1,519 matches
-
la castelul lui (numit Perpigna) lângă Pau, la vila lui (numită Tamarindo) de lângă Roma sau În iubitul lui Egipt, din care Îmi trimitea ilustrate (palmieri și reflexiile lor, apusuri de soare, faraoni cu mâinile pe genunchi) mâzgălite cu scrisul lui grosolan. Apoi, din nou În iunie, când delicata cheryomuha (floarea de cireș În formă de ciorchine din vechea lume sau simplu, „racemosa“ cum am botezat-o eu În lucrarea mea despre „Oneghin“) Înfloreau ca o spumă, steagul lui personal era din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vous ai flanquée - Ah, și ce bătaie v-am tras! (A Încercat Într-adevăr să mă pălmuiască o dată, dar tentativa n-a mai fost repetată niciodată.) Votre tante, la Princesse, pe care ai lovit-o cu pumnulețul pentru că a fost grosolană cu mine! (Nu-mi amintesc.) Și cum Îmi spuneai la ureche micile tale necazuri de copil! (Niciodată!) „Și cotlonul din camera mea În care Îți plăcea să te cuibărești fiindcă acolo era cald și te simțeai În siguranță!“ Camera Mademoisellei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu „rossica Nabokov“, cu numai două cuvinte mâzgălite pe spatele scrisorii mele: „bucovinensis Hormuzaki“. Cât l-am urât pe Hormuzaki! Și cât de jignit m-am simțit când am găsit, Într-una din lucrurile ulterioare ale lui Kuznețov, o referire grosolană la „școlarii care tot botează mărunte vietăți ale nimfei Poplar!“. Neintimidat totuși de eșecul cu populi, „am descoperit“ În anul următor un nou „fluture“. În vara aceea, adunasem multe exemplare pentru colecție, În nopți fără lună, Într-o poieniță din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
celebru medic, și așteptând și tot așteptând În ninsoarea care cădea pieziș și dacă Îți alegeai cel mai mare dintre fulgii cenușii și Îl urmăreai cu privirea În timp ce cădea (dincolo de geamul bovindo-ului prin care te uitai), puteai desluși forma lui grosolană, neregulată și oscilațiile lui În zbor, făcându-te să te simți și amețit, și posomorât. Luminile se stingeau. Lenski se lansa În primele versuri: Timpul - nu-i mult de atunci; Locul - un punct În care se Întâlnesc și curg Într-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a trecut Împreună cu altă fată pe lângă mine, amândouă cu broboade pe cap, cu cizme imense de pâslă În picioare și Îmbrăcate cu niște pufoaice matlasate, lungi, oribile, fără nici o formă, din care ieșea vatelina În porțiunile sfâșiate ale materialului negru grosolan; când a trecut pe lângă mine, Polenka, Învinețită sub ochi și cu o buză umflată (oare o bătea bărbatul sâmbăta?) a remarcat pe un ton melancolic și melodios, fără a se adresa cuiva În mod special: „A barciuk-to menia ne priznal
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o fisură În el, o bătaie de inimă eșuată, compensată imediat de un răpăit de rime: spun „răpăit“ intenționat, căci atunci când se stârnea Într-adevăr vântul, copacii Începeau repede să picure toți deodată, ca o imitație a recentei rafale, la fel de grosolană ca asemănarea strofei pe care o murmuram deja, cu șocul suferit, când preț de o clipă simțisem că inima și frunza erau la unison. 2 În zăpușeala lacomă a Începutului de după-amiază, bănci, poduri și trunchiuri de copaci (totul, de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cules pentru ea dalii de pe marginile aleii cu pietriș pentru trăsuri, privit cu bunăvoință de la distanță de bătrânul Priapostolski. Nu ne simțeam În aceeași siguranță când o conduceam acasă, până aproape de casă sau măcar până la podul din sat. Îmi amintesc grosolanele graffiti care au unit prenumele noastre cu ciudate diminutive, pe o anumită poartă albă și, puțin mai Încolo, acea mâzgălitură făcută parcă de idiotul satului, maxima „Prudența este prietenul Pasiunii“ notată cu un scris aspru, binecunoscut mie. Odată, la apusul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și așteptarea ta, dar și tensiunea Îmbuibării lui, pe care o exageram, și de aceea displăcându-mi cât de veselă și de convinsă erai de dispersia rapidă a ceea ce eu percepeam a fi o oprimare dureroasă; și când, În sfârșit, grosolana bulă de aer se ridica și exploda din gura lui sobră, eu trăiam un minunat sentiment de ușurare, În timp ce tu, murmurând un fel de felicitare, te aplecai să-l depui În crepusculul tivit cu alb al pătuțului lui. Știi? Mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui Caragiale este, cred, elementul care ne face să înțelegem de ce trebuiesc ratificate, cu egală importanță în opera lui, nu numai marile texte (piesele sau momentele), ci toate „mofturile”, toate acele „miticisme”, toate acele glume, poate unele dintre ele extrem de grosolane și de ieftine și la nivelul cel mai popular, în sensul bâlciului și în sensul de „jeux populaciers”, a petrecerilor populare, care constituie elementul liant, o materie care face parte din plasma întreagă a creației lui Caragiale. Acuma, ca să revin
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dar și pe aceea de a fi fost capitală pur și simplu. Era o societate mai europeană într-un sens decât cea bucureșteană, prin non-balcanism și prin faptul că la Iași nu existau șanse de parvenire pentru indivizii inculți și grosolani. Elita ieșeană era una curat intelectuală, fără sau doar cu minime imixtiuni plutocratice și avea timp suficient atât pentru lectură și studiu, cât și pentru conversație, nu simplă „șuetă”, ci artă a conversației, trăsătură caracteristică a ceea ce s-a numit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Acest cuvânt mă atingea în mod special: René jubila de fericire și făcuse un plan inteligent ca să mă „kidnapeze” pentru totdeauna. Colegii mei au înțeles totul și făceau tot felul de aluzii, vorbind pe la spatele meu, tracasându-mă cu glume grosolane. Numai domnul profesor Papu nu spunea nimic și nu râdea gregar cu alții. I-am povestit eu însămi toată istoria, și el a pus mâna lui frumoasă peste mâinile mele spunând numai: „O să fie bine, ai să vezi!”. În trenul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de atmosfere și prin ele sunt capabilă să comunic despre zona interzisă oamenilor, trăind puțin în atmosfera vieții interioare. Pär Lagerkvist scrie în cartea lui Sufletele marcate că ființele sunt acoperite, împiedicându-se unele pe altele în ciudatele lor haine grosolane. Cineva înlăuntrul nostru se sperie și vrea să fugă în prezența altora - ca și cum carcasele trupești ar fi deghizări grotești pentru „a funcționa” numai în această lume și numai în acest fel. La plecare, hainele cad de la sine ca niște piei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Am primit de la Marina Sandu (Ambasada suedeză din București) o scrisoare personală în care sunt invitată de ambasadă să vin în România. Mare angoasă - am mai primit și alte invitații, pe care le-am refuzat. Criticile colegilor la adresa mea, reproșurile grosolane pentru lipsa mea de interes politic, în comparație cu alți colegi de pe baricade, urlând cuvinte goale, mă fac mai degrabă sceptică decât binevoitoare. Am visat o pasăre cu capișon negru, alb și albastru, pe care o țineam în mână, simțindu-i bătăile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
după 1989, în mai multe rânduri și nu în calitate de secretar II, ci de Director în MAE în misiune, ceea ce era altceva. Citind, totuși, recent nota "Cooperativei" din noiembrie 1978, cea cu "comentariile tendențioase", îmi dau seama că era o "făcătură grosolană" a unui "om de bine". Fără exagerări, sunt un om cu toți neuronii funcționând la capacitate optimă, mereu "pe fază" și cu o experiență de 10 ani pe atunci în MAE și, în subsidiar, cu "colegii cu ochi bleu" peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cele mai inadmisibile greșeli gramaticale. A început să analizeze, pe scurt, teză după teză. Văzând că a mea este la sfârșit, am fost sigur că este o lucrare asupra căreia va stărui, așa că râdeam cu plăcere la glumele, destui de grosolane, cu care erau tratați cei analizați pe rând. Râdeam când am 'auzit ce subiecte și-au ales cei mai mulți: "Primăvara", "Toamna", "Iarna", "O zi de școală", "La biserică" și "La scăldat", "Primăvara" și "Toamna" fiind reproduse de vreo patru-cinci ori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mi-a spus odată că adevăratele motive au fost invidia și ura; "ura pentru că sunt cult, procur ziare și reviste personalului, citesc ziarele"... Oricum, nevastă-sa îl ține sub cheie și îl însoțește la slujbă și îl tratează cu insulte grosolane. Seara îl caută prin buzunare, percheziție severă, confiscându-i, abuziv, orice valoare găsește. Mi s-a întâmplat ca tocmai azi să mă surprindă domnul Cioacă, aici, în strada Speranței, la mulți kilometri de casă. Nu am avut cum să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
succes rămâneau însă traducerile din poeții ruși. Ori de câte ori recita, la șezători, „Șalul negru” al lui Pușchin, era aplaudat frenetic. Transpunând în românește proză clasică rusă concomitent cu o poezie originală care se adresa copiilor, ferită și de imixtiuni politice prea grosolane, mai creativă se arăta Otilia Cazimir. Spre deosebire de Lesnea, poeta apărea însă foarte rar în public. Autoexilul din strada Bucșinescu nu-i favoriza popularitatea. În literatura ieșeană nume noi, unele semnificative altele lipsite de importanță, începeau să se contureze: George Mărgărit
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
opera divină colaborați cu El, pentru salvarea tineretului». Insista în fața fraților ca să vadă în băieți niște perle prețioase, milioane, miliarde, de fii ai lui Dumnezeu. Spunea că în fiecare băiat existau comori imense, chiar dacă erau ascunse ori mascate de incrustații grosolane, obiceiuri rele, lipsă de educație, frustrări afective, stare de abandon. A experimentat că, atingând corzile inimii, chiar și cei așa-ziși duri se emoționau. Știa din instinct când era timpul să tacă ori să aștepte și când, dimpotrivă, trebuia să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a avut de la început admiratori fanatici. "Craii" sunt niște stricați subțiri, amestec de murdărie și sublim, cel puțin întrucît privește pe Pașadia și Pantazi. Suntem în Bucureștii semi-balcanici, semi-occidentali, unde fineța cea mai înaintată se amestecă cu înjurătura și pofta grosolană. Limba însăși e caracteristică: "dat în Paște", "brambura", "avea cîrlig", "lapoș", "guguștiuc", "o ții așa ca gaia mațu, la gard am prins-o, la gard am legat-o. Vous devenez agaçant avec vos Arnoteanu; mai dă-i... Voyons, il faut
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
îi împărțim în trei clase. Liberalii zic (după Iorgovici și după Molnar) că trebuie a goni toate zicerile slavoane și ungro-turco-grece, deși aceste din urmă sunt foarte puține și noi, primite numai de niște capete bolna 1 Să inspire piepturilor grosolane simțiri nobile. ve și stricate. Moderații, că trebuie a le subția, a le înnobila și a le români, și eu mărturisesc că m-aș învoi cu părerea domniilor-sale. Vin, în sfârșit, conservatorii ă aceștia erau ișlicarii î, astă veche rugină
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
reacțiunea, Caragiale nu scrie ca să zugrăvească mahalaua, ci ca să biciuiască liberalismul, întocmai ca și în O scrisoare pierdută. Și dacă în O noapte furtunoasă și în Conu Leonida față cu reacțiunea Caragiale își ridiculizează personajele și pentru structura lor sufletească grosolană, și pentru amestecul de civilizație și orientalism în purtarea lor zilnică - le ridiculizează însă, mai ales, în ipostazul lor de reprezentanți ai liberalismului. Și cu ce talent, și cu ce logică implacabilă! Personajele din O noapte furtunoasă, pe lângă că au
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Întotdeauna exact fiecare indiciu, cum și de a-și crea o idee lămurită prin comparație cu figura normală, pe care o pun totdeauna alături pentru acest scop. La Încărcarea anterioară, gâtul este de obicei ceva Îngroșat, fața este mărită și grosolană. Câteodată numai gura e ieșită În afară, și atunci materiile străine s-au oprit aci. Un semn foarte caracteristic este delimitarea feții, care la Încărcarea anterioară se află de cele mai multe ori după linia normală. La Încărcarea anterioară Înaintată, fața se
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
Domnul ni se prezintă de asemenea Într-o ținută frumoasă, dreaptă. Culoarea feței sale este la părțile de sus aproape normală, la părțile de jos Însă mai mult cenușie. Vedem, În același timp, că jumătatea de jos a feței este grosolană. O privire Înspre părți ajunge, spre a ne asigura că există Încărcare anterioară, deoarece delimitarea feței este cu totul dispărută. Dacă-i Îndreptăm capul În sus, dăm peste gâtul foarte umflat, umflătura a Înaintat până la bărbie. Mișcând capul la dreapta
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
Capul: mărime normală Fruntea: netedă și fără cute Ochii: mari și liberi Nasul: bine format Gura: Închisă Fața: ovală, mărginită după ureche Gâtul: rotund, lungime normală Pieptul: boltit Picioarele: drepte, puternice, pronunțat deosebite de pântece Corp Încărcat peste tot Înfățișare: grosolană, greoi, umflată Capul: prea gros Fruntea: apăsată, cu grăsime, sus cheală Ochii: jumătate Închiși Nasul: umflat Gura: deschisă Fața:fără delimitare Gâtul: prea scurt și prea gros, fără delimitare către partea dinapoi a capului Trunchiul: supranutrit Picioarele: scurte și prea
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
delimitarea prea Îndărăt Gâtul: În față umflat, delimitarea la ceafă: normală Încărcare anterioară Capul: mărime normală Fruntea: sus cheală, fără ridicături Ochii: obosiți Nasul: bine format Gura: cu buza de jos umflată Fața: delimitarea mult după urechi, partea de jos: grosolană Gâtul: foarte Îngroșat, delimitarea posterioară: normală Încărcare anterioară și laterală Capul: mărime normală Fruntea: cute și ridicături Ochii: normali Nasul: normal Gura: cu buze prea groase Fața: delimitarea lipsește cu totul, În dreapta mai groasă și mai lungă decât În stânga Gâtul
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]