3,185 matches
-
aducea, pe o tavă de argint, o sticlă de whisky, două pahare de cristal de tip caleidoscop și o nouă provizie de gheață. Descoperindu-l alături de ea, Susan făcu un gest delicios de neputință, nu din pricina lui Bobby, ci din pricina halatului de baie, probabil că arăt Îngrozitor, dar pentru ea nu era greu deloc să devină Încîntătoare și a fost de ajuns să-și dea capul ușor pe spate aranjîndu-și În același timp părul eu degetele ambelor mîini, pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
destupa mereu alte sticle de băutură. Dar Bobby n-a mai rezistat; toată mahmureala și durerea de cap a unei beții Îngrozitoare Îl anunțară că era treaz de-a binelea și că degeaba Încerca să adoarmă la loc. Își puse halatul și coborî scările agale, ca să poruncească să-i aducă la bazin patru alka-seltzer și patru coca-cola la gheață. Voia o tavă cu toate astea, toate Împreună pe o tavă pe marginea bazinului, În timp ce el Înota, se răcorea, căutînd În răceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o mai văd nici odată pe Irina. Ea dispăruse la veceu pentru chestii intime și s-a-ntors, mare, țâțoasă, cu mult păr pubian (îmi imaginasem femeile cu totul altfel), cu șol duri musculoase, în aerul cenușiu al camerei. Și-a pus halatul și și-a aprins o țigară. Aici tonul povestirii mele ar trebui să se schim be dintr-un fel de scherzo patetic („pathetic“, mai bine zis) în ceva grav sau lugubru, ceva foarte în cruntat. Dar după-amiaza aceea n-a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
care l-au solicitat. Plată? A dat fiecare cât l-a lăsat inima. Paolina - odinioară croitoresă de lux într-un mic orășel din țara ei, i-a îmbrăcat aproape pe toți, unora transformându-le mantalele ostășești în haine de lucru, halate, sau, chiar, haine de-alea bune. Se simțeau bine aici, deși dorul de țara lor le măcina sufletele. Au venit, apoi, copiii: Angelo, Maria, Iosefina și Nico, fiecare din ei o nouă rădăcină înfiptă în acest pământ nou, dar cald
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
acoperită de zgârieturi. Buzele și obrajii lui însângerați erau spuziți cu pietriș incrustat în piele. În părul încâlcit se vedea o bucată de țeastă din care țâșneau fire. Fruntea părea că îi fusese lipită de un grătar încins. Într-un halat subțire, de culoarea oului de măcăleandru, fratele ei se chinuia să respire. Se auzi pe ea strigându-l pe nume, ca de departe: Mark? Vocea îl făcu să deschidă ochii, ca ochii din plastic tare ai păpușilor din copilăria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fost frică. Dar asta e imposibil. Îngrijitoarea cea mai devotată a bărbatului-copil, care l-a văzut într-o stare mult mai proastă. I se uită în ochi. Are o privire de renegată, care îi alunecă peste umărul stâng. Poartă un halat bărbătesc de flanelă, ecosez, roșu cu verde, din care brațele și picioarele îi ies ca niște greșeli proaspete. Își duce o mână la fața umflată. —Sunt groaznică? E frumoasă, genul de frumusețe înfrântă care-l răscolește. Îl conduce spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așa că s-a-ntors În camera lui, cu Luke, iar eu i-am scos hainele și l-am Îmbrăcat. Și m-am apucat să-i strîng cîteva lucruri care mă gîndeam că or să-i trebuiască la spital, niște cămăși de noapte, halatul de baie, papucii și altele, și-atunci am văzut că n-are cămăși curate: cea care era pe el era murdară, mi-era rușine să-l trimit așa și știam c-o să aibă nevoie de cămăși curate cînd s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
afectată, după cum o văd eu, nu este decât un capăt liber cenușiu, extrem de mic, pe care numai un expert l-ar putea identifica drept anormal; dar cuvântul acesta, "fantastic" este prea dramatic. Urmă o tăcere lungă. Bărbatul înalt, într-un halat alb de medic atât de obișnuit în munca de laborator, se ridică în picioare. - Domnilor, spuse el, refuz să-mi cer scuze pentru reacția mea. Am crezut că am învățat să accept super-creierul lui Gilbert Gosseyn în mod filozofic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din nou, zâmbind mereu. - Îmi place să fiu îmbăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din nou, zâmbind mereu. - Îmi place să fiu îmbăiat de către femei. Ele au o blândețe care-mi destinde spiritul. Gosseyn nu spuse nimic. Remarca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sau îngropat în pămînt. Nu știu despre ce vorbești. — Urcă-te în pat, Lanark. — Vreau să mă uit pe fereastră. — De ce? — Mă simt izolat. — Poți merge pînă acolo? Bineînțeles că da. Doctorul deschise un dulăpior de lîngă pat, luă un halat și papuci și i le dădu lui Lanark, care și le puse și se duse la fereastră, nedînd atenție senzației de plutire. Spre surprinderea lui, coridorul nu era mai lung decît camera pe care o părăsise: în dreapta și-n stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unui oraș bombardat. Așa că Lanark își lipi o palmă peste ochi, se răsuci și se întoarse dezmeticit în încăpere. Trupul vecinului său, înfășurat în cuverturi, trecu pe lîngă el pe o targă cu rotile împinsă de un asistent. Lanark puse halatul și papucii în dulăpior, urcă în pat și-și trase cuvertura pînă la bărbie. Doctorul Munro coborîse jaluzelele și se dusese la dulăpiorul de lîngă patul mortului. Scoase un pistol și începu să-l studieze gînditor. — Știi, de-asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
veni în urma lor. Jaluzelele erau ridicate. Afară era un cer de un verde profund pe care se vedeau cîteva stele și niște nori pufoși, sîngerii. Asistentele luară prosoape și ligheane și o spălară pe Rima în pat. Lanark își luă halatul, se dezbrăcă și se îmbăie în toaleta salonului. Cînd se întoarse, asistentele puneau paravane în jurul patului. — Lăsați o deschidere ca să putem vedea fereastra, vă rog, spuse el. Făcură cum le rugase, apoi una din ele îl bătu ușor pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fața cu unghiile. El reuși să se strecoare din pat și zise furios: — Ar fi mai bine să plec, ai mînca atunci! Spune asta, și-o s-o șterg pentru totdeauna! Ea își trase pătura peste cap. El se îmbrăcă în halat, ieși printre paravane și se plimbă fără țintă prin salon. în cele din urmă, se întoarse și rosti sobru: — Rima, îmi pare rău c-am urlat. Am fost egoist și brutal. Dar probabil că ai mînca, dacă n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
biroul din living. Cu fiecare poștă primea scrisori cu antet pe care i le dădea lui Thaw, care desena pe dosul gol al foilor. Thaw scria și desena ore întregi la un mic birou din fundul camerei, îmbrăcat într-un halat și cu un fes victorian brodat, care aparținuse bunicului său. Rareori se uita la scrisorile al căror dos îl mîzgălea, dar odată antetul fabricii în care lucrase tatăl lui înainte de război îi atrase atenția. Citi: Dragă domnule Thaw, Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
strîns, în timp ce maică-sa i-a dat o pastilă de efedrină și i-a adus mai întîi lapte fierbinte, apoi whisky fierbinte, și i-a ținut cana să bea. Horcăitul speriat s-a rărit. L-au lăsat învelit într-un halat, cu picioarele încrucișate și sprijinit de mai multe de perne. în culmea fricii, în timp ce se holba la luna neînsemnată, singurul lui gînd fusese că Iadul este un loc mai rău decît starea asta. Nu primise educație religioasă și, deși tatona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că vîrful ei se sprijinea de cornul lunii. în legendă scria: „Vreau! Vreau!“. Thaw desenă o lună pe cerul de deasupra vîrfului copacului. A doua zi, se sculă după micul dejun și stătu în fața focului din living, îmbrăcat într-un halat gros, și transformă schița în tablou. Ruth strigă din bucătărie, unde pregătea ceaiul: — Mi se pare că dacă te simți suficient de bine să pictezi, ești la fel de capabil să ajuți la treburile casei. — Așa e, zise Thaw. — Atunci, vrei, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ar fi primit șase luni pentru asta. Afară i se spune atitudine indecentă. — E bătrîn. — Mda, bătrîn. Cînd bătrînii ajung într-o asemenea fază, există un anume loc pentru ei. De două ori pe săptămînă, Thaw își lua papucii și halatul și era împins pe un scaun cu rotile spre secția de psihiatrie, sau dus pe picioare, dacă se simțea suficient de bine. Psihiatrul era un bărbat bine îmbrăcat, de vreo patruzeci de ani, fără trăsături deosebite. — în timpul conversațiilor noastre, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era și un turn cu ceas, roșu și înalt, cu un mecanism muzical, înconjurat de tufe, alei cu pietriș și straturi cu flori albastre și stacojii uluitor de frumoase, în jurul cărora bîzîiau albine. Era o vară extrem de toridă. Pacienții în halate mergeau cu grijă pe pajiști sau meditau pierduți pe bănci. Majoritatea erau bătrîni și solitari, iar cînd asistentele îmbrăcate în alb treceau cîte trei pălăvrăgind vioaie, Thaw rămînea uimit de mila pe care aceste tinere pline de viață le-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tine pînă a-i mierli-o. Consideră-te norocos. Acum o să ne uităm la inima pastorului de la biserica parohială Cowlairs. Paravanele, vă rog. Thaw zăcea tremurînd de indignare. După ce profesorul plecă din salon, se luptă să se scoale, își puse halatul și ieși în grabă. Se trezi alergînd prin jur și bîiguind: „Bine, bine, o să plec. O să plec acum. O să chem un taxi și-o să plec acum“. Se sprijini de parapetul unui pod de peste o mică rîpă din apropierea turnului cu ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Și domnul Rennie, care o să ne împrumute schelele, sînt sigur că ne va da și el o mînă de ajutor. Nu ducem lipsă de ajutoare. Thaw luă o foarfecă de unghii din dulapul pastorului și tăie scurt un colț din halatul lui. — în primul rînd, zise el, tencuiala din zona sanctuarului trebuie pictată în această culoare, un albastru închis, bătînd în violet, cu uleiuri de bună calitate, cu finisaj din coajă de ou, dat în două straturi cel puțin. Domnul Smail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acolo. — Trebuie să-i scriu. — O, n-o să-i scrii tu niciodată. Ești prea plin de tine. Dar presupun c-așa ajung oamenii pe lumea asta... și asta nu pentru că tu ai ajuns prea departe. Ea se uită lung la halatul plin de pete de vopsea pe care-l purta peste salopetă. I-l făcuse maică-sa dintr-o pătură militară, gri și groasă, și era călduros și-l păzea de curent. Adăugă stînjenit: — Spuneți-i lui Robert că regret că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
doar. O să facem o poză, pentru orice eventualitate. Cumpără ziarul sîmbătă și-l aduse la amvon nerăbdător. Articolul începea astfel: UN ATEU PICTEAZĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU Aproape toată lumea crede că artiștii sînt nebuni. Figura cu barbă răvășită, îmbrăcată într-un halat pătat de vopsele, care bîntuie biserica parohiei Cowlairs nu ne liniștește în această privință. Și Duncan Thaw, autoproclamat ateu și marxist, recunoaște de bunăvoie că pictează fără să se gîndească la altceva decît la faimă. Ochii i se strînseră oripilați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să fac lumea asta frumoasă, dacă refuză să-mi facă pe plac? O, Dumnezeule, Dumnezeule, Dumnezeule, dă-mi voie s-o ucid, s-o ucid! Trebuie să plec neapărat de-aici. Se duse la toaleta de lîngă sacristie, își smulse halatul și salopeta și începu să se spele. De sus se auzeau vocile din Clubul Social al Femeilor din Cowlairs care cîntau din rărunchi refrenul de la Acum cine-i trist?. în timp ce-și ștergea o pată de vopsea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și schimbară cîțiva pumni neîndemînatici în drum spre ușă. Ritchie-Smollet îi despărți, iar vocea lui izbîndea printre VUUMuri ca o șoaptă îndepărtată: — ...numai vina mea... situație delicată... eșec al legăturii...“ Dincolo de ușă era mai liniște, iar Jack îi aștepta cu halate și papuci. Rima nu contenea să bolborosească: „Nenorociții“ în timp ce era ajutată să se îmbrace. — Nu le place spațiul, și zgomotul pătrunde peste tot, zise Ritchie-Smollet conducîndu-i prin naos. Vina îmi aparține în întregime. M-am dus cu un bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]