1,698 matches
-
să participe la un aspect sau altul al vieții publice (urbanism, acțiune socială, acțiune culturală, mediu înconjurător, cadru de viață) se mărește. Revendicările lor, dincolo de cele punctuale, nu mai sunt disociate de preocuparea instituirii unor noi moduri de comunicare între guvernanți și guvernați. "Conceptul de participare citim într-un raport de cercetare comandat de Ministerul Echipamentului a căpătat în zilele noastre o valoare aproape mitică. Puterile publice, autoritățile locale se consideră obligate să-l încadreze în programul lor. Grupările, "forțele vii
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ci de a le descoperi necesitatea"274. În anii 1970, viața asociativă era lăudată de puterile publice ca fiind "mijlocul privilegiat de angajament civic"275. În scopul ameliorării relațiilor dintre stat și cetățean, ca și în scopul facilitării comunicării între guvernanți și guvernați, mobilizarea claselor mijlocii la nivel comunal pe cale asociativă voia să înlocuiască mobilizarea visată a forțelor vii de la mijlocul anilor 1950 până la sfârșitul acelor ani, în cadrul instanțelor regionale create ad hoc (comitete de expansiune economică, CODER etc.). Regionalizarea Planului
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
asupra intercomunalității și perspectiva constituirii unei puteri a aglomerației urbane pun în evidență transformările radicale care afectează ceea ce ne reprezentăm că ar fi "un oraș". Ele ilustrează acuitatea acestei probleme politice caracteristice democrațiilor moderne: găsirea acelor modalități de comunicare între guvernanți și guvernați care ar putea împăca eficiența deciziei politice cu respectarea suveranității populare. Emergența unei guvernări urbane Intervenția crescândă a marilor grupuri de servicii urbane Identificarea noilor forme de guvernare urbană necesită parteneriatul public-privat asociat emergenței marilor grupuri industriale implicate
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de descentralizare din anii 1980-1990, aleșii locali par mai puțin preocupați să asocieze cetățenii la luarea deciziilor decât o făcea administrația consultativă la vremea ei. Marketingul politic, adesea deturnând subtil participarea democratică, tinde să devină principalul mod de relaționare între guvernanți și guvernați. Acesta înlocuiește ascultarea cererii sociale, care proteja "porozitatea aparatului administrativ față de corpul social local"484 porozitate cultivată de către notabili. "De aceea s-au diluat cele două forme democratice de asociere a cetățenilor și mandatarilor lor în domeniul acțiunii
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ele sunt locul forte al sentimentului de apartenență civică. Așadar așteptăm, avem de construit, se impune o scală susceptibilă să garanteze o mai bună coeziune socială, să orchestreze o mai mare coerență economică și să restabilească o comunicare responsabilă între guvernanți și guvernați. Perimetrele pertinente ale cooperării intercomunale nu coincid, după cum avem în vedere excelența economică sau solidaritatea locală 557. În aceste condiții, ar fi de sperat ca modernizarea și democratizarea guvernării orașului să rezulte mai curând din recompunerea formelor acțiunii
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
clasă a cunoașterii” (Bell, 2000, 221-222), „clasa de specialiști” (Bell, 2000, 228) care produc cunoașterea. „Resursa de bază a societății postindustriale este personalul său științific” (Bell, 2000, 221-222). Conducerea directă este preluată de noii antreprenori (la nivel organizațional) și noii guvernanți la nivel societal. A înțelege acest nou mecanism al puterii (prin cunoaștere) implică o nouă viziune despre procesele de structurare societală. Există „o logică” a proceselor: 1) Cunoașterea devine noua resursă principală a puterii. 2) Această realitate implică deținerea puterii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
oarecare măsură un impuls nou progresului social (Haxthausen, 1847, vol.I, VII-VIII). În acest sens el o concepe ca pe o fază preliminară procesului de eliberare a servilor, convins fiind că doar luând cunoștință de realitatea socială a țării lor guvernanții ruși vor fi capabili să adopte măsurile legislative în armonie cu evoluția societății (Starr, 1968, 469). Așteptările autorului au fost ulterior confirmate, descrierile, explicațiile și recomandările sale având un impact deosebit asupra gândirii sociale și politice din Rusia, unde discuțiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cu câte patru ani înaintea instituțiilor similare din București. După transformarea orașului București în capitala țării, această prioritate a încetat și, chiar mai mult, fosta capitală a Moldovei, Iașii aveau să fie nedreptățiți în repetate rânduri de politica adoptată de guvernanți în sprijinirea învățământului romanesc. În anul 1859 existau deja trei proiecte de reformă a sistemului de instrucțiune publică din Moldova, dar toată atenția noastră o merită proiectul lui Gheorghe Asachi care reflectă bogata experiență de om de școală a acestuia
MOMENTE SEMNIFICATIVE ALE ISTORIEI ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR ELECTROTEHNIC DIN IAŞI PÂNĂ LA CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Mihai Creţu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1042]
-
de ziare și emisiuni de televiziune) și ne va izola pe unii de alții" (2004, p. 510). Internetul oferă posibilitatea de a construi comunități, de a crește capitalul social prin schimbul de informații și de a micșora distanța simbolică dintre guvernanți și guvernați. Decalajele continuă însă să fie semnificative chiar și între țările din Europa (Danemarca are, spre exemplu, o rată de penetrare a internetului în raport cu populația totală de 96%, în timp ce Albania sau Moldova au doar 44%, respectiv 45%2), ceea ce
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
political efficacy). În cadrul acesteia au fost delimitate: 1) self efficacy (încrederea indivizilor că pot schimba ceva în politică prin forțe proprii, aceasta însemnând orice formă de implicare politică, nu doar mersul la vot) și 2) external efficacy (încrederea indivizilor că guvernanții / politicienii își fac bine treaba și le reprezintă interesele). 2 În studiile de psihologie se vorbește despre conflict avoidance ca fiind un predictor pentru anumite comportamente. Rezultatele cercetărilor indică aversiunea față de conflict ca fiind un inhibitor al acțiunii în situații
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
modelele comunicaționale au meritul de a evidenția relațiile potențiale care se stabilesc între aceștia și natura interacțională a manifestărilor discursive din domeniul politic. Specificul comunicării politice este generat de statutul interlocutorilor, aflați pe poziții asimetrice: de o parte, politicienii și guvernanții, care recurg la limbaj în scopul legitimării puterii de care dispun, iar de cealaltă parte cetățenii, electoratul, care trebuie convins, sedus, determinat să gândească și să acționeze într-o anumită direcție. În acest sens, comunicarea politică este redusă deseori la
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din deceniul al nouălea al secolului al XIX-lea ca urmare evidentă a dezvoltării capitaliste, dar și a cuceririi independenței"319. Nu trebuie uitată nici concurența produselor venite din străinătate, ritmul importurilor crescând substanțial după 1860: "Pe de o parte, guvernanții conservatori se arătau interesați cu prioritate de problemele agriculturii, iar pe de altă parte, necesitatea politică a încheierii convențiilor comerciale prilej de afirmare a unei poziții independente a dus la o și mai accentuată deschidere a granițelor față de produsele străine
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a democrației pure, ea va voi de asemenea ca dorințele sale, pe măsură ce le va face cunoscute, să fie executate cu coerență, cu forță, cu autoritate, de către cei pe care ea îi va fi însărcinat cu aceasta. Ea va vrea ca guvernanții săi să guverneze, ca funcționarii săi să nu înșele prin intermediul funcțiilor lor, ca soldații săi să se ocupe doar de apărarea sa, ca magistrații săi să facă o justiție adevărată, ca diplomația sa să nu se teamă de nimic altceva
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
un paradox structural, doctrina creștină recunoaște oamenilor dreptul de a gestiona domeniul profan, de a-și alege forma de guvernămînt și de organizare socială, dar atribuie totodată Bisericii datoria de a supraveghea puterea politică, în măsura în care comportamentul în lume are, pentru guvernanți și guvernați, implicații asupra mîntuirii lor. Ea aduce o constrîngere religioasă de o amploare inedită, o eliberare sau o emancipare a vieții profane tot atît de inedită.1 între sfera politicului și a cunoașterii naturale, pe de o parte, și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mărginirea lor reciprocă. Desigur, în rafinata mecanică politică a lui Montesquieu, moderația nu se obținea prin consimțămîntul actorilor sociali, ci rezulta dintr-o necesitate impusă de jocul acțiunilor și al reacțiunilor forței divizate. Dar, mai ales după experiențele totalitare, atît guvernanții, cît și societatea civilă au interiorizat principiul moderației, l-au acceptat ca pe un dat inevitabil al existenței împreună. Indivizii și instituțiile societății liberale se definesc prin refuzul comun al puterii nelimitate. în expresia lui H.-R. Patapievici, principiul moderației
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sau de familie, nu trebuie împins mai sus către un nivel mai complex al societății și repartizat unui astfel de nivel "superior". Astfel, dacă ceva poate fi aplicat de primărie, guvernul nu are treabă acolo. Numărul de probleme pe care guvernanții le-ar avea de rezolvat s-ar reduce considerabil. Bineînțeles că s-ar diminua și rolul autorităților "supranaționale", în afara situațiilor cu adevărat excepționale" (V.N.). Există o evidentă diferență între sistemul subsidiarist și providențialist, prin ignorarea și excluderea de către primul a
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
-și hazarda averea, nici de-a o risipi pe nimicuri, credit are numai cel economicește puternic". Sîntem noi astăzi în măsură a fi considerați puternici economicește și implicit de încredere pentru cei care ne creditează? Asta o cunosc mai bine guvernanții, FMI-ul și Banca Mondială, în aceste săptămîni aflați în toiul negocierilor. Conștient de relativa dificultate a stăpînirii științelor economice, explică și cauza acestui fenomen: "Așa-numita ariditate a materiilor economice și financiare constă în împrejurarea că chestiunile se tratează
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
politice oameni care n-au nici o chemare, nici știință de carte, nici pricepere în ale administrației și guvernării, un Gigi Becali, un Dan Diaconescu, eiusdem farinae; cu toții rele și stricătoare modele pentru tineri. "Profesioniști" în a produce bugete de potriveală, guvernanții nu se abat nici în 1881 de la această strălucită practică. Foile guvernamentale se întrec în a lăuda sporirea veniturilor statului, în egală măsură cu sporirea cheltuielilor; o balanță comercială în toate echilibrată, ce ar marca o economie înfloritoare, cu consecințele
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și degenerează constituția fizică" (Laudele pe care foile guvernamentale..., "Timpul", 5 februarie 1881). Astăzi rasa română continuă să descrească, tot din motive economice, dar nu neapărat prin extincție, ci mai ales prin plecare către alte zări binecuvîntate cu administratori și guvernanți mai iubitori de Țară și cu pricepere în sporirea economică, singura garantă a bunăstării. Se nasc grele și de necalificat întrebări: "La ce folos sunt atunci toate îmbunătățirile și tot progresul dacă ele se soldează cu însuși existența poporului nostru
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Vorbim aici de definiții simplificate excesiv, care nu iau în considerare majoritatea problemelor puse de o democrație ideală, ele fiind, în primul rând, deficitare în privința plauzibilității, și în al doilea rând, din punct de vedere empiric. Aceste definiții susțin că guvernanții au avut dintotdeauna o imagine clară a propriilor scopuri, și, în consecință, ei se bazează pe un cetățean cult, informat și conștient. Totuși, e util de reținut și această formulare în măsura în care ea servește la sublinierea unui punct important: independent de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
să se tolereze un anumit grad de opoziție sau să se mențină o pseudo-opoziție care dă o culoare liberală autoritarismului. Față de celelalte două caracteristici, cea din urmă, adică cu "limite definite eronat în mod oficial" (dar destul de previzibile) în care guvernanți autoritari exercită propria putere cu o "certitudine a dreptului" (chiar și prescriptiv) și propriile structuri democratice. În acest caz, o astfel de situație, de obicei conștient menținută, permite guvernanților să exercite puterea discreționar. Penultima caracteristică face referire la "autoritate", și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și a celorlaltor sectoare, în mare parte autonome, și "administrare", care configurează o "colonizare" a diferitelor sectoare ale administrației, ale afacerilor și ale sindicatelor de către oficiali [Finer, 1962, 251 urm.]. Nordlinger face diferența dintre militarii moderatori, militarii gardieni și militarii guvernanți [Nordlinger, 1978: 51-57]. În primul caz, militarii au putere de veto; sunt un grup de presiune puternic și politizat, capabil să intervină pentru a destitui guvernul în funcție; obiectivul lor politic principal fiind menținerea status quo-ului și a ordinii. În
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mai mare sau mai mică, la fel ca și cuantumul de violență utilizată. În etapa aceasta, cu cât este mai intens recursul la violență, cu atât mai mari sunt diferențele dintre vechiul și noul regim: violența va crea, în noii guvernanți, o atitudine reacționară în privința aspectelor deja dezbătute. În afară de gradul de continuitate/discontinuitate, mai sunt alte două aspecte importante ale tranziției care depind de natura crizei și de ruptura de regimul precedent: primul constă în identitatea politică și socială a protagoniștilor
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
modalitățile specifice crizei ale colapsului, ale tranziției și ale instaurării condiționează consolidarea regimului. De la bun început, această etapă intervine prin recurgere la violență. Dacă instaurarea este urmarea unui amplu recurs la mijloace coercitive, va fi mult mai dificil pentru noii guvernanți să obțină legitimitate ținând cont de reacția structurilor politice învinse; cu cât opoziția va fi mai mare, cu atât mai dur va fi recursul la represiune. Din contră, un grad mai restrâns de violență permite noilor guvernanți să afișeze o
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
prima faza a consolidării. În această etapă inițială, în special după o criză profundă și o lungă perioadă de tranziție, prima problemă a guvernanților autoritari rămâne aceea de a asigura controlul arenei coercitive. Aceasta presupune menținerea unor raporturi apropiate între guvernanții "autoritari" (armata). În plus, este vorba de perfecționarea aparatelor represive ale regimului, creându-se (acolo unde nu existau deja) structuri specifice, printre care poliția politică și alte unități paramilitare. Simultan trebuie să fie atins un anumit grad de eficacitate, adică
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]