1,450 matches
-
chiar sutele de cai de pe munte. Însă, într-un loc deschis, șansele ursului erau slabe. Așa că ursul încerca să încolțească caii deasupra prăpăstiilor de la actuala Cascadă a Cailor. Aici, sărmanele animale nu aveau altă soluție decât să se arunce în hău, căzând pradă înfometatului urs. De atunci, localnicii au redenumit această cascadă ca fiind a cailor, tocmai datorită acestei legende. Odată cu această cascadă, întreaga zonă a fost redenumită, muntele din imediata apropiere primind numele de Muntele Cailor, circul glaciar primind și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mai sus. Acest loc trebuie să fi fost folosit mai degrabă ca un post de observație decît ca habitat sau fortificație, deoarece ruinele sînt de o importanță minoră. Machu Picchu este inexpugnabil pe două din părțile sale, apărat de un hău ce te aruncă 300 de metri În jos pînă la rîu și de un defileu Îngust ce face legătura cu „muntele tînăr“; cea mai vulnerabilă latură poate fi apărată de pe o succesiune de terase, transformînd orice atac Împotriva ei Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
total nefondată, din moment ce o grămadă de cruci marcau, În aceste părți ale munților, nenorocirile șoferilor mai puțin norocoși care merseseră pe acest drum. Și fiecare camion care ieșise de pe carosabil luase cu el și Încărcătura formată din oameni, Într-un hău adînc de 200 de metri ce se oprea Într-un rîu - eliminînd orice șansă de supraviețuire. Fiecare accident, conform raporturilor regionale, lăsa În urmă numai morți - nici măcar un singur supraviețuitor rănit. Din fericire, de această dată nu s-a Întîmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
-lea (1118-1143), demonstrează existența satului la jumătatea secolului al XII-lea. După circa 17 decenii de stăpânire romană de după acel fatidic sau poate benefic an 106, după cel de-al doilea război dacic, sub presiunea năvălirii popoarelor barbare venind din hăuri asiatice, împăratul Aurelian, decide retragerea cohortelor sale la sud de Dunăre, părăsirea teritoriilor din care căraseră incomensurabile averi la Roma, și în care investiseră serioase valori materiale, umane și spirituale. Hoardelor venite din răsărit, de unde aduceau numai groază, întuneric și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
demn, că tinerilor satelor, oamenilor în toată firea, buni gospodari, la un moment dat s-a început a li se aduce acasă sau la muncă pe ogorul pe care atâta îl iubeau, ordinul de chemare sub arme ca să plece în hăuri de gheață, să lupte în primul rând cu stihiile naturii, ca să pună la punct un dușman de sute de ori mai puternic și mai îndârjit decât ei. Războiul acesta nedorit, de dimensiuni planetare, a durat 2174 de zile din 1939
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
bărbat adevă rat. Numai că ei erau acolo, dar la un moment dat un grup de inițiativă (format, probabil, din Romică, Zarzără și alții ca ei) a început să facă la ușa noastră ca pe pîrtia de schi în timpul competițiilor : „Hău ! Hău ! Hău ! Hău !“ - din ce în ce mai repede. ...Tot dirigul a fost cel care a curmat euforia generală. Dă-i în mă-sa ! Eu voi fi bărbat, ei se vor mulțumi să facă galerie de la distanță. și treci iarăși la o nouă rundă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
adevă rat. Numai că ei erau acolo, dar la un moment dat un grup de inițiativă (format, probabil, din Romică, Zarzără și alții ca ei) a început să facă la ușa noastră ca pe pîrtia de schi în timpul competițiilor : „Hău ! Hău ! Hău ! Hău !“ - din ce în ce mai repede. ...Tot dirigul a fost cel care a curmat euforia generală. Dă-i în mă-sa ! Eu voi fi bărbat, ei se vor mulțumi să facă galerie de la distanță. și treci iarăși la o nouă rundă de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
rat. Numai că ei erau acolo, dar la un moment dat un grup de inițiativă (format, probabil, din Romică, Zarzără și alții ca ei) a început să facă la ușa noastră ca pe pîrtia de schi în timpul competițiilor : „Hău ! Hău ! Hău ! Hău !“ - din ce în ce mai repede. ...Tot dirigul a fost cel care a curmat euforia generală. Dă-i în mă-sa ! Eu voi fi bărbat, ei se vor mulțumi să facă galerie de la distanță. și treci iarăși la o nouă rundă de sărutări
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Numai că ei erau acolo, dar la un moment dat un grup de inițiativă (format, probabil, din Romică, Zarzără și alții ca ei) a început să facă la ușa noastră ca pe pîrtia de schi în timpul competițiilor : „Hău ! Hău ! Hău ! Hău !“ - din ce în ce mai repede. ...Tot dirigul a fost cel care a curmat euforia generală. Dă-i în mă-sa ! Eu voi fi bărbat, ei se vor mulțumi să facă galerie de la distanță. și treci iarăși la o nouă rundă de sărutări. Problema
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
venind de jos îi devie puțin traiectoria și făcu să se desprindă încă o picătură roșie, care rămase să se odihnească lîngă pervaz. Nava se re dresă în scurt timp și, după ce atinse punctul maxim de pe orbită, luă în piept hăul ce i se întindea înainte. Accelerația trecu din domeniul negativ în cel pozitiv și viteza începu să-i crească vertiginos. În urma ei rămînea un abur aproape imperceptibil. Cabina se apla tizase puțin, dar se afla, în continuare, la locul ei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Era lumea în care voia să fie. Cât trecuse de atunci? Prin câte trecuse! Nu voia să refuze, să se alinieze bărbătoasă la standardul normal de viață. Se pierduse în străfundul unui întuneric umblând bâjbâind vrând să evadeze din acel hău îngust, să iasă la suprafață, la lumina pe care o pierduse, și pe care o căuta necontenit. Câte pierduse, dar cui îi mai păsa? De câte ori nu căzuse psihic, ca mai apoi, să revină cu greu la realitate. Tot ce exista
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să-i fi fos teamă? Tresărea la gândul că ar putea să păcălească acea iluzie a fericirii pe care o căuta cu disperare ca un cerșetor cu sufletul gol, ca o pasăre neobosită în zbor. Suferea... Undeva în prăpăstiile și hăul din ea aluneca ceva ca niște pietre, lovind-o crunt, lăsând zăpezile imaginare să se așeze strat după strat, înghețându-i sufletul. Casa în care locuia îi părea goală și pustie iar visele de demult erau ca niște bariere. Numai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
arunce pe un tărâm necunoscut. Scotocind prin cenușa trecutului nu mai găsi nici un cărbune teafăr, deși căsătoria lor fusese puternică precum Titanicul, iar avertizările fuseseră ignorate. Curcubee frânte gâtuiau iubirea sub tăcerea paharelor, aruncând-o în prăpastia îndoilelii, într-un hău deschis, acolo unde amândoi sufereau. Inima ei era o tăcere grăitoare, rostită într-un cuvânt: „Unde ești iubire?”. Unde ești? Ești nepricepută? Nu știi să citești în adâncul sufletului meu!? În buchete albastre ofilite, te-ai vândut ca orice marfă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Mda, poate că n-a fost decît un gînd. Vezi, mă întristez de fiecare dată cînd mă gîndesc că alții, poate mai slabi ca tine, au reușit, se precipită el ca să nu-l întrerup. Atîția au primit locuințe de cînd hăul. Numai tu continui să stai într-o garsonieră de confort cinci. Nu-s singurul, îl întrerup. Mai sînt și alții, Vlad de exemplu, și el a făcut mai mult pentru combinat decît mine. Vlad! Soarta lui Vlad te doare acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
1992 <endnote id="(69, pp. 8-9)"/>. În tradiția polonezilor din Silezia, consemnată În a doua jumătate a secolului al XIX- lea, se credea că fata care nu dă daruri colindătorilor „Singură-și strică norocul,/ Că n-o să se mărite câtu-i hăul,/ Chiar dac-ar vrea să ieie și-un evreu...” <endnote id="(184, p. 168)"/>. Căsătoria cu un evreu este receptată, În acest caz, ca o culme a nenorocului, ca o supremă anomalie. Și poeziile populare românești surprind acest tip de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe de-o parte pare lipit de stânca maronie iar de cealaltă parte drumul se termină brusc într-o vale enormă, pictată cu câteva pete verzui, conturate vag în ceața dimineții. Drumul îngust șerpuiește periculos printre stâncile amenințătoare și în ciuda hăului plin cu ceață, care pare să pornească chiar de sub fereastră; șoferul accelerează impasibil, învăluit în bâzâitul insistent al unui radio învechit. Santo Domingo este aproape la nivelul mării, motiv pentru care autobuzul traversează lanțul munților și intră într-o coborâre
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
trec unul pe lângă celălalt într-un nor de praf, aproape atingându-se dar păstrând o viteză respectabilă. Privesc în jur la restul călătorilor majoritatea moțăie sau discută impasibil, fără să dea atenție faptului că ne îndreptăm ca un bolid spre hăul fără fund. Respir adânc și reflectez că mulți fac această călătorie și, într-un fel sau altul, supraviețuiesc. Nu văd niciun motiv să fiu chiar eu excepția. Ajungem în Santo Domingo și autobuzul oprește victorios într-o autogară învechită. Pășesc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
tînjire, respectiv în regret, în frustrarea lui e prea devreme și în tristețea lui e prea tîrziu. în fond, atunci cînd Max se îndrăgostește pentru prima dată, el nu suferă altfel decît orice alt puber a cărui ignoranță cască un hău de netrecut între dorință și realizarea ei. Iar spre sfîrșitul vieții, cînd își scrie memoriile, spiritul lui nu e mai uzat, nici mai gheboșit de fructele grele ale experienței decît al altor bătrîni. Numai că, fiind un om care la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și surorii lui. Cehov - penultimul dintre cei șapte frați. Va fi împrumutat decorul din Pescărușul. Scena improvizată într-un parc. Vom încerca să fim un fel de aristocrați ruși. Piesele rămân intacte. Scena improvizată ca o pată albă într-un hău negru, o insulă de sărbătoare actoricească, o insulă a adevărului scenic. Un mesteacăn. Actorii vor sta mereu în scenă, urmărind piesele. Teatrul contemporan a intrat pe mâinile unor esteți. Un singur lucru nu se întâmplă în spectacolele contemporane: spectacolul. Spectacolul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
un nou teleferic, de construcție italiană, cu cabine pentru 75 de pasageri și vedere de 360 de grade, care transportă anual 1 milion de turiști. Am făcut mai multe "ascensiuni" cu soția, care la balansurile "gondolei" pe cablu și privind hăul de 400 de metri de sub noi îmi declara fermă că e "pentru ultima oară". Vederea de "sus" merită orice creștere de tensiune Leme, Copacabana, Ipanema, Leblon, Botafogo, Flamengo, Corcovado... Ca și de pe Corcovado, și aici ne străduiam să reperăm Consulatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am timp să elimin clișeele cântăreților, să-i seduc ca să-mi Înțeleagă ideile, că deja Încep repetițiile cu orchestră și trebuie să mă retrag În sală, care e la o distanță enormă de scenă. Mă adaptez cu greu la acest hău imens care mă separă acum de cântăreți, unde până ieri, În sala intimă de repetiție cu pian, eram la doi pași de ei. Dar ce fantastic sună orchestra! Ea, de fapt, dă forța spectacolului. În orchestră se află subtextul: ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În general provocați nu de Înălțime, ci de adâncime - aveam senzația că ni se deschide o prăpastie la picioare - când niște pilaștri monolitici impunători, din granit lustruit (lustruit de sclavi, apoi din nou de lună și rotindu-se Încetișor În hăul lustruit al nopții) țâșneau deasupra noastră pentru a susține misterioasele rotunjimi ale catedralei Sf. Isaac. Ne opream cum ar fi la marginea abisului căscat lângă acei masivi periculoși din piatră și metal și cu mâinile Înlănțuite, cuprinși de o groază
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
esențială În senzația constantă pe care o aveai că ești conștient de curgerea neîntreruptă a timpului. Nu știu dacă se va duce cineva vreodată la Cambridge În căutarea urmelor lăsate de cuiele ghetelor mele de fotbal pe mocirla neagră din fața hăului unei porți sau va urmări umbra șepcii mele de-a curmezișul curții interioare până la scara Îndrumătorului meu; dar știu că eu m-am gândit la Milton, la Marvell și la Marlowe, cu mai multă emoție decât cea a unui turist
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ștefan, rătăcit, orbit, cu ochii în gol... Și pe obrajii mânjiți se preling dâre de sânge îndoit cu apă... "Plânge Măria sa?" "Aiaia Allah!!!Allaaah!!!"... Buciumă... B SIHASTRUL DANIIL ȘI SPOVADA 30 iulie 1476 Fulgeră... Tunetul despică cerul rostogolindu-se în hău, departe... mai departe... O lumânare ce pâlpâie aruncă lumini și umbre pe pereții chiliei, pe trupul unui Christ pironit pe cruce, pe spinarea încovoiată a unui bătrân călugăr îngenuncheat la picioarele Lui. Mugetul furtunii, ploaia, freamătul pădurii bătută de vânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
țării. E prea mult pentru un om singur... Ștefan dă din cap, încet, încet, privind undeva departe: Da... e mult... prea mult pentru un om singur... Mă târam, mă cățăram pe stânci... Sângeram... Plângeam... Urlam... Pe marginea prăpăstiilor priveam în hăul abisului căscat ce-mi răspundea... Ce mă striga... Ce mă chema... Când ai pierdut totul, nu-ți mai pasă nici de viață, nici de moarte... Își cuprinde în palme obrajii ce ard ca focul. Doamne, îngână Daniil înfiorat. Mare trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]