KorAP: Find »[drukola/base=hal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...80 >

1,981 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

ceva care nu poate fi ucis, zise Barnes, cum ar putea fi anihilat? Își mușcă buza. Nu mi-ar plăcea deloc să deschid sfera asta și să eliberez ceva ce nu poate fi ucis. Pentru asta nu vei fi avansat, Hal! spuse Harry râzând. Barnes privi monitoarele care prezentau, din mai multe unghiuri, sfera strălucitoare. Nu, e ridicol. Nimic din ce trăiește nu e nemuritor. Am dreptate, Beth? Nu prea, spuse Beth. Se poate contraargumenta că anumite forme de viață de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
acest metal să-și poată schimba forma. — Mă Îndoiesc, repetă Ted. Barnes interveni: — Se presupune că voi sunteți experții. Știm că sfera se poate deschide. Deja s-a deschis o dată. Cum o facem să se deschidă din nou? — Ne străduim, Hal. Mie nu mi se pare. Din când În când se uitau la Harry, dar acesta nu făcea decât să privească gânditor la sferă, cu mâna la bărbie, bătându-și ușor buza de jos cu degetul. — Harry? Harry nu spunea nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
să ni se permită să intrăm, remarcă Norman și nimeni nu avu nimic de comentat. — Grozavă echipă, de elită, zise Barnes, ironizându-i. Nu sunt În stare decât să stea și să se uite. Și ce-ai vrea să facem, Hal? Să folosim o Încărcătură nucleară? — Dacă nu reușiți s-o deschideți, mai sunt și alții care, În cele din urmă, vor Încerca s-o facă. Se uită la ceas. — Între timp, v-a mai venit vreo idee strălucită? Nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Îndoiesc, spuse Ted, că cineva care comandă o tehnologie atât de avansată ca această sferă poate fi stupid. — Înseamnă că n-ai remarcat câți prostovani conduc la noi automobilele. Dumnezeule, după atâta efort: „Ce faceți? Eu sunt bine.“ Dumnezeule mare! — Hal, mie nu mi se pare că acest mesaj sugerează lipsă de inteligență, interveni Norman. — Dimpotrivă, spuse Harry, eu cred că mesajul e foarte deștept. — S-auzim, zise Barnes. — Conținutul apare, desigur, copilăresc, continuă Harry. Dar, dacă te gândești bine, este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
te adulmece, să se obișnuiască cu tine. — Vrei să spui că ne tratează ca pe niște câini? Întrebă Barnes. Norman Își zise: „Barnes e depășit de situație. Este iritabil pentru că-i este teamă; nu se simte În largul lui“. — Nu, Hal, interveni Ted. Pur și simplu, Începe de la un nivel accesibil. — Păi atunci, ce să ne mai complicăm, conchise Barnes. Dumnezeule, am contactat un extraterestru care ne spune că-l cheamă Jerry. — Hal, să nu ne grăbim să tragem concluziile.. — Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
teamă; nu se simte În largul lui“. — Nu, Hal, interveni Ted. Pur și simplu, Începe de la un nivel accesibil. — Păi atunci, ce să ne mai complicăm, conchise Barnes. Dumnezeule, am contactat un extraterestru care ne spune că-l cheamă Jerry. — Hal, să nu ne grăbim să tragem concluziile.. — Poate că are și un nume de familie, spuse Barnes, plin de speranță. Cum credeți că o să sune raportul meu către CincComPac când am să scriu că mi-a murit un om Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
nu viceversa. — Viceversa! exclamă Harry. Bună idee! Să Încercăm și viceversa și să vedem dacă Înțelege ecuația. Harry tastă: 00143032 = DA. DA = 00143032 Urmă o pauză lungă, În care nu se Întâmplă nimic. — Se gândește? Cine știe ce face! — De ce nu răspunde? — Hal, să-i dăm o șansă, OK? În sfârșit, sosi răspunsul: DA. = 00143032 23034100 - .AD — Hm, crede că-i arătăm imagini reflectate În oglindă. — V-am spus eu că-i prost! zise Barnes. Ce facem acum? — Să Încercăm o propoziție completă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
să spui că ne Încearcă - ne Încearcă reacțiile la o stare de stres, spuse Barnes, Îngustându-și privirea. Se preface doar că e prost — Poate vrea să vadă cât suntem de deștepți, spuse Ted. Poate crede că noi suntem proști, Hal. — Nu fi ridicol. — Nu, spuse Harry. De fapt, se comportă ca un copil care Încearcă să se Împrietenească. Iar când niște copii vor să se Împrietenească, Încep prin a se juca Împreună. Să Încercăm ceva jucăuș. Harry se așeză la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
vorbea ca un personaj de roman istoric. — Ei bine, doamnelor și domnilor, anunță Harry, pentru prima oară În istoria omenirii ne aflăm În legătură directă cu un extraterestru. Ce doriți să-l Întrebați? — Numele, spuse cu promptitudine Barnes. — În afară de nume, Hal. — Cu siguranță că sunt și alte Întrebări, mai profunde decât cea referitoare la nume, adăugă Ted. — Nu pricep de ce nu vreți să... Pe ecran apăru un nou mesaj: SUNTEȚI ENTITATEA HECHO DIN MEXIC? — Isuse, pe-asta de unde-a scos-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Beth! — Poate că „Jerry“ vine de la Geraldine. — Nu Începe iar, Beth. SUNTEȚI ENTITATEA MADE ÎN USA? — Răspunde-i, zise Barnes. DA, SUNTEM. CINE EȘTI TU? o pauză lungă urmă și apoi: SUNTEM. — „Suntem“ ce? zise Barnes, zgâindu-se la ecran. — Hal, ia-o mai ușor. Harry tastă: NOI SUNTEM ENTITĂȚI DIN USA. CINE EȘTI TU? Răspuns: ENTITĂȚI = ENTITATE? — E păcat că trebuie să vorbim În engleză, spuse Ted. Cum o să-l Învățăm pluralul? Harry tastă: NU. SUNTEȚI O ENTITATE MULTIPLĂ? — Înțeleg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
din nou? — Las-o așa. Mai bine Întreabă-l cine este? CINE EȘTI? SUNT UNUL. Bun, spuse Barnes. Deci e numai unul. Întreabă-l de unde e. DE UNDE VII? VIN DINTR-UN LOC. — Să ne spună denumirea, numele locului, insistă Barnes. — Hal, denumirile creează confuzii. — Trebuie să-l identificăm pe tipul ăsta. UNDE SE AFLĂ LOCUL DE UNDE VII? EU SUNT AICI. Asta știm! Întreabă-l din nou. UNDE ESTE LOCUL DE UNDE Al ÎNCEPUT? Ted spuse: — Asta nu-i nici măcar corect spus: „de unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Se prăbuși În fotoliu, cu ochii țintă la ecran. — Ce dracu' facem acum? NU VĂ FIE FRICĂ. Îi convine să spună asta, când trage cu urechea la tot ce ne spunem. Se uită pe ecran. — Ne asculți acum, Jerry? DA, HAL. — Ce porcărie! exclamă Barnes. Ted spuse: — Eu cred că e o turnură interesantă. — Jerry, ne poți citi gândurile? Întrebă Norman. DA, NORMAN. Fir-ar să fie! zise Barnes. Ne poate citi gândurile. „Poate că nu“, Își spuse Norman, Se Încruntă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Încă o secundă. — Nu, Norman. Acum! Prin radio auziră o alarmă. Firavă și Îndepărtată, părea a fi transmisă din interiorul habitatului. Auziră voci, iar apoi, foarte tare, glasul lui Barnes: Ce dracu faceți voi acolo? — Am găsit-o pe Levy, Hal! spuse Norman. — Treceți imediat Înapoi, fir-ar să fie! Senzorii au fost activați. Nu sunteți singuri acolo... și, orice ar fi lângă voi, este al dracului de mare. Norman se simțea amorțit și Încet În reacții. — Și ce facem cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
să mai fie În viață, replică Beth, calmă În fața furiei lui Barnes. Da, dar nu era vie și ieșind din habitat ați riscat În mod inutil viețile a doi membri civili ai expediției. Norman interveni: — Ideea a fost a mea, Hal. Era Încă Înfășurat În pături, dar după băuturile calde Îngurgitate și după ce se odihnise se simțea mai bine. Iar tu, făcu Barnes, tu să mulțumești cerului că mai trăiești. — Așa am să fac, dar nu-mi dau seama ce s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
cuvintele de pe ecran. — Nu cred că se poate discuta cu tipul ăsta, spuse Beth. Nu cred că te poți Înțelege cu el. N-ar fi trebuit să-l superi, spuse Harry pe un ton plângăreț. De ce l-ai supărat În halul ăsta, Norman? — Trebuia să-i spun adevărul. — Dar ai fost atât de rău cu el și acum s-a supărat. — N-are importanță că e supărat sau nu, interveni Beth. Harry ne-a atacat și Înainte, când nu era supărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

și sentimentul de pierdere. Mă invada. Mă copleșea. Era ca o forță fizică. Storcea și ultimul strop de viață din mine. Îmi tăia respirația. Era absolut sălbatic. Mă ura. Trebuia să mă urască dacă mă făcea să sufăr în asemenea hal. Abia dacă-mi amintesc cum mi-am petrecut acele două zile în spital. Îmi aduc aminte vag ce uluită eram când toate celelalte mame spuneau că acum viețile lor s-au schimbat pentru totdeauna, cum niciodată n-o să te mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
fi fost perfect fericită dacă n-ar mai fi trebuit să ies niciodată din casă. Petreceam ore întregi întinsă în pat, uitându-mă în gol, cu Kate stând în pătuțul ei de lângă mine, în timp ce afară ploua cu găleata în asemenea hal încât ferestrele se abureau, iar grădina se transformase într-o mlaștină. În fiecare dimineață, mama venea la mine în cameră, dădea la o parte draperiile, dezvelind o nouă zi, la fel de întunecată și de umedă ca și precedentele, după care zicea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
durerea nu pentru că mi se întâmplase ceva, ci fiindcă ceva nu se întâmplase. De ce un lucru care se petrecea între alți doi oameni și care nu avea nici un fel de legătură cu mine mă făcea să sufăr într-un asemenea hal? Să fiu a naibii dacă știam. Nu știam decât că sufeream. Capitolul șaptetc "Capitolul șapte" Perioada care a urmat e numită și acum de cei din casă Marea Teroare. Helen se referă și acum la ea zicând chestii de genul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
vârând cămașa de noapte sub mine. Da, eram în continuare îmbrăcată cu una dintre cămășile de noapte ale mamei. Nu aceeași cămașă pe care am început s-o port în noaptea când am venit înapoi. Lucrurile nu degeneraseră chiar în halul ăla. Nu mă coborâsem chiar atât de jos. Dar era cu siguranță o cămașă de noapte din același lot. Simțindu-mă puțin cretin (dar nu chiar atât de cretin; în fond, aveam la bord o jumătate de sticlă de vodcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
aspiratorul nu muncea. Așa că se putea ca sticlele goale de vodcă să doarmă în pace sub pat și să rămână nederanjate și nedescoperite timp de secole. Cu toate astea, am decis totuși să le arunc. Mă simțeam rușinată în ultimul hal de felul în care mă comportasem. Eram egoistă și iresponsabilă. —Ești egoistă și iresponsabilă, a zis tata. —Știu, am bolborosit eu. Îmi venea să vomit din cauza sentimentului de vină. Și ce fel de mamă eram pentru Kate? Și ce fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nu mai scotea un sunet. Starea de spirit ne evoluase de la veselie la amărăciune. Până și tata arăta de parcă era pe cale să izbucnească în plâns. Clar își zicea: „Nu joacă el rugbi, dar tot nu merita să fie tratat în halul ăsta “. Apoi Adam și-a concentrat toată atenția asupra mea. S-a întors pe scaun și m-a fixat cu o privire intensă. În mod straniu, m-a făcut să mă simt de parcă eram singură în toată camera. Adam era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
m-ai adus. Pa. — Stai, mi-a zis Adam. Te conduc la mașină. Nu, nu-i nevoie, i-am răspuns. Și-am fugit. Intrasem de tot în panică. Cum trecuse timpul? Cum de putusem s-o neglijez pe Kate în halul ăla? Dumnezeu o să mă pedepsească. Era imposibil să nu i se întâmple ceva lui Kate. Nu-mi venea să cred că trecuse așa de mult timp. Și așa de repede. Am condus către casă în mare viteză. Drumurile erau libere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
niște audiții interesante, deși ușor bizare. Cât avea să dureze conversația asta? —Julia, ascultă-mă, a spus tata agitat. Of, Doamne, m-am gândit, trebuie să fi fost o partidă de rounders teribil de importantă dacă tata se înfuriase în halul ăla. — Udă un șervet de bucătărie și aruncă-l deasupra imediat! a urlat tata în telefon. A, bine, m-am gândit când mi-am dat seama că mătușa Julia nu se afla decât în plin proces de a-și incendia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
tata fuseseră cei care o duseseră la controale pe Kate cât timp eu mă comportasem ca o antihristă. Doamne-Dumnezeule, nici nu vă pot spune ce rușine mi-era acum. Cum de putusem să-mi neglijez copilul meu cel frumos în halul ăsta? Așa ceva n-avea să se mai întâmple niciodată. Nici un alt bărbat n-avea să mă mai calce în picioare așa cum îi permisesem lui James s-o facă. Îmi venea rău la gândul că, doar pentru că-mi dorisem atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Aveam atâtea de discutat. Mi se părea logic. Evident că îmi doream ca totul să fie limpezit cât de repede posibil ca să-mi pot vedea de noua mea viață. N-aveam nici un alt motiv, nu-i așa? Nu eram în halul ăsta de jalnică încât să cred că dacă mă vedea destul de mult timp, James avea să-și dea seama că încă mă mai iubea, nu? Poate că doar îmi făcea plăcere compania lui. Pe dracu’! Dar trebuia să recunosc că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]