumpă niți atunci când vorbește despre ridicolul înmormântărilor („cât de ridicolă e o înmormântare. Cu groapa și popa și mortu’ și lumea-n negru”) sau când ne spune că pentru literatură nu e obligatoriu talentul spre deosebire de muzică, unde este („Pentru muzică e nevoie de talent, pentru literatură, nu”). Dan Lungu, autorul volumului de proză intitulat Cheta
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
a nu fi de acord, de a replica și de a contesta (cu delicatețe, ce-i drept). Dincolo de retorică, se ascunde aici un refuz al docilității (adică tocmai al uneia dintre virtuțile cele mai des pomenite în legătură cu Adrian Popescu): „O groapă de la țară unde aluneci,/ Printre crengi uscate e aproape tandră,/ Te zgârâie [sic!] un pic spinii măceșului,/ Și gata, e aproape o glumă,/ Un păcat venial,/ O lăcomie de elev,/ Un pastel de Alecsandri,/ O poezie de notație de la Steaua
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
sexe, cu o abilitate demnă de admirație. Dacă n-ar fi fost vara târziu, ai fi avut impresia că treci pe un strat gros de zăpadă." Faptul zilei: "trecând într-o după masă târzie pe strada Alexandrovskaia, cu șeful cooperației Groapa, observăm la câțiva pași de noi o aglomerație, apropiindu-ne vedem pe jos pe trotuar un domn rănit de un bandit de soldat. Doctorul moldovean Ciorba, cu frumoase sentimente românești, zăcea jos, în agonie. Trecând pe lângă el domnișoara Disescu luă
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
însăși. De altfel, considerând că una din marile teme ale literaturii europene vizează cartea ca mecanism care prospectează viața, dar și-o și anexează, criticul român interpretează drept metafore ale cărții imaginile unor locuri ale profeției și lecturii în viitor - groapa cu sânge unde se adună duhurile în Odiseea, infernul din Eneida - sau descrierea paradisului alcătuită de Augustin în Cetatea lui Dumnezeu, cartea a XXII-a (pp. 19-20). Cât despre apropierea dintre creatorul de poezie epică și zeul făurar, Radu Petrescu
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
de-o inefabilă pedanterie, reprezintă o generozitate a poetului care acordă obiectelor o mereu surprinzătoare proiecție în condiția estetică reciclată. Clădirile sînt somnoroase, dinții sînt păziți cu pînză neagră, orice picătură de sînge e o aventură, osul mîinii drepte înțelege groapa mîinii stîngi, inima zgîrie pămîntul ș. a. m. d. E o lume în lume, feerică tocmai printr-o asemenea placentară legătură cu realele ce-i transmit tensiunea lor vitală, ascunsă vederii comune. Ori ca un continuu zbor jos, aproape atingînd solul
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
nevoie de voi, / și pe-aici umblă lupii desculți și desfigurați,/ trîmbițași și slobozi / prin creiere sterpe. // Secerile zbîrnîie prin lanurile pîrjolite, / prin ficatul galben, prin luna tumorală a mileniului. / Ciocanele bat cuie peste tot, în lemn și în carne. Gropile comune umblă pe catalige prin cer. / Cerul e ars, cerul gurii e ars. dumnezeu arde pe dealuri. // Bucurie, fericire, seninătate... a murit iubirea noastră, / floare-albastră... cruce dreaptă... vînt nebun...”. Celălalt - Acum un mileniu, dimineața - apelează la mărcile biografismului pentru a
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
împreună cu mai mulți complici un sistem financiar prin care a prejudiciat instituția la care lucra cu aproximativ 8,6 milioane euro. Procurorii au descoperit că suspecții s-au ocupat, printre altele, de contracte cu utilaje, vânzări de terenuri și ecologizarea gropii de gunoi din Oradea. Pentru a strânge probe în dosar, procurorii au beneficiat de sprijinul SRI, BCCO Oradea, precum și al autorităților judiciare din Ungaria, Germania și Olanda, țări în care funcționau firmele cu care s-ar fi făcut multe dintre
Vicepreședinte de CJ, urmărit penal de DNA by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/35174_a_36499]
-
societății KEVIEP Kft Debrețin, le-a plătit suspecților Kiss Alexandru-Iosif-Francisc și Mudura Alexandru pentru a-și exercita influența asupra membrilor comisiei de negociere, constituită de Primăria Municipiului Oradea, pentru încheierea contractului de parteneriat public-privat având ca obiect execuția și exploatarea gropii ecologice de gunoi a municipiului Oradea. 3. Suspecții Kiss Alexandru-Iosif-Francisc, Mudura Alexandru, Bojtor Vilmos-Laszlo și Rus Beneamin au conceput și pus în aplicare un mecanism financiar complex, implicând societăți comerciale înregistrate în România (SELINA S.R.L. Oradea și TRAMECO S.A. Oradea
Vicepreședinte de CJ, urmărit penal de DNA by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/35174_a_36499]
-
ei - bluza era verde, un verde chinezesc, avea nasturi îmbrăcați și flori de mătase cusute pe umeri. Mai era o a doua bluză, albastră, dar mama a cerut să fie îngropată cu ea. Era friguroasă, se temea de frigul din groapă și a cerut s-o înmormânteze cu bluza albastră și ciorapii de lână. Așa a și făcut Zinaida, cum a cerut mama, și Maria Ignatievna n-a căpătat nimic, de aia s-a supărat. Și a mai vrut mama ca
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
cu toții poezia de la școală. Dar nu cred că există vreun elev român, și poate nici un critic literar, care să se fi întrebat ce vrea să spună imaginea cu șirul de sclavi care, încă din strofa precedentă, „suie” prin râpi și gropi adânci, iar apoi „varsă” în poet osemintele (ale cui?). Și nu e sigur că robii transportă spre interiorul poetului acele oseminte, sau le iau de unde erau ele deja depozitate, iar această mișcare devine o întemeiere testamentară, și e substanța cărții
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
și de cele mai multe ori terifiantele episoade numite evenimentele din decembrie 1989 din România (Per chi crescono le rose? - Pentru cine cresc trandafirii). Dodici più un angelo (Doisprezece plus un înger sugerează în chip metaforic direcția greșită în care merge lumea, groapa comună finală, decăderea până la aneanatizare a valorilor spirituale, anticipată, printre alte mari spirite vizionare, de gânditorul și poetul Giovanni Paolo II, un papă care a pătimit asemeni Mântuitorului și care șia iertat, ca și El, dușmanii de moarte. În Satul
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
în ditirambi vanitoși, un volum mustind de exaltarea arțăgoasă a unui cabotin superior. O colecție de hiperbole care atrag prin excesul nuanțelor și amuză prin neclintita siguranță de sine, în condițiile în care autorul era deja cu un picior în groapă. Sunt două trăsături care dau autorului un aer de superbie nefirească: dizarmonia și ingratitudinea. Dizarmonia îi vine din timbrul strident, de diapazon crăpat, Nietzsche fiind un liric tăios, fără moliciuni de sintaxă și fără încetineli de ritm, al cărui stil
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
sintagmă azi ininteligibilă tinerilor poeți, dar care în anii socialismului real constituia premisa unei cariere și, în multe cazuri, chiar garanția desfășurătorului ei. Scriitorii noștri din familiile de muncitori sau de țărani săraci prezentau (din fașă și pînă la buza gropii) mai multă încredere regimului decît colegii lor mai ghinioniști prin apartenența la o familie ceva mai înstărită: fie de odioși burghezi, fie de îngrozitori moșieri, fie de țărani refractari la înscrierea în colectivă, fie de ofițeri care luptaseră pe frontul
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
Justiție este definitivă. Gruparea lui Emilian Ștefan este acuzată că a torturat șase persoane prin metode mafiote. Conform evz.ro, cei care nu-și plăteau datoriile erau duși în pădure, amenințați cu arma și forțați să-și sape singuri o groapă. Cămătarii nu ezitau să le strivească degetele sale sau să le rupă oasele victimelor. Ion Balint, zis și Nuțu Cămătaru, a solicitat în luna martie magistraților să fie eliberat din arest, motivând că vrea să petreacă timp împreună cu familia sa
Senseiul lui Nuțu Cămătaru, 11 ani de închisoare pentru cămătărie by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37521_a_38846]
-
Fugind din locuri care acum nu mai sunt sfinte, Căci zidurile înseși nu li se par întregi, - Dar straja cea tirană le iese înainte. Și ei se-ntorc în taină, și trupul cade iar C-un zgomot de durere în groapa profanată; Ca stafii dureroase acolo-n fund dispar, - Căci nici o licărire de zori nu se arată. Cu câteva luni înainte ca bardul român să fi fost răpus de gardiști, în apropiere de Strejnic, Războiu - care îl copleșea, care nu îi
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]